Salvati parcul cu platani!

Bogdana Tihon Buliga
Inceput de revolutie ecologica in Bucuresti! Cetatenii orasului ies in strada pentru a opri mutilarea spatiului verde, din cea mai poluata capitala a Europei

"Bucuresteanule, daca nu te implici in salvarea orasului, nu te mai plange!"

- Cine sunt Alexandru Binescu si "Asociatia Bucuresti"?

- Alexandru Binescu este presedintele "Asociatiei Bucuresti", care incearca sa apere mediul verde al Capitalei mobilizand populatia. "Marsul pentru Bucuresti", Salvarea Catedralei "Sfantul Iosif" sunt doar cateva dintre actiunile in care s-au implicat direct. Tot ei au reusit sa scoata pe strazi un numar considerabil de bucuresteni atunci cand s-a auzit ca un alt spatiu verde, dar si unul de traditie, va fi inchis publicului: parcul cu platani din Cotroceni. Sunt un bucurestean get-beget in varsta de 28 de ani, absolvent al Facultatii de Cibernetica. In 2006 m-am hotarat sa ma implic direct in voluntariatul pentru Bucuresti, atunci cand primarul Videanu intentiona sa dea unda verde unui proiect de construire a patru blocuri in Piata Revolutiei. Pe atunci eram in "Grupul Civic Bucuresti" si am reusit sa oprim acel dezastru. Ulterior, am format "Asociatia Bucuresti" (impreuna cu Andrei Mihail - care ma insoteste la acest interviu - si alti prieteni sau oameni care ne impartasesc parerile) si ne implicam in orice ni se pare nedrept la adresa acestui oras si a locuitorilor lui. Avem actiuni si in tara, in locuri de mare importanta pentru Romania, cum ar fi Rosia Montana. Fiecare dintre noi are serviciu, nu suntem finantati, nu avem culoare politica.

- Printre multele nedreptati facute Bucurestiului se numara si intentia de lichidare a Complexului Sportiv BNR, o amenintare nu doar pentru minunatul parc cu platani aflat acolo, ci si pentru echilibrul ecologic al zonei, una din putinele in care edilii inca n-au intrat cu securea. Asociatia voastra a reactionat imediat, ba chiar ati reusit sa starniti o reactie civila remarcabila...

- Totul a pornit la inceputul anului, cand presa anunta ca accesul in Arenele BNR va fi exclusiv pentru angajatii Bancii Nationale. Noi am reactionat prin organizarea unui pichet la care, spre marea noastra surpriza si bucurie, au venit mult mai multi oameni decat ne asteptam. Am cerut numai lucruri de bun-simt: sa ni se ingaduie sa inventariem platanii, specie ocrotita prin lege in Romania, sa se permita intrarea libera in parc, pentru ca oricum acel loc trebuie sa fie deschis public pentru evenimentele sportive. Am mai cerut planurile pe termen lung ale BNR pentru Complexul din parcul cu platani. La fiecare cerere ni s-a raspuns ca ei nu trebuie sa dea explicatii nimanui, deoarece parcul este proprietate privata, detinuta de institutia Bancii Nationale. O anomalie. De ce? Pentru ca Banca Nationala este, totusi, o institutie publica, atata timp cat romanii contribuie, prin taxe, la existenta ei.

- De ce e asa de important acest loc aflat in cartierul Cotroceni?

- E foarte important ca traditie, in primul rand prin vechimea si arhitectura lui traditionala, ca sa nu mai vorbim ca este un spatiu verde superb, o raritate in Capitala de azi. Apoi, Complexul Sportiv a fost creat cu o destinatie cat se poate de clara: sportul de performanta. Nici macar sportul in general, ci cel de performanta. In 1990, cand Complexul a fost retrocedat Bancii, in acele acte este stipulat clar ca, indiferent cum se va organiza acest Complex, destinatia lui este si va ramane mereu in sprijinul sportului de performanta. Documentele care atesta acest lucru exista, sunt semnate de reprezentantii Bancii si ai Ministerului Sportului de atunci. Asadar, legea este deja incalcata, fiindca nu se mai face nici un sport acolo, toate sectiile sportive fiind, rand pe rand, desfiintate. Mai mult, accesul este interzis tuturor, chiar si autoritatilor. Eu am luat de la Primarie lista cu arborii protejati din Bucuresti si am vrut sa vad daca mai exista toti cei 33 de platani din Complex. Evident ca nu am putut intra, daca nici cei de la Directia de Mediu din Primarie nu au putut. Eu cred ca platanii sunt o cauza principala pentru care se refuza cu obstinatie accesul in parc; cred ca numarul lor nu mai este acelasi, altfel de ce nu am avea voie sa intram si sa-i numaram?!

- Va sustine cineva in batalia asta? Personalitati, fosti sportivi?

- Avem un sustinator in fostul fotbalist al clubului din parcul cu platani (F. C. National, respectiv Progresul Bucuresti), Marin Duna. Din pacate, persoanele publice nu prea se implica, desi noi am apelat la ele. Probabil ca interesul lor pentru o buna intelegere cu Banca Nationala este mai mare decat apararea unui parc si a unei baze sportive. In schimb, avem cea mai importanta sustinere care exista: populatia. Mai ales oamenii care locuiesc in zona. Supararea lor este foarte justificata, pentru ca reprezentantii BNR nu i-au consultat cand au decis inchiderea parcului. De altfel, nici noi nu am primit nici un raspuns cand am solicitat ca, indiferent ce vor hotari pe viitor, opinia publica sa fie consultata.

- Care este azi situatia acolo?

- O nebuloasa totala. Nu se stie nimic, nu se comunica nimic, nimeni in afara de angajatii Bancii Nationale nu au dreptul sa intre in parcul cu platani. Asteptam... La prima miscare gresita, iesim in strada.

- Atitudinea voastra este cu adevarat laudabila, dar merita oare sa lupti pentru acest oras eclectic, prada in mana unor primari corupti si neghiobi, fara pic de respect pentru viata celor pe care ii reprezinta?

- Da, merita. Nu putem trai intr-un oras lipsit de identitate, intr-un gulag de beton si de sticla cu vegetatia decimata. Sufletul nostru trebuie sa se regaseasca in spatiul unde traim. Eu am copilarit in ultima perioada a comunismului, cand se distrusese deja enorm, in Bucuresti. In schimb, am fost totdeauna foarte interesat de istoria acestui oras, cunosc multe lucruri in acest domeniu si imi pot imagina cum a aratat el in perioada interbelica, in epoca lui de glorie. Nu sunt naiv, stiu ca nu se mai poate face nimic pentru ca acest oras sa arate ca atunci, in schimb, foarte putinele urme care au mai ramas ar trebui pastrate cu sfintenie. Daca vrem sa mai stim cine suntem, daca vrem sa fim un copac cu radacinile in pamant, nu in aer, trebuie sa militam pentru aceste lucruri. Cum e posibil, de exemplu, sa se acorde autorizatie pentru "monstrul" acela de langa Catedrala "Sfantul Iosif"? O incalcare a legii absolut flagranta! Catedrala este monument istoric, iar conform legii, pe o raza de cincizeci de metri in jurul unui astfel de monument este interzis sa se construiasca... Planul urbanistic general al Capitalei este acelasi din 1998, asadar total depasit. Planurile zonale au si ele niste criterii de inaltime stabilite, dar pentru fiecare constructie se pot da derogari. Ei bine, aceste derogari se dau cu mare usurinta, cand e vorba de multi bani, multe din ele peste nivelul admis de saisprezece etaje, cum e cazul cladirii de langa "Sfantul Iosif". Iar situatiile in care legea se calca in picioare la modul nesimtit sunt foarte multe. Un caz recent este pe Batistei nr.26, unde o casa care merita sa fie monument istoric a fost daramata, desi se afla in zona protejata. Reprezentantii Primariei care ar trebui sa se ocupe cu aceste lucruri nici macar nu s-au obosit sa mearga sa constate faptul ca a fost distrusa, daramite sa impiedice acest lucru sau sa-l pedepseasca prin lege.

- Cum este Bucurestiul pe care-l viseaza un tanar de varsta ta?

- Un oras cu centru istoric renovat, civilizat, fara coji de seminte si manele. Un oras in care se va folosi foarte mult transportul in comun, care va fi curat si unde se va circula pe benzi dedicate. Un oras cu piste de biciclete, pe care nu vor mai parca jeep-urile. Un oras in care vor fi copaci peste tot pe unde se pot planta. Un oras cu multe parcuri. Un oras in care autoritatile se vor dedica exclusiv cetateanului.

- Vise frumoase..., dar realizabile, oare? Sunt batalii castigate in Capitala care sa ne faca sa credem in implinirea visului tau?

- Sunt si batalii castigate. Un exemplu recent este parcul si fosta baza sportiva "Spartac", care initial urmau sa fie desfiintate si in locul lor sa apara un mall. Un ONG a dat respectivul finantator in judecata, au fost manifestari de strada, iar proiectul a cazut. Ciudat este ca in Bucuresti nu se duce o batalie, ci mai mult o miscare de rezistenta urbana, impotriva investitorilor care isi imagineaza ca la vederea unor sume de bani, oamenii vor renunta la toate drepturile lor. Se pare ca nu mai este chiar asa. Cu toate magariile care se fac, situatia de azi este mai buna decat cea de acum cinci ani, iar schimbarea in bine a pornit de la omul obisnuit, care nu mai indura chiar atat si se implica. Uite, va dau la final un exemplu care ar trebui sa inspire. In spatele Complexului "Favorit" din Drumul Taberei, Primaria voia sa faca o parcare care desfiinta un spatiu verde. O doamna, un simplu locatar din zona, si-a mobilizat vecinii si a reusit sa opreasca proiectul. O atitudine datatoare de speranta, o atitudine care pe mine ma motiveaza sa merg mai departe cu "Asociatia Bucuresti". Un ONG nu trebuie sa reprezinte comunitatea, trebuie sa fie insasi comunitatea. Asadar, rog toti bucurestenii sa se implice. Iar cei care nu o fac sa nu se mai planga. Este de-a dreptul agasant sa tot auzi oameni care se plang de situatia orasului, dar care nu fac nimic sa o redreseze si nu se folosesc de drepturile lor legale. Daca nu te implici, nu te mai plange!

Fotografiile autoarei