S-a observat, de altfel, inca de la stabilirea colegiilor, ca delimitarea acestora s-a realizat in functie de aspiratiile guvernantilor si ale sustinatorilor lor din alte partide. "Granitele" acestor teritorializari electorale au fost trasate - uneori - nefiresc, dupa numarul de primarii detinute de partidele interesate, dupa inclinatiile manifestate de electoratul local sau dupa impactul de imagine (cu surse multiple) al unor personalitati zonale. S-a structurat astfel, de la inceput, o clasificare bipolara a colegiilor (favorabile si nefavorabile pentru o grupare partinica) si, implicit, o impartire a candidatilor in alesi cu siguranta si sacrificati, de umplutura etc. Evident, colegiile "sigure" au fost inhatate (sau, mai elegant, distribuite) conducatorilor de partide, liderilor sau "baronilor" finantatori, care - nu-i asa? - nu pot ramane fara "coledzi". Pentru acoperirea zonelor nesigure, refuzate chiar de unii politicieni harsiti in cei aproape douazeci de ani de "democratie", partidele au descoperit, brusc, ca exista destule vedete locale (cantareti, sportivi, medici de renume s.a.) ce pot fi inregimentate rapid pentru specularea electorala a gloriei lor. Ca aceste vedete au sau nu aptitudini politice, ca stiu macar la ce doctrina se ataseaza si ce program sustin, conteaza mai putin. Cu cat partidul acumuleaza mai multi parlamentari, cu atat e mai bine pentru conducerea lui.
In forma sa actuala, uninominalul este inacceptabil. Partidele parlamentare ce au amendat propunerea lui ca sistem de votare au procedat, ca de obicei la noi, tinand cont doar de aspiratiile lor imediate. In Parlamentul Romaniei este o obisnuinta sa se modifice legi in functiune sau initiative legislative importante in raport de conjuncturi, de actiunile ce - pe moment - ar afecta stabilitatea si siguranta clasei politice. Reprezentantii "sistemului", indiferent de partidele din care fac parte, vor bloca intotdeauna cererile de schimbare reala a mediului politic, vor incerca intotdeauna diverse tertipuri pentru a se mentine "in fruntea bucatelor", uneori chiar in dispretul aparentelor de corectitudine si legalitate pe care tot ei le-au impus. Cazul, de acum celebru, al absolvirii de urmarire penala a "nepotului matusii Tamara", prin votul - iarasi - transpartinic al unor parlamentari, dupa ce partidele lor se angajasera sa nu stopeze Justitia, este revelator. Cand e vorba de amenintari reale pentru bunastarea si puterea lor, o "frica animalica" ii uneste pe "alesi", ii impinge la gesturi si replici aberante. Ciuntirea propunerii initiale de introducere a votului uninominal este o asemenea reactie, consecintele ei neintarziind sa apara.
Mai intai ca, prin delimitarea aiuritoare (dar interesata!) a colegiilor s-a declansat o lupta nemiloasa in interiorul partidelor. La votul pe lista, majoritatea absoluta a membrilor unei "echipe" era interesata "sa faca totul" pentru partidul ei, un procent electoral cat mai mare reprezentand o sansa in plus ca ei sa fie alesi. Acum, competitia a devenit individuala, fiecare candidat luptand pe cont propriu sa castige un colegiu "sigur" si apoi sa infranga, in confruntare directa, candidatii altor partide. "Sacrificatii" vor avea reactii rancuniare fata de sefi si colegi si isi vor cauta alinarea in alte orizonturi partinice, in alte formule "organizationale". O a doua consecinta negativa a introducerii actualei formule de uninominal este, ca urmare a vanatorii de vedete nationale sau locale, parazitarea Parlamentului cu oameni stimabili in meseria lor, dar absolut nepregatiti pentru subtilitatile si cerintele actiunii politice. Strategia fotbalistica excelenta a marelui antrenor Anghel Iordanescu nu este deloc o garantie pentru o strategie politica similara. Ce vor face in Parlament un manelist ca Adrian Minune sau o artista ca Oana Zavoranu? PRM-ul, care a propus-o, a mai incercat, de altfel, asemenea experimente, cazul cantaretului popular Ion Dolanescu fiind relevant. Chiar cantaretul a realizat desertaciunea unui astfel de "joc", retragandu-se la meseria pe care o stapaneste. Umplerea Parlamentului cu o masa de novici, adevarata "carne de tun" pentru liderii partidelor in cauza, va afecta brutal calitatea, si asa scazuta, a clasei politice si va mentine institutia la cota de impopularitate ce o caracterizeaza. Vanatoarea de vedete artistice si sportive indica si faptul ca majoritatea partidelor nu au o "rezerva de cadre", alcatuita din activisti tineri, cu idei si cunostinte politice, cu optiuni doctrinare ferme. In plus, propunand aceste candidaturi insolite, partidele arata un dispret evident pentru electorat, fara a realiza ca soarta tarii nu se joaca precum un vodevil sau o telenovela de mahala.
Dincolo de masa de manevra (artistica si sportiva) ce va urma "orbeste" sefii, uninominalul actual va duce si la o crestere a tensiunilor intre organizatiile teritoriale ale partidelor si centru. Consecinta, greu perceptibila momentan, va fi contestarea liderilor exhaustivi, dominatori, in favoarea celor "populari", permisivi, deschisi la initiative si critici, responsabili. Consecinta este pozitiva, dar ea se va produce abia dupa epuizarea unui mandat, cand "faptele" vor fi analizate si cantarite. Pana atunci insa, daca electoratul nu va intelege ca trebuie sa realizeze chiar o optiune constienta pentru cei angrenati in lupta cu "sistemul", Romania va continua sa fie "oaia neagra" a Europei, o scena pentru circul produs de o grupare cinica de politicieni, interesata doar de propria-i continuitate.