Dar politicienii imbratiseaza ipocrit aerul. Ca nu le sta nimeni in cale. Oricum, nu studentii, care i-au trimis o scrisoare primului ministru sa-i aminteasca de faptul ca ei, ca si sinistratii ultimelor inundatii, sunt in pericol sa ramana sub cerul liber peste iarna. Locurile din camine s-au ispravit ori costa prea mult pe piata neagra, iar preturile camerelor in orasele universitare ii duc pe culmile disperarii. E fapt stiut ca, de multi ani, cifrele de scolarizare ale universitatilor nu au nici o legatura cu cererea de forta de munca, dar nici cu posibilitatea de absorbtie a infrastructurii universitare. Din lacomie, facultatile au acceptat prea multi studenti pe prea putine locuri, pe principiul ca unde incap zece, incap si o suta.
Studentii cred ca oamenii premierului sunt prea ocupati cu pomenile electorale pentru a mai avea timp sa dea ochii cu beneficiarii sau mai degraba victimele amatorismelor guvernamentale. Ocupati cu stransul mainilor si colectarea fondurilor pentru alegeri, ministrii nu mai au vreme sa explice de ce multe dintre promisiunile electorale de acum patru ani au ramas pe hartie. Acum, dupa ce a trecut un mandat, multe dintre promisiuni nici nu mai par a fi de actualitate, s-au ofilit, nu mai au obiect. Studentii de acum patru ani, mituiti cu promisiunea a zeci de mii de locuri noi in camine, sunt pe punctul sa termine facultatea si, oricum, se pregatesc sa plece in Spania, Italia sau unde vad cu ochii. Au invatat ca singura reteta sa nu mai fii dezamagit este sa nu te lasi amagit. Studentii de astazi, cei care nu au apucat inca sa se lupte cu greata provocata de mierea discursurilor si de imbratisarile electorale, cu mita de prin camine, cu garsonierele inchiriate in periferii pestilentiale, cu conditiile de gulag in care se traieste si se invata in Romania, ar putea crede ca promisiunile din campanie, indiferent de cine sunt facute, vor fi puse, candva, in practica. Ei inca mai cred ca merita sa speri. Pentru cei care au mai calcat intr-o facultate, biblioteca universitara sau intr-un camin studentesc, aceasta speranta e de neinteles. Facultatile nu s-au innoit de ani de zile. Folosesc aceleasi banci, aceleasi calculatoare, daca nu s-au stricat, din prima generatie, planse si aparatura de pe vremea bunicilor. Tot de pe vremea bunicilor sunt si profesorii. Au devenit mai duri si mai rezistenti ca statuile din holul facultatilor. Bibliotecile nu au bani de carti, nici spatiu de depozitare ori extindere si nici personal calificat. Nu se mai publica manuale, pentru ca nu mai sunt universitari de calibru sa le scrie. In general, daca scuturi cursurile de citate, nu mai raman decit capitolele plagiate. Caminele sunt pe jumatate daramate de indiferenta, sufocate de moloz si nesimtire, coplesite de supermarketurile si de dealerii de terenuri care mananca tot mai mult din spatiul academic.
Inaintea deschiderii noului an universitar, politicienii au uitat de crize si de balamucul parlamentar si isi impart harta Romaniei. Pornesc uninominal sa cucereasca electoratul studios si pe parintii lui. Fac figuri de oameni cumsecade, pusi pe treaba, iau cursuri scurte de limbaj si gestica studenteasca, dornici sa inspire iubire. Pentru ca in ochii studentilor isi vad viitorul. De ei depind diurnele parlamentare, primele si, mai ales, uriasele pensii pe care si le-au votat. Studentii sunt viitorul de aur. Al politicienilor.