Am parcurs cu multa emotie numarul de saptamana aceasta dedicat Basarabiei. O parte de lume de care ne-am instrainat voit, insa una cat se poate de vie si de romaneasca. Care nu poate fi plasata in nici un mod in afara poporului roman si a culturii romane. Un pamant deosebit de darnic, o natura mult mai bine conservata decat in Romania, o bogatie de dealuri, vai, codri si podgorii. Oameni poate mai saraci material, insa deosebit de inzestrati spiritual si artistic. Numele mari ale Moldovei, indiferent de care parte a Prutului, nu se termina la Miron Costin, Neculce si savantul Dimitrie Cantemir. Zeci de personalitati si-ar merita un loc de cinste in cultura romana: marele compozitor moldovean Eugen Doga, poetul Grigore Vieru, Vasile Soimaru, cel care s-a incumetat sa cunoasca tot spatiul de etnogeneza romanesc, marele lautar Nicolae Botgros... Iar daca te raportezi la splendoarea bisericilor si a manastirilor, la folclor, arta populara, interpreti, savanti si prozatori, realizezi ca adevarata mare bogatie a Basarabiei si a Moldovei in general este creatia spirituala pe care o descoperi pretutindeni, de la casele cu porti albastre, la graiul oamenilor, dovedindu-ti cat de firesc s-au exprimat in operele lor Eminescu si Creanga.
Nu am incercat in randurile de mai sus sa fac o prezentare idilica a Basarabiei, ci doar sa arat cat de mult ne inselam ignorand aceasta parte de lume, dezinteresandu-ne de problemele si suferintele unor romani ca si noi, pe care i-am judecat mult prea repede drept straini si duplicitari, condamnati la mizerie, izolare si comunism, incapabili de a fi partasi valorilor europene. Sigur, in Basarabia sunt multe neajunsuri, insa daca am merge macar o data peste Prut, daca le-am cunoaste acestor oameni inegalabila ospetie, degustandu-le bucatele si vinurile (sunt unele dintre cele mai alese soiuri europene, medaliate cu aur si prezente pe toate mesele regale din Europa), daca intr-un week-end oarecare am merge sa vizitam un oras foarte frumos - Chisinaul, plin de spatii verzi, asa cum gasim din ce in ce mai rar la Bucuresti, discutand mai mult cu basarabenii la ei acasa, daca, pornind de la aceste lucruri simple am incerca sa cunoastem mai multe despre aceasta parte de rasarit european, sunt sigura ca foarte multe dintre problemele insurmontabile si inabordabile ale Basarabiei de azi si-ar gasi o rezolvare fireasca, pornind si de la o implicare romaneasca, nu doar acceptand o abordare indiferenta, la masa unor puternici sefi de stat.
Pe dumneavoastra, celor din echipa "Formula AS", nu-mi ramane decat sa va felicit pentru aceasta deosebita initiativa, alaturi de multe altele, prin care ati incercat sa prezentati ceea ce de obicei nu stim despre poporul roman.
Cu aleasa consideratie,
ALINA SIRBU