"Este un privilegiu pentru mine sa ajung, in sfarsit, in Romania", a declarat la sosirea in tara, cu o zi inaintea marelui concert de pe 10 noiembrie, gigantul muzicii electronice, francezul Jean Michel Jarre. "As vrea sa inapoiez sentimentul pe care il am de mult timp fata de tara dvs. Primele marturii, raspunsuri pe care le-am avut in ceea ce priveste muzica mea au fost scrisorile sosite din Romania si din Polonia, asa ca mi-am zis ca daca voi canta vreodata integral albumul "Oxygene", vreau sa-l cant neaparat si aici".
Dupa mai bine de 15 ani de cand se tot vehiculeaza posibilitatea unui concert Jean Michel Jarre in Romania, iata ca in cele din urma artistul ce a avut cea mai mare audienta inregistrata vreodata - 3,5 milioane de spectatori la Moscova - a ajuns aici, insa nu pentru un show mamut, cum ne-a obisnuit in cariera sa, ci pentru un spectacol cu totul special. Francezul se afla intr-un turneu in care isi onoreaza primul sau mare succes international, albumul "Oxygene", aparut in urma cu 30 de ani si considerat o piatra de hotar a muzicii electronice. Calatoreste cu autocarul prin Europa si canta in teatre italiene de 1000 de locuri sau in sali ceva mai mari, interpretandu-si muzica in direct, fara programari si computere sofisticate, la instrumentele la care a scris-o acum trei decenii. "Este un turneu-tribut adus acestor instrumente unice, din prima generatie, care au disparut din circuit la inceputul anilor '80, datorita exploziei computerelor. Dar sunetul lor are o savoare pe care nu o mai intalnesti la nici un computer, oricat ar fi de performant, din ziua de azi. Sunt ca o vioara Stradivarius sau o chitara Fender din anii '50. Fiecare muzician viseaza sa cante la asa ceva, chiar daca au fost facute acum zeci sau sute de ani." Inconjurat de zeci de astfel de instrumente dragi lui, Jean Michel Jarre a sustinut, in fata unei audiente ce a umplut Sala Polivalenta din Capitala, un concert cu adevarat memorabil. Entuziasmat de primirea facuta, la finalul lui, muzicianul francez a promis cu mana pe inima ca va reveni cat de curand pentru un show in aer liber. Deocamdata, concertul din luna noiembrie a insemnat o bucurie uriasa pentru orice iubitor de muzica. Podelele salii au vibrat, sunetul perfect (artistul a facut probe peste probe pentru ca totul sa iasa bine) a invaluit sala intr-o calatorie muzicala fascinanta. Subtile, dar de mare efect, elementele vizuale au intregit atmosfera acestui concept de show mult mai intim, in care muzica si contactul direct cu publicul primeaza.
"Singura forma de arta ce invadeaza spatiul este muzica"
Nu-i cu putinta ca barbatul din fata mea, care imi intinde mana si ma invita sa iau loc, sa aiba 60 de ani impliniti. Nici cand il vezi departe, pe scena, si nici asa, aproape si fata in fata, nu-i dai lui Jarre mai mult de 40-45 de ani. Francezul a sosit la intalnirea cu ziaristii romani la o jumatate de ora dupa ce a coborat din autocarul ce-l aducea de la Belgrad, imbracat tot in negru si cu chef de vorba. Este de o amabilitate iesita din comun si nu a cerut organizatorilor nici vinuri speciale, nici limuzine, ci un microbuz pentru toti muzicienii si mai ales... electricitate in seara concertului. La conferinta de presa a povestit despre obsesia sa de la inceputul carierei de a face o legatura intre muzica clasica si cea electronica, despre internet si, intrebat de muzica de film, a spus: "Intotdeauna am considerat ca este domeniul tatalui meu, dar cum el a lasat-o mai moale cu muzica, cred ca-i timpul sa profit. Muzica pe care o fac este, in opinia mea, coloana sonora a unui film al carui scenariu si-l scrie fiecare ascultator in parte." Dupa 30 de minute in care a vorbit tot timpul, Jarre a avut rabdare sa acorde cateva interviuri in exclusivitate. Dincolo de bunavointa sa si de muzica visatoare pe care o face, se simte un aer militaros, pragmatic, fara de care nu ar fi putut sa duca la capat atatea "campanii", concerte gigantice, in multe parti ale lumii. Iata interviul acordat, cu sprijinul organizatorilor - Fundatia Culturala Phoenix - revistei noastre.
- Un personaj aparte in biografia dvs. este bunicul inventator. Ati mostenit de la el acest spirit inovator?
- Tot ce se poate. Cand aveam 5 ani, tatal meu a plecat la Hollywood sa compuna muzica de film si nu l-am avut deloc in preajma. Cum fiecare copil are nevoie de o figura proeminenta, de un model, acesta a fost pentru mine bunicul. Era un om cu multe talente, muzician, inventator, inginer, canta la oboi si era in acelasi timp si om de stiinta. Dupa razboi a inventat mai multe lucruri pentru radioul francez, un platan cu speaker, prima consola de mixaj audio, precum si unul din primele pick-up-uri portabile. Pe care, in cele din urma, mi l-a facut cadou. Pentru mine, faptul ca eram acceptat in atelierul sau a fost una din marile bucurii ale copilariei, era un spatiu magic acel atelier.
- Prima dragoste muzicala a fost jazzul, apoi, in adolescenta, ati cantat rock, la Conservator ati studiat muzica popoarelor, pe care in cele din urma ati cunoscut-o indeaproape, in numeroasele calatorii pe care le-ati facut. Exista un filon comun ce se regaseste in toate aceste stiluri si culturi diferite?
- Da. Cand intalnesti atatia muzicieni diferiti, din toate colturile lumii, crezi la inceput ca rockul nu are nici o legatura cu muzica africana, si aceasta cu muzica din Japonia, de pilda. Apoi, treptat, realizezi ca, oricat de diferite si de departate sunt aceste culturi, atunci cand, la sfarsitul zilei scrie un cantec, acel artist incearca de fapt sa-si exprime emotiile personale. Care pe toate meridianele sunt aceleasi: bucurie, ura, singuratate, dragoste etc.
- Pe dvs. ce va inspira cand scrieti muzica, aceste simple emotii umane sau spatiul stelar?
- Amandoua, depinde de moment, nu am o singura sursa de inspiratie, ci sute de franturi, de sunete, de imagini, de emotii. Sigur ca muzica mea a fost deseori pusa in legatura cu science-fiction-ul, cu navele stelare etc. Si nu doar muzica, ci si persoana mea. Am fost bun prieten cu scriitorul SF Arthur C. Clarke, am avut contact cu spatiul exterior prin proiectele realizate alaturi de NASA si de statia ruseasca MIR, iar acum, am in plan o colaborare cu chitaristul trupei Queen, Brian May, pentru Anul International al Astronomiei. Exista chiar si un meteorit ce-mi poarta numele. Desigur, este doar o bucata mare si urata de piatra... Cu toate aceste legaturi pe care le am cu cosmosul, pe mine ma preocupa si ma inspira mai mult spatiul pamantean, mediul inconjurator, natura.
- Ati declarat ca muzica dvs. poate schimba vibratiile negative ale unui loc, cum ar fi Casa Poporului, de pilda.
- Nu doar muzica mea, ci muzica in general este legata de spatiu. Este singura forma de arta - deocamdata - ce invadeaza spatiul. Sunetul unei chitare se propaga si ajunge imediat la ascultator. Prin definitie, muzica poate transforma vibratiile negative in pozitive sau invers. Ceea ce ne da noua, muzicienilor, o responsabilitate in plus.
CARTE DE VIZITA
Jarre s-a nascut pe 24 august 1948 la Lyon. A studiat de mic pianul, insa fara tragere de inima, pana cand, la aniversarea de 10 ani, mama sa l-a dus intr-un celebru club parizian de jazz, unde, la auzul marilor saxofonisti americani, s-a declansat in el adevarata pasiune pentru muzica. Primul sau single, inregistrat in studioul din bucataria apartamentului sau de pe Champs-Elysees, s-a vandut in... 117 exemplare, insa imediat, in 1971, Jarre a devenit cel mai tanar muzician a carui lucrare a fost prezentata la Opera din Paris. Nu doar albumele sale de studio - "Oxygene", "Equinoxe", "Zoolook" - l-au consacrat ca o mare personalitate muzicala, ci mai ales concertele in aer liber, organizate cu desfasurari de forte uluitoare, atat in plan muzical, cat si vizual. O paranteza frumoasa in viata muzicianului de pe Sena este casatoria lui, sfarsita intre timp - cu fascinanta actrita britanica Charlotte Rampling, cu care are un fiu.
Fotografiile autorului