- Probabil ca toate cele trei explicatii contribuie la dezinteresul romanilor fata de alegeri. Atat sondajele de opinie, cat si cifrele de audienta ale televiziunilor indica o distantare a cetatenilor fata de politica, datorata in primul rand reputatiei extrem de proaste a politicienilor, perceputi ca fiind corupti si preocupati de propria propasire mai degraba decat de interesul public. Disputele dintre oamenii politici sunt de regula relevante pentru cetateni si adesea vulgare, astfel incat alegatorii se intreaba pe drept cuvant ce rost are sa mergi la vot ca sa ajunga in Parlament creaturi precum cele ce apar la televizor. In plus, din cauza comportamentului lipsit de decenta si de responsabilitate al parlamentarilor, insasi institutia Parlamentului are un renume prea prost pentru a-i determina pe romani sa se deplaseze la vot.
Suntem, de fapt, la un pas de compromiterea institutiilor democratice si nu este de mirare ca decredibilizarea politicii, a institutiilor si a politicienilor genereaza o regretabila inconstienta cetateneasca, o abordare superficiala a vietii publice si o totala abdicare a cetatenilor de la raspunderea pe care o au fata de societatea si tara in care traiesc. Ruptura dintre clasa politica si electorat este aproape totala si potential dezastruoasa, pentru ca submineaza insesi fundamentele democratiei reprezentative. In plus, tinerii se arata prea putin interesati de politica - un eurobarometru recent arata ca doar 49% s-ar duce la vot - fara a parea preocupati de faptul ca ar putea sa fie guvernati de politicieni alesi de bunicii lor, care se duc la vot. Se pare, de altfel, ca multi romani isi vad viitorul in afara granitelor tarii, ceea poate avea consecinte cutremuratoare. Sa ne gandim doar la faptul ca in fiecare an pierdem 4% din medici, in conditiile in care OMS considera ca o pierdere de 2% afecteaza capacitatea unui sistem sanitar de a functiona eficient.
Nu ne aflam, asadar, intr-o zodie fasta pentru spiritul civic, iar societatea civila - cea care ar trebui sa cultive acest spirit - pare obosita si apatica, iar mass-media este departe de a cultiva o dezbatere publica decenta si relevanta. Apetitul presei pentru scandaluri politice si refuzul practic de a discuta in mod inteligent si echilibrat marile probleme ale societatii contribuie intr-o masura hotaratoare la atrofierea spiritului civic si a interesului pentru politica. In schimb, asistam la dezvoltarea unui cinism care determina revendicari salariale incredibile si aproape sinucigase in conditiile actualei crize financiare internationale. Tot politicienii se afla insa la originea acestei atitudini: profesorii si pensionarii, de pilda, stiu ca doar inainte de alegeri pot obtine ceva de la guvernanti, deoarece in timpul mandatului, guvernantii se ocupa de propriile interese si nu de politicile publice care ar trebui sa genereze prosperitate pentru cat mai multi. Alegatorii si politicienii ajung astfel sa se merite unii pe altii, justificand acea definitie a democratiei ca un sistem care garanteaza ca niciodata nu vei fi condus de oameni mai valorosi decat tine.
2. PDL propune ca ajutoarele sociale sa nu mai fie impartite prin Ministerul Muncii, unde jumatate din ele dispar, ci prin Biserica Ortodoxa. Suntem in fata unei figuri de stil populiste sau a unei solutii eficiente, de securizare a scurgerii fondurilor destinate celor saraci?
- Reorientarea PD-L catre Biserica trebuie inteleasa in contextul definirii sale ca partid crestin-democrat, care-si propune sa cultive valorile perene ale natiei, moralitatea, stabilitatea si traditiile. Toate acestea sunt inscrise in programul de guvernare pe care partidul l-a facut public pe 29 septembrie, desi jurnalistii invitati la o dezbatere pe aceasta tema nu s-au obosit sa-l citeasca. Pentru PD-L, Biserica este generatoare de valori morale si ca atare nu poate fi corupta, ceea ce o face - teoretic cel putin - cel mai indicat vehicul pentru distribuirea ajutoarelor sociale.
Privit din aceasta perspectiva, parteneriatul dintre stat si Biserica pentru rezolvarea unor probleme sociale se incadreaza intr-o viziune coerenta, sustinuta si de initiativele caritative ale Bisericii, mai ales in domeniul asistentei acordate batranilor. Avand in vedere insa antecedentele politicienilor nostri in relatiile cu Biserica, nu putem sa nu-i suspectam si pe PD-L-isti de populism, caci nici un politician nu poate ignora institutia in care romanii au cea mai mare incredere. Guvernul liberal a sesizat de altfel si el potentialul electoral al Bisericii si, uitand ca in urma cu doi ani declansase o campanie de demascare a preotilor care au colaborat cu Securitatea, a transformat BOR in ordonator de credite si a promis ca salariile preotilor vor fi egale cu ale profesorilor, ceea ce inseamna ca se vor mari cu 50%, potrivit legii adoptate pe 30 septembrie.
In comparatie cu PNL, asadar, PD-L nu-si propune nici sa mituiasca clerul, nici sa-l transforme in sursa de fonduri pentru clientela politica, dandu-i posibilitatea sa acorde contracte finantate cu fonduri de la bugetul de stat - caci aceasta inseamna de fapt statutul de ordonator de credite. Stim de altfel ca PNL s-a specializat in administrarea banilor publici in interesul propriilor membri, cel mai recent exemplu fiind acordarea de catre MApN a doua contracte fara licitatie catre firma actorului Florin Calinescu, chiar inainte ca acesta sa devina candidat PNL. Din aceasta perspectiva, propunerea PD-L privind distribuirea ajutoarelor sociale prin Biserica pare rationala si de bun simt, caci nu transforma Biserica intr-o societate pe actiuni, ci ii valorifica misiunea de binefacere care-i este proprie. Nu mai ramane decat sa ne dorim ca BOR sa prefere aceasta misiune ispitei administrarii unor fonduri care-i depasesc capacitatile administrative, si sa nadajduim ca Biserica se va implica in insanatosirea morala a societatii romanesti. In acest sens, programul politic al PD-L privind parteneriatul cu Biserica este o provocare la care asteapta raspuns nu numai partidul domnului Boc, ci intreaga societate.