"O vacanta activa"
- Cum ti-ai petrecut vacanta, draga Ion Caramitru?
- N-a fost chiar o vacanta, a fost, mai degraba, o vacanta activa. M-am odihnit in strainatate, filmand. Iar apoi, m-am odihnit la Moeciu, in casuta noastra de-acolo, lucrand la niste caiete de regie. Am trecut un pic si pe la mare, ce-i drept.
- Ce film faci in strainatate?
- Am filmat in Irlanda, langa Dublin, in filmul unui tanar regizor, pe nume Jamie Hannigan. Are un titlu cam lung - "Two point five billion" ("Calculatia numarului de batai de inima din viata unui om"). E un fel de SF, axat pe detectarea comportamentului uman in viitor. Filmul se constituie din montarea oarecum aleatorie a unor secvente care infatiseaza etape din viata unui om. "Fulgerari" ale unor intamplari care i-au marcat viata. Personajul principal e un tanar. Eu sunt omul de stiinta care isi propune sa faca si chiar face experimentul.
- Cum s-a intamplat sa fii distribuit intr-un film asa de special?
- Ideea a plecat tot din Romania, de la filmul irlandez "Adam si Paul", in care joc si eu. Un film foarte bun, care a si luat, de altfel, "Premiul pentru regie" la Festivalul International de film "Anonimul" din 2006. Am multe amintiri placute legate de Irlanda.
- Cum ar fi...? (Cele marturisibile, fireste!)
- Acum 4 ani am jucat la Dublin, la cel mai important teatru al lor (un fel de Teatru National) "The Gate Theatre", rolul principal din piesa lui Brian Friel - "Performances". L-am intruchipat pe insusi Leos Janacek, marele compozitor ceh care a trait acum mai bine de un secol si care a avut o viata destul de tumultoasa. Piesa s-a jucat saptamani de-a randul, cu casa inchisa.
- Mai ai oferte pentru film?
- In vara aceasta, am refuzat sa joc in co-productia romano-italiana "Barbarossa", dintr-un motiv care nu are legatura cu "artisticul". Am refuzat rolul pentru ca ceea ce ne-a oferit noua, actorilor romani, producatorul "Castel Film", in chip de onorariu, a fost de-a dreptul rusinos!
- Dar regizorul Caramitru ce mai face?
- Intentionez sa montez un spectacol la Opera Nationala din Bucuresti, la invitatia lui Catalin Arbore, directorul acestei importante institutii de cultura. E vorba despre superba opera a lui Ceaikovsky, "Evgheni Oneghin"... Un alt proiect la care lucrez ii este dedicat spectacolului dupa piesa "Toti fiii mei" - de Arthur Miller, o piesa care s-a mai jucat la Teatrul National din Bucuresti, prin 1947, cred, intr-o distributie fabuloasa, care-i avea in frunte pe George Calboreanu si pe Aura Buzescu!
- N-am vorbit deloc despre Directorul General al TNB - Ion Caramitru. El ce mai face?
- El se zbate pentru incheierea formalitatilor care privesc ceva foarte important. Si anume - repararea si consolidarea cladirii Teatrului National. In primul rand, schimbarea podelei... Noroc ca din grijile astea, foarte... pamantesti, ma smulg personajele in pielea carora voi intra din nou ca actor, de data aceasta, odata cu inceperea stagiunii. Cele din "Sorry", "Sase personaje in cautarea unui autor", si, mai ales... "Eduard al III-lea"! Da, va fi o toamna bogata.
GHEORGHE VISU
"Sunt un baiat de cartier. Am copilarit in Giulesti!"
Iata un mare actor al carui nume a aparut mai rar in paginile revistei noastre. Un actor deosebit de inzestrat - nu doar pentru scena si film, ci avand si o voce de multe carate, un fizic "vesnic tanar" si o conditie fizica de invidiat, chiar si pentru un sportiv profesionist! Nu e de mirare, asadar, ca inca de foarte tanar, el a creat personaje greu de uitat, in filme precum "Faleze de nisip", "Sa mori ranit din dragoste de viata", "Unde la soare e frig". Ori ca actor de teatru pe scena Teatrului Mic - pe care nu l-a parasit niciodata! - in spectacole de referinta precum: "Maestrul si Margareta", "Dama cu camelii", "Coriolan", "Domnisoara Nastasia" si, mai nou, in spectacolul "89, 89, - fierbinte dupa 89" - tot la "Mic", precum si "Barrymore" la Teatrul National din Timisoara. Dar noua "voga" a lui Gheorghe Visu se consuma pe micul ecran.
- De la o vreme incoace, ati "rupt gura targului" cu personajul principal din telenovela "Inima de tigan" - un serial care a avut un succes stupefiant in randul telespectatorilor din Romania. Cum va explicati succesul "nebun" al personajului interpretat de dvs., State Potcovaru?
- Nu am o explicatie stiintifica. Dupa parerea mea, State Potcovaru este, mai degraba, un personaj pitoresc, nu unul de reala autenticitate.
- Autenticitatea reala i-o conferiti dvs.! Cum ati reusit? Cum reusiti sa intrati atat de... artistic, in pielea unui tigan? Aveti prieteni in mediul gitan din Bucuresti?
- Autenticitatea asta despre care vorbiti vine, cred, din faptul ca eu am fost ceea ce se cheama "un baiat de cartier". Am copilarit in Giulesti. Acolo mi-am facut scoala, liceul.
- Dar iubirea fata de "sportul extrem" tot acolo s-a produs? V-am vazut facand "zidul mortii", adica mergand in cerc, in viteza, nebuneste, pe motocicleta, pe un zid inalt pe care-l incercuiati cu capul in jos - asta in filmul lui Lucian Bratu, "Mireasa din tren". V-am vazut apoi si "circar", "trapezist", in filmul lui Veroiu, "Sa mori ranit din dragoste de viata". V-am vazut - nu mai stiu unde - facand scamatorii ca un iluzionist veritabil... De unde pana unde atat talent, atata energie?
- Asa am fost de mic! Mi-a placut sa fac de toate. Am facut baie in toate baltile, am mers pe motocicleta de la 25 de ani - e o pasiune a mea! Am invatat "scamatorii" de la maestrul Ovidiu Ren, imi placea sa merg pe jos, sa ma misc cat mai mult... Din pacate, de cand cu State Potcovaru, n-am mai avut timp de relaxare. Am filmat cu totii luni in sir, uneori si ziua si noaptea. Si sambata si duminica... Vorbiti despre autenticitatea personajului meu... Ca sa ma apropii cat mai bine de el, cei din echipa mi-au oferit un ajutor tare pretios! Si anume, au filmat, in diverse ipostaze, un personaj adevarat, deosebit de pitoresc, un tigan adevarat, mucalit, dar si demn, fost caldarar, acum "om de afaceri", pe nume... Tamango. E binecunoscut intr-o anumita lume. I-am studiat gesturile, mersul, vorba... E drept, m-a ajutat enorm si scenariul scris de Simona Macovei si Sorina Ungureanu.
- Tot ele au scris si dialogul?
- Dialogul il improvizam mai mult noi, actorii. Desigur, ni se traseaza ideile principale, care trebuie exprimate in scena cu pricina. Dar noi, actorii, "improvizam la cadru", in limbajul specific tiganesc si cu accentul specific. Am avut noroc si de un regizor de mana intai, Iura Luncasu. A terminat regia si actoria la Chisinau. Regizor secund a fost, tot foarte talentatul Alex Fotea...
- Cine v-a imbracat asa de pitoresc? Desi, uneori, in culori stridente, ghiul, lantul de aur gros si celelalte podoabe care-ti iau ochii nu mi s-a parut deloc "kitsch", deloc de prost gust. Tinuta personajului dvs. dobandeste o anume demnitate de sef de clan prin vestimentatie.
- Aveti dreptate. Asa am simtit si eu. Am avut un stilist de exceptie, pe Radu Mada...
- Banuiesc ca acest State al dvs. are multi fani printre telespectatorii din cartierul Giulesti, unde locuiti. Cum vi se adreseaza tiganii din cartier, acum, ca sunteti atat "de al lor"?
- Pai, imi zambesc, imi ies in intampinare, spunandu-mi "Socheres", un fel de "Buna ziua"...
- Iar dvs. cum le raspundeti?
- Cu doua vorbe: "Misto - baro"! ("baro" nu de la "baron", ci de la "baros")...
- As incheia punandu-va doua intrebari: 1. Daca aveti un actor-model si 2. Dincolo de o mare si binemeritata popularitate, ce v-a adus "Inima de tigan"?
- Actori model: Dan Nutu, Ion Caramitru, Ogasanu, Iordache si... Dustin Hofmann! Iar "Inima de tigan" mi-a adus un fel de consolare. Acest serial m-a facut sa nu resimt atat de acut faptul ca nu joc intr-un film artistic de lung metraj... La drept vorbind, e chiar mai mult decat o consolare. E o bucurie amplificata de faptul ca, foarte curand, vom incepe filmarile la continuarea telenovelei. De data asta, cu titlul "Regina". Si cu aceeasi echipa!
- Multumesc, Gheorghe Visu, pentru acest interviu foarte scurt, dar care a iesit, va asigur, foarte "misto"!