"Piso poate spune ce vrea, dar nu din interiorul sistemului"
Precedenta demitere a avut loc cu trei ani in urma, sub diverse pretexte, dar avand drept cauza reala lupta pe care profesorul ardelean a dus-o pentru salvarea Rosiei Montane. Cunoscuti sustinatori ai proiectului minier al companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), secretarul general al MCC, Virgil Nitulescu si directorul directiei de patrimoniu, Mircea Angelescu, au tras sforile cum au stiut mai bine, determinandu-l pe d-l ministru (devenit un fel de demnitar captiv al celor doi), sa semneze demiterea unuia dintre opozantii "periculosi" ai proiectului minier din Apuseni. Smecheria n-a tinut in fata justitiei, astfel ca, prin sentinta nr. 3203, pronuntata in 22 iunie 2007, de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus reintegrarea profesorului Piso in functia anterior detinuta. Iata, insa, ca trioul executiv de la MCC recidiveaza, emitand un nou ordin de demitere, din 6 octombrie (data postei), sub pretextul nedepunerii proiectului de management. Nu intram in detaliile stufoase ale cazului, cert este ca din nou justitia este chemata sa faca dreptate, deoarece profesorul Piso, potrivit propriei declaratii, nu avea obligatia sa depuna respectivul proiect. Explicatia demiterii o gasim mai degraba intr-o afirmatie a unuia dintre colaboratorii apropiati ai d-lui Mircea Angelescu: "Piso poate spune ce vrea, dar nu din interiorul sistemului". Cu alte cuvinte, Piso este din nou pedepsit ca "nu-si tine gura" si isi permite sa-i critice pe domnii din minister, pentru modul deplorabil in care se ingrijesc de patrimoniul acestei tari.
Experimentul Rosia Montana, extins la toate monumentele
Iata, in cuvintele profesorului Piso, adevarata explicatie a sicanelor la care este supus de catre ministerul care s-a aliat nu o data cu distrugatorii de patrimoniu: "Ma aflu in total dezacord cu politica generala a Ministerului Culturii si Cultelor fata de patrimoniul national. Pretutindeni, acesta din urma este agresat de o tendinta fireasca de modernizare, iar la noi, in primul rand, de ignoranta, de rapacitate si de dispret fata de lege. Cu atat mai drastice ar trebui sa fie masurile luate pentru apararea patrimoniului national si cu atat mai motivati ar trebui sa fie cei pusi sa-l apere. Or, Ministerul Culturii se comporta ca un avocat in sala de judecata, care, in loc de a-si apara clientul, il infunda si mai rau. Exemplul cel mai la indemana este Rosia Montana. Pentru a-i face pe plac companiei canadiene, functionarii din MCC au epurat comisiile de specialitate, au modificat legislatia, au dat descarcari ilegale de sarcina arheologica, au declasat un monument cuprins in legea 5/2005, ca monument de valoare exceptionala, au avut chiar obraznicia de a face recurs, alaturi de compania canadiana, impotriva sentintei Curtii de Apel Alba Iulia, care anulase certificatul abuziv de descarcare arheologica a Muntelui Carnic. Atunci, abia, s-a vazut de ce parte a baricadei se afla cei platiti din banii publici, pentru a ne apara monumentele. Cum nu i-a luat nimeni la intrebari, au extins experimentul Rosia Montana la toate monumentele. Acesta a fost rostul ordinului 2260/2008 (modificat la scurt timp), al d-lui ministru Adrian Iorgulescu. El prevede declasarea de urgenta a monumentelor istorice in cazul in care sunt distruse. Cu alte cuvinte, daca Dumneavoastra doriti sa construiti un hotel pe locul unui monument istoric, nu aveti decat sa-i dati acestuia foc sau sa-l puneti pe cineva sa-l demonteze, iar a doua zi, MCC va scapa de el. Este clar ca pe domnii de la MCC ii deranjeaza opiniile mele, si nu atat in sine, cat, mai ales, exprimate in calitate de director al Muzeului Transilvaniei. Ii asigur ca nu ma voi astampara. Cu cateva zile in urma, mi s-a facut onoarea de a fi inclus in Comisia prezidentiala pentru patrimoniu, si va asigur ca voi demasca toate defectele sistemului. Ma tem, in concluzie, ca nu Ioan Piso este cea mai grava problema a culturii romanesti, ci insusi Ministerul Culturii. Fac un apel la autoritatile statului sa scoata Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din subordinea unor functionari incompetenti si vindicativi din Bucuresti, si sa-l dea judetului Cluj sau unei viitoare euro-regiuni. Ar fi o masura de bun simt si in spirit european".