- Trupa Parlament celebreaza zece ani de existenta intr-o forma de invidiat. Trag aceasta concluzie dupa aparitia voastra pe scena festivalului de la Mamaia, unde ati evoluat la turatie maxima.
- Ne-am dat seama de aniversare chiar pe scena de la Mamaia. Uitasem complet! Sigur, n-a fost concertul celor 10 ani de existenta a trupei, dar ne-am bucurat sa fim acolo fata-n fata cu publicul. Cred ca orice trupa isi doreste sa aiba un recital la Mamaia sau la Cerbul de Aur, oricat de depasite le-ar parea festivalurile astea unora. Ele au, totusi, o rezonanta. Faima le-a ramas inca intacta, si eu cred ca Mamaia chiar incearca sa se adapteze vremurilor. Problema, din perspectiva mea, o reprezinta selectia pieselor. Nu stiu cine ii sfatuieste pe concurenti sa se prezinte cu piese din astea foarte, foarte... prafuite. Si de-aici cred ca se degaja si impresia generala legata de festival. Ceva vetust, demodat. Altfel, uite, scena mi s-a parut ca a aratat foarte bine. Si acolo, la fata locului, dar parca si mai bine mi s-a parut la televizor. Ne-am vazut si noi inregistrarea concertului si chiar am zis: "Foarte tare!". Parca eram undeva in strainatate. Sau, cel putin, asa ni s-a parut noua. In ceea ce priveste cei zece ani de cand fac parte din trupa, normal, in tot timpul asta au existat si urcusuri si coborasuri. Au fost perioade in care am fost foarte promovati si perioade in care am disparut. Dar, in tot acest rastimp, noi, ca trupa si ca oameni, am crescut. Ne-am maturizat, ne-am inchegat, ne-am legat unii de altii. Si asta se simte. Chiar daca uneori nu se vede. Dar in vremea asta, noi am tot cantat. Oamenii se simt bine cu noi si ne cer si pe mai departe. Iar asta cred ca vine exact din ce-am spus: lumea simte maturizarea noastra, ca oameni si ca muzicieni. Si simte ca facem muzica din tot sufletul. Plus ca, pe langa piesele noastre, avem si un repertoriu foarte bogat de cover-uri. Astfel incat putem sa onoram orice gen de eveniment - cantari in aer liber, zile ale oraselor, festivalul berii, concerte cu cinci mii de oameni sau cantari in cluburi si la petreceri private de firme. Satisfacem gusturi muzicale diferite. Ca pustimii din cluburi nu poti sa-i canti aceleasi melodii pe care le canti la o petrecere de firma, unde sunt oameni mai copti sau chiar in varsta si care au alte gusturi in materie de muzica.
- Va descurcati cu banii?
- In mod paradoxal, din cauza banilor, lumea muzicala de la noi, in loc sa infloreasca, s-a transformat intr-un soi de comert cu indulgente. Acum se castiga mult mai multi bani decat in 2000, cand am intrat eu in Parlament. Or, tocmai pentru ca gajurile au crescut, interesele subiective au preluat puterea. Mai ales pe radiouri. De ce sa difuzezi patruzeci-cincizeci de piese romanesti pe zi, cum se difuzau in 2000, cand poti sa difuzezi numai zece? Zece in loc de cincizeci inseamna ca radiourile ies mai ieftin. Dar din cauza asta au disparut masiv trupe. Au disparut, in sensul ca nu mai sunt promovate. Unde sunt Krypton, unde sunt Vank, unde sunt Taxi pe radiouri? Cei ce lucreaza la posturile de radio triaza, dupa cum le convine lor, piesele care intra spre difuzare. Iar atunci cand intrebi de ce nu esti si tu difuzat, ti se raspunde: "Nu esti in trend" sau "Nu esti in target". Ce prostie! S-au dus oamenii astia pe strada sa intrebe trecatorii ce-ar vrea si ce n-ar vrea sa asculte la radio? Sunt convins ca rezultatul unui astfel de sondaj cinstit ar contrazice concluzia pe care o tragi ascultand muzica difuzata la radiourile de la noi. Uite, eu am fost in vara asta in Grecia si-n Italia. Pai, acolo, nu auzi pe radiouri decat muzica greceasca si, respectiv, italieneasca. Si veche, si noua. Dar e muzica locului! Oamenii sunt mandri de artistii si de muzica lor. Cand auzi o melodie in engleza, ti se pare chiar ciudat. Noi de ce nu putem sa fim asa? De ce numai ce vine de-afara e bun? Si mie imi plac Beyonce si Justin Timberlake, dar m-am saturat de ei. Atat mi i-au bagat pe gat radiourile romanesti. Ma simt sufocat. Noua chiar ni s-a spus, cand am vrut sa promovam o piesa, s-o refacem ca sa sune "asa, ca Beyonce". Pai, Beyonce suna bine, dar eu nu sunt fata, nu sunt negru si, cel mai important, unde mai e identitatea mea ca artist?
Sa crezi in ce faci
- Parlament a fost mereu o trupa asezata, care s-a remarcat printr-un soi de discretie, mai curand proprie ardelenilor, cum esti tu. Ai molipsit toata trupa? Alti artisti, chiar si atunci cand n-au ce arata in muzica, isi exhiba hainele de firma, masinile luxoase, orice, numai sa apara prin ziare.
- Daca povestea cu cei sapte ani de acasa este adevarata, eu i-am petrecut, intr-adevar, in Ardeal. Iar ardelenii sunt sigur altfel construiti decat ceilalti. O fi ceva legat de educatie sau poate-o fi ceva in aer (rade), nu stiu. Dar stiu sigur ca Ardealul e cea mai frumoasa si mai civilizata bucata din tara asta. Cand treci de Brasov, se schimba totul: peisajul, atmosfera, drumurile, oamenii care-ti pun pe masa slana, branza si-un pahar cu vin, de nu-ti mai vine sa mai pleci de-acolo! Dar sa stii ca asa, "la locul nostru", suntem toti din trupa. Noi ne consideram artisti. De ce-am iesi prin ziare, sa ne batem cu caramida-n piept, ca ne-am luat nu stiu ce sau ca ne-am plimbat pe nu stiu unde? Daca avem ceva de zis, atunci o zicem prin muzica. Daca nu, mai bine stam acasa si citim o carte sau ne uitam la televizor. Decenta e o calitate a trupei noastre. Suntem cinci baieti care de opt ani ne tot imprietenim.
- Cum depasiti momentele de impas? Cum va pastrati energia care a explodat la Mamaia?
- Noi facem ceea ce simtim ca trebuie sa facem si incercam s-o facem cat mai bine. Nu vine nimeni sa ne compuna muzica, nu vine nimeni sa ne compuna versurile. Tot ce facem e munca noastra, e chinuiala, e sudoarea si bucuria noastra. Iar energia, hm, nu e chiar asa de usor de pastrat, s-a mai pierdut. La inceput a fost foarte puternica. Cand vine cineva si-ti cere sa faci o melodie ca a lui Beyonce, numai ca sa intri in targetul subiectiv al lui X sau Y, parca te cam ia cu lehamite. Dar redescoperi fiorul, energia, prospetimea si satisfactia aia a inceputului, de fiecare data cand urci pe scena si vezi oamenii care se bucura cu tine, care pleaca de la concertele tale multumiti.
- Dupa anii astia care-au trecut, care e impresia generala? Iti pare bine ca te-ai apucat de muzica?
- Oamenii pot sa-si aleaga multe meserii, dar sunt cateva, printre care si asta a mea, in care n-ai ce cauta daca n-ai fost ales de Dumnezeu. Cu talentul te nasti, iar eu ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru asta. Sunt unul dintre cei mai fericiti oameni de pe pamant, pentru ca fac exact ceea ce-mi place. De-a lungul vietii, foarte rar am facut ce mi-au zis altii. Si-atunci, in circumstante minore, fara insemnatate reala. Aici, cu muzica, putea sa mi se puna oricine de-a curmezisul, ca n-as fi cedat. Asta e darul meu de la Dumnezeu. Cum sa-i dau cu piciorul? Daca m-as mai naste o data, tot asta as face, as canta.
- Exista un secret al izbanzii alergatorului de cursa lunga?
- Credinta. Trebuie sa crezi cu-adevarat in ceea ce faci. Asta e motorul. Daca faci muzica numai din interes, din obligatie sau numai ca sa te recunoasca lumea pe strada, atunci, mai devreme sau mai tarziu, se-alege praful. Valoarea intotdeauna o sa-si faca loc. Mai greu, mai usor, dar valoarea o sa razbata mereu. E o lege a naturii.
Omul si jumatatea lui
- Dar in viata din spatele scenei, ce-au insemnat acesti ani? In afara prieteniei pe care o tot legi cu ceilalti baieti din trupa...
- In afara de asta, singurul lucru important pentru mine e ca acum o luna de zile, m-am insurat. Mi-am dat seama ca am devenit cu-adevarat matur si am facut pasul cel mare. E esential sa-ti constientizezi maturitatea sufleteasca. Cei care fac gestul asta, al casatoriei, fara sa-si constientizeze starea interioara, dupa parerea mea, n-au nici o sansa sa reuseasca in casnicie. Iubirile alea din liceu n-au cum sa fie construite pe temelia unei maturitati sufletesti. Alea sunt iubiri febrile, in care atractia sexuala, curiozitatea sexuala e tot ce conteaza. Or, ca sa faci casa cu cineva, trebuie sa-l cunosti pe omul ala. Iubirea adevarata e cea matura. Are nevoie de profunzime sufleteasca. Eu am simtit ca acum, in sfarsit, sunt pe deplin edificat in ceea ce priveste interiorul meu. Am simtit ca acum e momentul. Ca daca ma intrebai de insuratoare inainte s-o cunosc pe Nicoleta, iti ziceam ca nu stiu... mai vedem... o scaldam. Dar am cunoscut-o pe Nicoleta si gata! Toate piesele s-au asezat la locul lor. Ca intr-un puzzle. Am facut-o si sunt fericit. Mi s-a schimbat viata cu totul. Abia acum mi-am dat seama ca nimic din ceea ce am eu de facut pe pamantul asta n-as fi putut sa fac de unul singur. Imi lipsea jumatatea. Eram incomplet. Acum simt ca mi s-a dublat energia. Alaturi de Nicoleta ma simt inchegat. Impreuna avem o forta extraordinara. Putem dobori muntii. Eu sunt convins ca fiecare om isi are jumatatea lui sub soare. Trebuie doar s-o cauti, s-o chemi. Te trezesti, te imbraci frumos, te duci la biserica si-l rogi pe Dumnezeu sa te ajute si-apoi iesi pe strazi - caut-o, cheam-o! Dac-ai s-o chemi, jumatatea ta o sa vina. Dumnezeu o sa-i arate calea catre tine, o sa va aduca impreuna. Nu inteleg de ce oamenii se complac in singuratate sau in relatii care nu le fac bine. Cand e atat de simplu! Repet: universul iti raspunde si la binele, si la raul pe care il ceri prin ganduri si prin gesturi. Cere universului sa-ti dea omul potrivit tie si-l vei primi. Si ce bine si ce frumos e atunci cand il intalnesti! Parca nu mai pricepi cum de-ai putut sa traiesti fara el. Si-atunci, si decizia casatoriei o iei simplu. E ca o respiratie sau ca bataile inimii: vine din tine. Nu mai ai nici o teama. E asa cum trebuie sa fie.
- Te asteapta, deci, un viitor luminos. In toate privintele...
- Da! Da! Da! O sa scoatem acum, cam pe final de septembrie, un single nou. Se numeste "Doamne", nu ca plural pentru "doamna", ci "Doamne" de la "Dumnezeu" - "Doamne, da-mi iubire inima s-alin/ Doamne, da-mi aievea, chipul ei divin". Asa suna refrenul. Versurile sunt ale lui Pepino, iar muzica a mea. Am lucrat mult la el. L-am re-orchestrat, re-aranjat, re-bibilit si-o sa facem si-un videoclip in care-o sa apara... Nicoleta (rade). Asteptam sa vedem cum o sa mearga piesa asta, dupa care o sa lansam si albumul. El e gata, dar o luam incetul cu incetul. Vrem sa iasa totul bine.
Foto: arhiva personala