Camera Deputatilor si Fundatia Soros Romania au organizat, in zilele de 6 si 7 noiembrie, sub patronajul presedintelui Bogdan Olteanu, conferinta "Mineritul in Romania - solutii de viitor", cu participarea unor experti straini (de la Banca Mondiala, World Wide Fund, Universitatea Wolverhampton - Anglia, Open Society Foundation - Anglia, Universitatea Duke - SUA, precum si experti independenti din Argentina, Peru, Bosnia-Hertegovina si India). Au fost de fata si reprezentanti ai companiei Gold Corporation, dar si localnici, membri ai asociatiei Alburnus Maior din Rosia Montana. Prezenta acestora s-a dovedit justificata, tanand seama ca proiectul de exploatare a aurului, preconizat in Apuseni, s-a aflat, alaturi de exploatarile de carbuni, in centrul discutiilor. Dezbaterile nu au fost in intregime pe placul domnilor de la RMGC, deoarece s-a vorbit de "transparenta", "dezvoltare durabila" si "publish what you pay" (da publicitatii ceea ce ai platit). Oare ce s-ar intampla daca RMGC ar publica, spre exemplu, lista "colaborarilor" acordate, potrivit perceptiei publice, in lumea politica, in administratia locala si in institutiile guvernamentale? Chiar saptamanile trecute a oferit consiliului local si primarului din Rosia doua excursii costisitoare in Turcia si Noua Zeelanda, punandu-i pe respectivii "excursionisti" intr-un major conflict de interese cu propriul lor statut. Pentru o perceptie corecta asupra evenimentului, citam cateva fragmente din interventiile participantilor.
GABRIEL PETRESCU, director executiv al Fundatiei Soros Romania
"Industria miniera nu se mai poate ascunde in spatele unor intelegeri secrete"
"Implicarea Fundatiei Soros in cazul Rosia Montana, oferind asistenta juridica si informatii alternative celor ce se opun proiectului minier, ne-a determinat sa cautam cauzele care au dus la aceasta situatie absurda de acolo, in care totul este blocat, fara viitor. Pas cu pas, am ajuns la concluzia ca problema Rosia Montana este sistemica si depaseste hotarele acestei tari. Legile sunt ocolite, drepturile omului sunt incalcate, de multe ori cu acordul tacit al unora dintre institutiile statului, si toate pe un fond de ignoranta publica si uneori de cinism. In Romania zilelor noastre, dezvoltarea cu orice pret pare a fi mai degraba regula, si nu exceptia. (...) Mai nou, industrii intregi au fost luate prin surprindere de criza economica mondiala. Industria mineritului nu face nici ea exceptie. Unele se straduiesc din rasputeri sa se relanseze, sa intinereasca modelele de business perimate, dar altele se limiteaza sa-si asocieze tot felul de termeni si concepte mai mult sau mai putin abstracte, adevarate zorzoane stilistice si cam atat: "responsabilitate sociala", "dezvoltare durabila", "transparenta", "proiecte de talie mondiala", "respect fata de mediul inconjurator", "standarde europene" si multe altele. Daca industria miniera nu-si schimba cu adevarat modelul de business, daca nu intelege ca lumea a evoluat, ca nu se mai poate ascunde in spatele unor intelegeri secrete, ca nu este normal sa-si puna sperantele in alegeri si politicieni usor influentabili (cum e cazul RMGC - n.red.), daca diversele companii miniere nu inteleg ca nu mai poti face afaceri calcand cu bocancii in sufletul oamenilor, atunci vor fi nevoite sa sufere, sa-si iroseasca potentialul. Uitati-va la oamenii prinsi in dispute pe tema mineritului. Ce vedeti? O invrajbire a unora impotriva celorlalti! Cine castiga din asta? Nimeni. Toti pierdem".
MARTA MIRANDA, World Wide Fund, SUA
"Ariile protejate nu vor fi folosite pentru minerit"
"Ne putem intreba: are mineritul un rol in dezvoltarea durabila? Da, dar cu anumite conditii. In primul rand, totul depinde de capacitatea unei tari de a distribui echitabil si a imparti in mod intelept incasarile de la o mina. Este necesar un cadru legislativ solid, care sa protejeze valorile naturale si sanatatea cetatenilor acelei tari. Nu in ultimul rand, sunt necesari investitori cu experienta reala si relevanta in dezvoltarea durabila, si responsabilitati in protejarea valorilor sociale si de mediu (oare este RMGC, o companie "junior", fara nici un fel de experienta in minerit, asa ceva? - n.red.). Un minerit responsabil este practicat atunci cand sunt eliminate cele 14 probleme identificate pe plan mondial (coruptia, spaga, stramutarile fortate etc.). Un cadru pentru un minerit responsabil va tine seama, in primul rand, de principiul "A nu vatama" si de respectarea biodiversitatii. Practic, ariile protejate nu vor fi folosite pentru minerit, deoarece nu poti face minerit fara distrugere (de ce oare RMGC si primaria Rosia Montana au strans 2000 de semnaturi pentru a elimina legea care protejeaza zona? Probabil, pentru prima oara in istoria Romaniei, un primar ajunge sa strige, alaturi de angajatii unei companii miniere, ca nu vrea protectia legala asupra siturilor arheologice unice in Europa si a biodiversitatii din comuna sa! - n.red.)".
IONEL HAIDUC, presedintele Academiei Romane
"Mineritul metalelor este una dintre cele mai murdare activitati industriale"
"Vorbim de dezvoltare durabila in minerit, dar trebuie sa cantarim bine ce dorim de la sectorul minier. Agentia de Protectie a Mediului din SUA a pus verdictul pentru toata lumea: "Mineritul metalelor este una dintre cele mai murdare activitati industriale". Deci, ce dorim pentru Romania? Sa fie un exportator de materii prime, precum tarile lumii a treia, sau sa se dezvolte pe alte baze, prin agricultura, IT, turism si industrii curate? Nu mai putem continua sa avem zone monoindustriale, bazate exclusiv pe minerit, mai ales ca eficienta acestui minerit se situeaza mult sub nivelul mondial. Daca, in privinta carbunelui, nu putem renunta la mineritul din Valea Jiului si Oltenia, deoarece este vorba de o productie integrata in sistemul national de energie si de imposibilitatea abandonarii, pe termen mediu, a centralelor electrice pe carbune, nu aceeasi situatie este in sectorul neenergetic, metalifer neferos. Rezervele de carbune se vor termina, teoretic, in 250 de ani, aurul si argintul, in maximum 25 de ani, in timp ce rezervele de fier vor fi epuizate in 50 de ani. E necesar, de asemenea, sa continuam exploatarea uraniului, circa 100 de tone pe an, in timp ce exploatarea aurului si argintului a nascut mari controverse pornind de la cazul Rosia Montana. Pozitia Academiei Romane ramane constanta: proiectul Rosia Montana nu este unul de interes national, si chiar daca ar fi acceptat de politicieni, nu va rezolva problemele populatiei din Apuseni si nici problemele de mediu si economice. Iazul de decantare al RMGC va fi un pericol pentru sute de ani, riscurile de poluare accidentala raman mari, iar modificarea peisajului si distrugerile siturilor arheologice de mare valoare nu pot fi acceptate de cel mai inalt for stiintific al tarii. Mari probleme ridica stramutarea locuitorilor Rosiei Montane, iar redeventa cuvenita statului, de 2%, mi se pare extrem de mica. Nu trebuie ignorata nici oprirea operatiunilor miniere, care ar putea avea loc cu mult inaintea termenului de 17 ani, avansat de RMGC. Ce se va intampla dupa aceea? Un raspuns convingator al companiei la aceasta intrebare nu exista".
ELIZABETH BASTIDA, expert international, Universitatea Dundee, Anglia
"In Australia, licentele de minerit le acorda parlamentul!"
"In Romania nu exista un cadru legal pentru dezvoltare durabila in minerit. Nu exista o legislatie secundara, care sa contribuie la introducerea Conventiei de la Aarhus, ce prevede dreptul publicului de a fi informat. Printre altele, trebuie sa stim ca mineritul nu se mai poate face fara participarea publicului, fara acordul comunitatilor. Informatiile trebuie sa fie afisate pe site-urile institutiilor, astfel ca toti cei interesati sa aiba acces la ele. In contextul actual, numai mineritul responsabil gaseste sprijinul nostru, iar daca informatiile lipsesc, nu ai de unde sa stii ca o companie se conformeaza sau nu. Universitatile, mediile academice, sunt ignorate in activitatea de minerit, desi ar trebui cooptate in cercetare si la luarea deciziilor. In fine, dorim sa revizuim informatiile clasificate de catre companii, avem obligatia de a consolida transparenta (de observat ca RMGC se opune desecretizarii contractului de la Rosia Montana, ceruta de presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu! - n.red.). Vrem sa vedem cum au fost acordate autorizatiile de catre Agentia Nationala de Resurse Minerale (ANRM a acordat peste 6000 de licente de exploatare miniera in ultimii 18 ani. Cine stie pentru cine si in ce conditii? - n.red.). Acordarea unei licente este o chestiune foarte sensibila. De aceea, in Australia, tara cu multe exploatari miniere, licentele de minerit le acorda parlamentul! Iar in America de Sud, supravegherea industriei miniere se face de catre stat si ONG-uri impreuna. Populatia are dreptul sa decida ce cale de dezvoltare urmeaza, dar comunitatile locale nu au experienta necesara si, deseori, nu detin toate informatiile pentru a decide in deplina cunostinta de cauza. De aceea, cel mai bine este ca guvernele sa decida asupra unui proiect minier, si nu comunitatile locale, mai ales ca Romania a fost rupta sase decenii de experienta internationala in domeniu".
ROBERT CONRAD, profesor la Universitatea Duke din SUA
"Probabilitatea ca guvernul sa obtina ceva mic la Rosia Montana e mare; probabilitatea sa obtina ceva mare e mica"
"In sistemul legislativ din Romania lipsesc multe nuante necesare afacerilor. Spre exemplu, nu exista o taxa pe castig, nu stim cat castiga guvernul dintr-o exploatare miniera. Cu cat inainteaza in timp, o exploatare miniera devine mai profitabila. Dar cu cat profitul creste, cu atat statul primeste mai putin din redeventa. Cand profitul unei mine este mare, statul ajunge la o cota de venit mica. Daca vorbim de Rosia Montana, compania primeste de la stat cota sa de participare, de 19,3%, dar se straduieste sa plateasca guvernului redeventa. Nu se stie cum vor evolua lucrurile, exista un grad de incertitudine. Prezentul devine mai valoros decat viitorul. Probabilitatea ca guvernul sa obtina ceva mic din aceasta exploatare miniera e mare; probabilitatea ca guvernul sa obtina ceva mare e mica. Daca guvernul participa la capitalul minei, se pune intrebarea: cine va curata mediul la sfarsit? Guvernul, desigur, adica statul roman, populatia Romaniei. Daca il va curata compania, preturile se vor scadea proportional din participatia guvernului. Aici este alt risc major. Un alt element al ecuatiei este valoarea terenului pe care se va dezvolta mina. Comunitatea ar trebui sa-si puna intrebarea: care este cea mai buna alternativa de utilizare a acelei proprietati? Daca terenul se afla intr-o zona protejata sau intr-un parc, posibilitatea infiintarii minei iese din discutie".
Foto: ADRIAN RASPOPA