"Romania este o tara inconjurata de romani", spunea Nicolae Iorga. Atat in vecinatatea imediata, cat si mai departe, in Muntii Pindului si in Epir. "Nu exista un stat in Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica pana la Marea Neagra", scria si Mihai Eminescu in ziarul "Timpul", "care sa nu cuprinza bucati de nationalitatea noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Ertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice, in muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Pind, ca si in Serbia, in Bulgaria, in Grecia si pana dincolo de Nistru, pana aproape de Odesa si de Kiev". Despre limba vorbita de macedo-romani, marele poet spunea: "E azi un adevar cunoscut de toti ca (aromana) e numai un dialect al limbei daco-romane si ca n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului..."
* * *
Pe urmele unor asemenea corifei ai culturii nationale, un grup de reporteri de la "Formula AS" s-a deplasat in toamna aceasta in Grecia, in Muntii Pindului, la Veria, Metsovo (Aminciu), la Ohrid, in Macedonia si la Korcea si Moscopole, in Albania, pentru a vedea in ce masura limba si civilizatia aromaneasca au supravietuit nenumaratelor tentative de anihilare. Cu bucurie, am constatat ca aromanii inca exista, desi limba, cultura si identitatea le sunt amenintate cu disparitia. Mai ales de catre nationalismul elen. Cum pentru Romania, aromanii, cu limba, obiceiurile si folclorul lor sunt un motiv de mandrie istorica si un inestimabil tezaur cultural, am vrut sa aflam adevarul despre soarta lor actuala in Grecia.
Doamna Marica Vurduni Spanache, in varsta de 84 de ani, a prins inca scolile in limba romana din Veria si Salonic. Dar deznationalizarea aromanilor din ultimele sase decenii n-o pune in seama grecilor, ci le-o reproseaza chiar aromanilor, care n-au insistat, pe cai democratice, sa-si impuna propriile valori. "Daca astazi n-avem scoli si biserici si suntem considerati greci, ba chiar ne numim noi insine parte a elenismului, atunci e numai vina noastra. Suntem ceea ce declaram ca suntem".
"Invatamantul in limba romana din nordul Greciei a fost ucis cu sprijinul direct al Romaniei comuniste"
- Cum a fost la scoala romaneasca din Doleani (Koumaria) la care ati invatat?
- Scoala functiona in casa bunicului meu. La noi, scolile romanesti erau recunoscute inca din vremea turcilor, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Si mama, nascuta in 1898, a urmat aceeasi scoala in limba romana. Imi amintesc ca erau vreo 60-70 de elevi, care abia incapeau in casa bunicului. Toti invatau si aromaneste si romaneste si greceste. Cand terminau scoala primara, se duceau la gimnaziu la Ianina, apoi la Saruna (Salonic), la liceu, la scoala profesionala, si dupa aceea la Scoala Comerciala Superioara, cu rang de facultate. Functiona intreg sistemul in limba romana, astfel ca unii dintre tinerii nostri plecau dupa aceea in Romania, Ungaria sau Austria. Eu, dupa scoala primara, m-am inscris la gimnaziu, dar pentru ca era in plin razboi (in 1942), drumurile la Ianina nu mai erau sigure, asa ca am facut cerere la domnul Blidaru, inspectorul sef peste toate scolile romanesti din Grecia, sa ma transfer la gimnaziul din Grebena. Pe vremea aceea, putini copii de aromani mergeau la scoli grecesti, caci costau mult, pe cand scolile romanesti erau gratis, inclusiv cartile si internatul. Din aceasta cauza, unii greci isi declarau ascendenti aromani, ca sa-si poata da copiii la scolile romanesti.
- Cand si de ce s-au inchis scolile romanesti?
- Guvernului grec nu i-a convenit niciodata sa aiba pe teritoriul sau scoli romanesti, desi, printr-o conventie, si grecii din Romania aveau scoli grecesti. In anii 1938-1939, cand la putere era dictatorul Metaxa, daca erai auzit vorbind aromaneste pe strada, te amendau cu 3 drahme de fiecare cuvant, macar ca erai elev la scoala romaneasca oficiala! Asa ca sfarsitul razboiului, in cursul caruia Romania a fost mult timp in tabara inamica Greciei, a fost ocazia perfecta pentru Atena de a dispune inchiderea tuturor scolilor romanesti. In scurt timp, in Romania s-a instaurat regimul comunist si pe nimeni n-a mai interesat ce se intampla cu noi. Eram speriati. Speram ca se vor redeschide clasele printr-un miracol. Am sperat un an, am sperat doi, am sperat trei... Apoi, ne-am resemnat, dar nici la alta scoala n-am mai mers. Mai tarziu, Ceausescu a desavarsit situatia, vanzand toate scolile romanesti statului grec. Astfel, invatamantul in limba romana din nordul Greciei a fost ucis cu sprijinul direct al Romaniei comuniste. A fost o mare paguba, atat pentru romanitate, cat si pentru elenism.
- Se spune ca ar exista mai multe feluri de aromani, astazi, in Grecia.
- Dupa mine, exista cel putin trei feluri: grecomani (care cred ca sunt greci la origine), romanomani (care isi recunosc sorgintea romaneasca) si aromani-aromani, care considera ca aromanii sunt un popor diferit de romani, dar si de greci, cu o limba neolatina distincta. De multe ori, in aceeasi familie de aromani unul este grecoman, celalalt este romanoman. Cine sa-i inteleaga? Arhitectul de la Atena, Sotiris Bletsas, cum credeti ca a ajuns la puscarie si in tribunale? A fost reclamat ca raspandeste "informatii false" (in fapt, documente ale Consiliului Europei despre limba aromana, aflata in pericol de disparitie - n.red.) de un aroman grecoman, primarul din Prosotsani.
"Aromanii au fost intotdeauna de dreapta, anticomunisti, oameni corecti, cinstiti, de onoare"
- A existat vreo perioada istorica, in care aromanii au fost bine vazuti in Grecia?
- Cu exceptia perioadei dominatiei turcesti, aromanii au fost vazuti rau aici. In 1942-1943, circa 3000 de aromani l-au urmat pe fascistul Alkibiades Diamantis, care infiintase Principatul Pindului, sub protectia ocupantilor italieni, pentru salvarea aromanilor. Dupa 1945, grecii au tinut minte si au luat masuri drastice impotriva noastra, acuzandu-ne pe toti ca suntem tradatori, ca am tradat statul. Apoi, dupa instaurarea regimului comunist in Romania, acei dintre aromani care aveau rude la nordul Dunarii au fost persecutati si acuzati de spionaj in favoarea regimului de la Bucuresti. Orice s-ar fi intamplat pe scena politica, noi cadeam prost in fata nationalistilor greci. O mare prigoana s-a declansat in anii '50, cand la Atena, pentru scurt timp, au luat puterea comunistii. Ei s-au razbunat pe aromani, pentru ca aromanii au fost intotdeauna de dreapta, anticomunisti. Oameni corecti, cinstiti, de onoare. Asta este explicatia ca multi dintre cei care au plecat in Romania, in anii '30, s-au inscris in Legiune, alaturi de Corneliu Zelea Codreanu, "Capitanul". Aceste momente istorice au fost speculate intens de politicienii greci, deoarece ei au dorit dintotdeauna sa formeze un popor al lor, compact, fara minoritati. Au luptat pentru asta si aproape au reusit.
"Ceea ce ungurii au incercat cu romanii in Transilvania, de-a lungul sutelor de ani, si nu le-a reusit, grecilor le-a reusit cu aromanii"
- Stim ca statul grec va incurajeaza sa va pastrati dansurile, cantecele si obiceiurile, dar nu limba. Va considera o minoritate folclorica. Aveti voie sa vorbiti aromaneste?
- Astazi nimeni nu mai are nimic cu noi daca vorbim aromaneste. Dar libertatea a venit prea tarziu. Noi nu ne mai vorbim decat rar limba. Tinerii, mai deloc, cate unul, ici-colo. S-a produs o amestecatura: aroman s-a insurat cu grecoaica, grec cu aromanca, asa de mult, ca n-au cum sa mai utilizeze limba parintilor in familie, chiar daca ar cunoaste-o. Unii grecomani au ajuns sa spuna ca noi, aromanii, suntem mai greci decat grecii. Pastori greci cuceriti de romani. Prostie! Prostie mare. Ceea ce ungurii au incercat cu romanii in Transilvania, de-a lungul sutelor de ani, si nu le-a reusit, grecilor le-a reusit cu aromanii, fara mare efort, intr-o jumatate de secol. Si asta, din cauza noastra, a slabiciunii si oportunismului nostru. Dar si din cauza ca am fost rupti de ai nostri, de Romania, vreme de 60 de ani. Daca ar mai fi fost scolile si bisericile romanesti, noi am sta astazi pe un loc mult mai vizibil la masa Greciei natale. Totusi, castigam bine, traim bine, banii de la UE au inflorit tara asta careia ii suntem loiali.
- Am remarcat ca unii spun Doleani, in timp ce, oficial, este vorba de Koumaria. Cand s-au grecizat numele localitatilor?
- Unele in anii '20-'30, altele dupa razboiul mondial. Satul nostru, fost Doleani, a fost botezat Koumaria. Aminciu a devenit Metsovo. Selia a devenit Seli. Ameru a fost numit Milia. Tarcol - Trikala. Iavorta - Trilofos. Si asa mai departe.
"Statul roman este repetent la capitolul relatiilor cu noi"
- Care a fost atitudinea statului roman fata de aromani de-a lungul timpului, dar mai ales dupa caderea comunismului?
- Statul roman este repetent la capitolul relatiilor cu noi. Desi Romania este statul cu cea mai mare obligatie fata de romanitatea balcanica, Bucurestiul politic pare a fi uitat de existenta noastra. In timpul acesta, diverse persoane de la noi raspandesc zvonul absurd ca Romania planuieste sa intemeieze un stat aromanesc in nordul Greciei. Oamenii, neinformati si needucati, cred in astfel de bazaconii, si asa se nasc suspiciunile fata de Romania.
- Ce credeti ca reprezinta aromanii pentru fratii lor de la nordul Dunarii?
- Eu cred ca aromanii sunt un mare motiv de mandrie, dar nu numai pentru romani, ci si pentru greci. Aromanii fac parte din structura latinitatii balcanice. Limba lor este un monument de proto-romana. Datinile sunt cam aceleasi ca in Romania, mai ales ca in Moldova si Ardeal. Obiceiurile de inmormantare, de nunta, de botez sunt practic identice.
- Ce se va intampla cu aromanii din Grecia in viitorul apropiat?
- Nu stiu, daca Romania nu ne ajuta in plan cultural, vom ramane doar o amintire. Ar trebui sa se inteleaga ca noi nu suntem un pericol pentru nimeni, ci o punte intre statul national grec si statul national roman, deoarece impartasim aceleasi valori culturale europene, aceeasi credinta ortodoxa. Intr-un autobuz, am cunoscut trei studenti aromani care mergeau la studii la Bucuresti. "Zburau" (vorbeau) greceste, si cand am intrat in vorba, unul dintre ei mi-a spus cu lacrimi in ochi: "Ar trebui sa-i batem pe parintii nostri, maie. Sunt tare vinovati ca nu ne-au invatat a zbura armaneste de mici. Acum ne-am duce direct la studii, n-am mai pierde un an-doi cu invatarea limbii romane". Ma doare foarte mult sa aud aceste lucruri. Ma uit la flacara candelei de la icoana si ma gandesc ca si noi, aromanii din Grecia, suntem la fel, abia mai palpaim.