Absenteismul electoral - o problema majora

Toma Roman
Previziunile pentru prezenta la vot in 30 noiembrie a.c. sunt dezolante.

Procentul absenteistilor cuprinde aproape jumatate din electorat. Data, fixata de guvern, cu o zi inainte de sarbatoarea nationala de 1 decembrie, nu este nici ea stimulanta: multi alegatori, mai ales din mediul urban, vor prefera iesirile in natura in locul votului pentru reinnoirea Parlamentului. Pentru primele alegeri postcomuniste bazate pe votul uninominal, situatia este foarte grava. Uninominalul trebuia sa genereze o reforma profunda a clasei politice, in concordanta cu aspiratiile romanilor de a vedea, in sfarsit, amendata o grupare de indivizi ce, in aproape douazeci de ani de la rasturnarea totalitarismului comunist, a incremenit la putere, preluand - prin orice mijloace - bogatiile comune ale tarii. Trebuia sa duca la o primenire masiva, la promovarea unor oameni "proaspeti, fara legaturi cu oligarhia mafiota. Sondajele de opinie arata insa ca electoratul care a amendat in trecutele alegeri echipele aflate la putere, nu mai este interesat de sansa eliminarii celei mai corupte componente a acesteia prin votul uninominal. Care sunt cauzele, ne intrebam legitim, ale dezgustului si detasarii alegatorilor fata de o actiune ce ar fi trebuit, in principiu, sa declanseze o transformare radicala in suprastructura institutionala a Romaniei?
Trebuie remarcat, mai intai, ca tipul de vot uninominal promovat de Parlamentul inca in functiune este o frana majora pentru deciderea electoratului intre optiuni. Doar candidatii independenti, ce primesc 50% plus un vot sunt alesi direct, restul - indiferent de procentele obtinute - depinzand de redistribuirea pe ansamblu ce, in lipsa unui tur secund de scrutin, poate trimite in Parlament, candidatii aflati pe locurile trei sau patru in optiunile votantilor. Redistribuirea va permite partidelor "aranjamente vizand promovarea politicienilor cu influenta in interiorul lor, chiar daca nu sunt agreati de electorat. O alta bariera pentru interesul alegatorilor a fost trasarea colegiilor electorale care au fost astfel delimitate incat sa reuneasca primariile dominate de un partid sau altul. In acest mod, colegiile - in special cele predominant rurale - devin aproape sigure pentru partidele dominante in zona, stiut fiind ca primarii (mai ales in micile comunitati) pot influenta masiv votul cetatenilor. Nu e de mirare, asadar, ca politicieni compromisi, expirati sau incompetenti au fost impusi in colegii cu care au putine legaturi si pe care nu le-au "onorat cu prezenta decat accidental. Cu "daruri electorale de moment (plicuri cu bani, mancare si bautura), dar si cu implicarea directa a primarilor locali, alegerea lor a devenit aproape sigura.
O alta cauza a cresterii absenteismului este lista candidatilor adusi de partide. Dincolo de nucleele dure, alcatuite din componentii conducerilor lor - plasate, cum am mai spus inainte, in colegii "sigure - acestea au adus, in devalmasie, candidati cu notorietate sportiva, artistica, stiintifica sau economica, fara nici o experienta politica sau fara nici o legatura intima cu doctrinele politice tutelare. Pe listele PSD, PNL, PD-L, dar si ale altor partide, au aparut o varietate de personalitati din diverse domenii, al caror rost este de a "mobila Parlamentul, ca executanti docili ai "directivelor conducerii, in cazul reusitei in alegeri. Nici un criteriu de competenta politica sau doctrinara nu a stat la baza selectarii lor, contand doar notorietatea si "darnicia in folosul gruparilor politice reprezentate. Asa se explica "plonjarea in politica" a unor stimabili actori ca Florin Calinescu sau Mircea Diaconu, a unor cantareti ca Luminita Anghel sau Nicolae Furdui-Iancu, dar si a unor personaje controversate, precum Mitica Dragomir, Silviu Prigoana s.a.m.d. Artistii sau sportivii consacrati vor constata foarte repede - daca vor fi alesi - ca rutina parlamentara este mult mai dura decat cea legata de abilitatile meseriei specifice. Electoratul, de altfel, o stie deja si are inca un motiv sa se detaseze de sustinerea unor indivizi ce renunta la o munca bine facuta pentru a cautiona, fara competenta necesara, grupuri politice bazate pe interese - mai mult sau mai putin - oculte.
Motivul cel mai puternic al anuntatului masiv absenteism este insa lipsa temelor fundamentale ale confruntarilor electorale. Toate alegerile generale de dupa 1989 au propus electoratului dezbateri centrate pe probleme majore ale societatii romanesti in tranzitie. Optiunea intre "democratia originala" a lui Ion Iliescu si democratia reala, intre extremismul nationalist si europeism, coruptie si legalitate a marcat scrutinurile din '92, '96, 2000 si 2004. Acum, partidele - sprijinite de mass-media aservita, in special de televiziunile "de nisa" - s-au aruncat in discutii sterile, axate pe consecintele cresterii salariilor unor categorii bugetare, pe tipul de premier preferat, ocolind chestiunile esentiale, cum ar fi efectele crizei economice mondiale sau necesitatea revizuirii Constitutiei. Surprinzator este insa ca pana si PD-L-ul, partidul cel mai decis sa opereze schimbarile profunde de care Romania are nevoie, s-a angrenat intr-un asemenea joc. In zadar s-a implicat presedintele tarii, d-l Traian Basescu, in cateva aparitii televizate, in formularea unor teme majore de dezbatere, daca partidul din care a provenit nu a inteles sa le sustina cu tarie, evitand circurile mediatice, de tipul obisnuitelor talk-show-uri, in care adversarii sai il angreneaza cu cerbicie. Electoratul - predominant urban - al PD-L-ului, mai informat si mai sceptic fata de asemenea evolutii, este in consecinta mai putin dispus sa se prezinte la vot. Un vot ce va fi, inevitabil, extrem de important pentru ca, daca nu va schimba situatia actuala, va aduce alti patru ani de gherila politica, batalii "intre palate, stagnare si dezarticulare a societatii romanesti.