Numeroasele scrisori sosite la redactie, in care ni se relateaza vindecari incredibile, obtinute prin rugaciuni indreptate catre Sfantul Nectarie, ne-au indemnat - aproape ca ne-au obligat - sa realizam aceste pagini. Iar despre interlocutorul nostru, preot in parohia "Pogorarea Sf. Duh - Sf. Nicolae" din cartierul bucurestean Militari si totodata redactor la radio, trebuie sa stiti ca el insusi colinda cu reportofonul prin manastirile din Romania, rezultatul acestor calatorii fiind niste foarte frumoase interviuri, publicate in revista "Lumea monahilor". Intr-un anume fel, asadar, se poate spune ca face acelasi lucru ca noi astazi: ii cauta si incearca sa-i inteleaga pe sfinti.
- Parinte, cum ar trebui sa definim sfintenia? Ce este un sfant?
- Sfintenia este o chemare pe care Dumnezeu i-a facut-o lui Adam in rai si ea s-a adresat nu numai lui Adam, ci si tuturor urmasilor lui. Chiar in Evanghelie gasim indemnul imperativ: "Fiti sfinti, precum Tatal vostru din ceruri este sfant". Acum, cand spui despre cineva ca e sfant, oamenii se gandesc imediat la ceva supranatural, deja si-l inchipuie pe acela facand numai fapte de necrezut, zburand prin vazduh sau mergand pe ape sau inviind morti sau ridicand bolnavi din patul lor de suferinta. Poate ca unui sfant i s-a dat puterea de la Dumnezeu sa faca si astfel de lucruri. Insa, in Biserica Ortodoxa, sfintenia are multe fete. Asa, de pilda, avem si sfinti care n-au facut minuni niciodata, cum ar fi Sf. Grigorie Palama. E unul din marii sfinti ai Bisericii noastre, dar nu sunt consemnate minuni facute de el, nici in timpul vietii, nici dupa moarte. Moastele lui se pastreaza intr-o racla frumoasa la Tesalonic, insa el nu are acest renume de mare facator de minuni, ca Sfantul Nicolae, de exemplu.
Potrivit indreptarului nostru canonic despre cinstirea sfintilor, cineva poate fi desemnat de Biserica drept sfant daca poseda anumite virtuti: a dus o viata curata, a raspandit o invatatura teologica adanca si de o acuratete desavarsita, si-a dat viata pentru Hristos si pentru credinta, L-a marturisit pe Hristos si a suferit de pe urma acestei marturisiri. Iata ca, dupa cum spuneam, sfintenia poate avea multe, foarte multe infatisari in lumea ortodoxa. De asemenea, un argument in favoarea sfinteniei cuiva este si evlavia populara. Mergeti la Putna pe 2 iulie si veti vedea cum moldovenii vin de pretutindeni, pe jos, ca sa asiste la Liturghie. Este o sarbatoare absolut impresionanta. Aceiasi moldoveni care il numeau pe domnitor inca din timpul vietii sale "sveti Stefan" (in slavona, "sfantul Stefan") - cu secole inainte ca el sa fie canonizat de Biserica.
- Sfintii se nasc ori devin sfinti? Putem vorbi aici de predestinare?
- De predestinare in nici un caz, in schimb putem vorbi de atotstiinta lui Dumnezeu care, cunoscand evolutia in viitor a acelor oameni, ii alege, intr-adevar, ca "vase cinstite ale Duhului Sfant", inca din pantecele mamei lor. Cum a fost Sfantul Ioan Botezatorul. Cum a fost si Sf. Nicolae. Citim in acatistul lui: "Minunata s-a aratat nasterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pamant, din vremea nasterii tale; ca ai supt numai din sanul cel drept si de la sanul maicii tale te-ai cunoscut facator de minuni...". Adica, abtinandu-se sa suga din sanul stang, el a aratat un semn de asceza, inca din primele clipe ale vietii. Un alt sfant daruit cu prisos de Dumnezeu din anii fragezi ai copilariei a fost Serafim de Sarov, care a primit rugaciunea neincetata, rostirea ei in inima, la varsta de numai sapte ani.
- Atunci l-a invatat cineva rugaciunea lui Iisus?
- Nu. A primit-o in dar de la Dumnezeu, ca o miscare launtrica. Pe de alta parte, exista si multi sfinti care au avut de parcurs un drum lung si dificil pana la treapta desavarsirii.
- Vorbiti-ne putin despre cei ce fusesera candva mari pacatosi.
- Patericul si Vietile sfintilor sunt pline de oameni care, din pacatosi, s-au transformat in sfinti. De ce? Pentru ca Dumnezeu spune: "N-am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi". Deci, Iisus s-a coborat pe pamant pentru noi toti, cei pacatosi, ca sa ne facem sfinti. Si unii chiar au ascultat de cuvantul Mantuitorului. Un exemplu este Maria Egipteanca, o fosta prostituata care s-a chinuit vreme de patruzeci si sapte de ani in pustie, ca sa scape de pacatul acesta trupesc. Un altul e Moise Arapul, capetenia unei cete de talhari. Imbracat in calugar, el a intrat intr-o manastire, cu gandul s-o profaneze si s-o jefuiasca. Socotind ca gazduiesc un sfant calugar, maicile l-au spalat pe picioare, apoi i-au dat unei monahii oarbe apa aceea, ca sa bea din ea si sa se clateasca pe ochi, iar oarba si-a recapatat indata vederea. Si Moise Arapul, cand a vazut cu ce putere lucrase Dumnezeu prin el, s-a convertit pe loc, impreuna cu toata ceata lui de talhari. Toti s-au facut oameni sfinti. Prin urmare, vedeti dvs., harul lui Dumnezeu are puterea sa-l scoata pe om din orice adanc al pacatului s-ar afla. Sf. Simeon Noul Teolog spune foarte frumos ca Dumnezeu l-a apucat de par si l-a tras afara din intunericul pacatului. Fiindca in tinerete el primise lumina, adica Il vazuse pe Hristos-lumina, dupa care se dedase unei vieti usoare si dezordonate, pierzand noptile in petreceri, pana cand dintr-o data a fost intors din ratacirea lui. La fel si Sf. Siluan Athonitul, un alt ridicat din mocirla. El avea obiceiul sa bea sapte litri de votca si sa manance cincizeci de oua pe zi, pe urma lua in spinare doi saci grei - umpluti cu porumb, cu grau, cu ce-or fi fost - si alerga cu ei prin sat. Deci, iata ca Dumnezeu il cheama pe tot omul pacatos si il face sfant. Cu conditia ca si omul sa doreasca acest lucru. Si acum intreb eu: mai exista sfinti in zilele noastre?
- Probabil ca da.
- Intr-adevar, sunt. In primele veacuri, toti crestinii erau numiti "sfintii lui Dumnezeu". De ce? Fiindca ei traiau crestinismul cu o intensitate atat de mare, incat isi vindeau averile si le imparteau saracilor, nu puneau pret pe faima si pe cariera, lasau totul ca sa-si dedice viata lui Hristos, avand constiinta imediata a venirii lui Dumnezeu pe pamant. Astazi, lucrurile stau putin altfel. Nu toti crestinii mai au in ei harul lucrator primit la botez, adica puterea lui Dumnezeu nu mai lucreaza in ei - pentru ca ei nu mai vor. Au uitat, s-au racit. Au pierdut constiinta aceasta de care vorbeam, a venirii lui Dumnezeu. Doar unii din ei au pastrat-o, si acestia sunt sfintii din zilele noastre. Cum arata un asemenea sfant? Poate fi si facator de minuni. Cum a fost parintele Arsenie Boca, de exemplu, despre care sunt marturii ca ar fi facut minuni, inca din timpul vietii: prestiinta, vindecari, ajutor sufletesc. Altii, cei mai multi, au o harisma deosebita, surprinsa de un mare parinte, sfant el insusi si intre timp plecat dintre noi - e vorba de parintele Galeriu - care spune asa: "Sfintenia nu inseamna sa mergi pe ape, nu inseamna sa zbori prin vazduh, nu inseamna sa inviezi mortii. Cea mai mare virtute a sfinteniei la care poate ajunge un om in zilele noastre este sa se invieze pe sine, din propriile pacate". Si avem atatia parinti, mari duhovnici ai nostri, care au reusit sa se despatimeasca, au scapat de patimi. Poate mai au asa, o stare pacatoasa, pentru ca sunt inca oameni si mai gresesc inaintea lui Dumnezeu, insa pacate grele, de moarte, ei nu mai savarsesc. Nu mai sunt incercati de ispitiri trupesti, nu mai au pacatul minciunii, al mandriei, nu mai sunt iubitori de bani, nici maniosi. Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. Toti oamenii au chipul lui Dumnezeu, dar nu se aseamana cu El. Sfintii sunt cei care au dobandit si asemanarea. Pe intelesul nostru, putem spune ca sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu.
- Care este rolul sfintilor in viata noastra? Sunt intermediari intre noi si Dumnezeu?
- Intermediari? Nu-i vad deloc asa. Apelam la ei, da, insa ca la niste prieteni. Cine poate fi mai aproape de tine, pe cine poti intelege, daca nu pe un om care a trait ca si tine, a dormit, a respirat, a suferit, s-a intristat? Cand vezi ca el a avut pacate grele si s-a ridicat din ele si s-a sfintit, te intrebi imediat: "Oare eu as putea?". Dumnezeu n-are nevoie de intermediari. Dar, din smerenie, El se lasa pe sine descoperit de catre oamenii sfinti, oamenilor nesfinti. Ca si cum ar spune: "Ei au reusit. Reusiti si voi. Iata unde este idealul, urcati si voi, mergeti intr-acolo".
- Si ce ne puteti spune despre sfantul al carui nume il purtam?
- Este sfantul ocrotitor. I te poti ruga, ii poti cere ajutorul, ii poti urma viata: s-o citesti, s-o inveti pe de rost, sa te inspiri totdeauna din ea.
- Va referiti mereu la aspectul duhovnicesc al relatiei noastre cu sfintii. Insa de foarte multe ori, oamenii le cer sprijin pentru problemele vietii de fiecare zi. Chiar intervine aici si un fel de "specializare". Cand ai pierdut ceva, dai fuga la Sf. Mina. Daca te-ai imbolnavit grav, mergi la Sf. Nectarie.
- De fapt, sfintii au toate virtutile, numai ca una dintre ele iese in mod deosebit in evidenta, dandu-le cumva si identitatea. Iar prin acea virtute predominanta, ei vin in intampinarea credinciosilor care le cer ajutorul. De exemplu, Sf. Nectarie s-a caracterizat printr-o compasiune profunda fata de semenii sai, de aceea el este mare tamaduitor, taumaturg. Dumnezeu i-a dat lui darul acesta, de a raspunde grabnic la rugaciuni, de a fi foarte prezent printre oameni si atent la nevoile lor. Nu inseamna ca ceilalti n-ar fi. Toti sfintii se grabesc sa ne ajute, insa depinde si de evlavia noastra. Cu cat ea e mai mare fata de un sfant, cu atat el se deschide mai mult spre noi. Si prin el, se deschide spre noi insusi Dumnezeu.
- In ultimul timp, se observa ca iau amploare pelerinajele la moaste, participarea la hramuri, interesul pentru sfinti in general, chiar pentru unii mai putin cunoscuti. Cum va explicati?
- Oamenii alearga, sarmanii, acolo unde afla ca pot primi un ajutor. Unii cer lucruri vremelnice, care le pot folosi doar pana la moarte, insa altii cer lucruri folositoare in vesnicie. Sa nu ne mire faptul ca lumea cauta sfinti. Pentru ca avem mare nevoie de exemple ale unor semeni ai nostri care s-au ridicat din pacatele lor si au putut sa renunte la apucaturile lumesti, la ambitia asta de a vana foloase materiale si a urca pe scara sociala, de a ajunge in frunte. Ei au ajuns altfel in frunte. Stau inaintea lui Dumnezeu, asadar cel mai sus posibil. Cand alearga la sfinti, oamenii arata ca au, adanc intiparita in ei, dorinta de a urma un model. Vedeti ca unii isi cauta modelul in proximitatea lor sau vor sa fie ca Madonna ori ca nu stiu ce alta vedeta. E o alegere gresita, pentru ca Madonna te poate insoti cel mult pana in pragul mortii, pe cand sfantul te ajuta sa-l treci. Ii urmezi viata, invataturile, si el iti deschide poarta dincolo de moarte. Te invata cum sa castigi viata vesnica.
Foto: DAN TRASNAI (3)