Scriitor, istoric literar si om politic, profesor la Facultatea de Jurnalism din Chisinau, membru de onoare al Academiei Romane, redactor sef al saptamanalului "Literatura si Arta", editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Nicolae Dabija (n. 15 iulie 1948) conduce de cativa ani Forul Democrat al Romanilor din Moldova, organizatie neguvernamentala, care lupta pentru renasterea nationala. Forul Democrat al Romanilor din Moldova are peste 150 de organizatii locale, cu peste 200.000 de membri, dintre care aproape jumatate sunt elevi si studenti. Saptamanalul condus de Dabija a fost, in anii 1988-1989, cea mai importanta publicatie care sustinea revenirea "limbii moldovenesti" la grafia latina, recunoasterea identitatii dintre limba moldoveneasca si cea romana si decretarea ei ca limba oficiala in RSS Moldoveneasca. Astazi, "Literatura si Arta" este unul dintre principalele ziare de opozitie.
"Cum vine un partid la putere, cum schimba istoria"
- Domnule Nicolae Dabija, sunteti, inca de la sfarsitul anilor '80, unul dintre liderii unionistilor din Basarabia. In cei 20 de ani care au trecut, tabara unionista, in loc sa devina mai solidara, mai puternica, s-a faramitat. Care sunt cauzele acestei dezbinari?
- Divergente au existat mai demult, dar au fost estompate de scopurile comune. Insa din momentul in care Iurie Rosca si oamenii din jurul sau au decis sa colaboreze cu Partidul Comunistilor, s-au rupt legaturile noastre. Majoritatea intelectualilor s-au retras din PPCD, partidul condus de Rosca. Noi am trecut in societatea civila si ne-am grupat in jurul Forului Democrat al Romanilor si in redactiile unor publicatii, ca "Timpul" si "Literatura si Arta". Din pacate, si guvernul de la Bucuresti poarta o parte de responsabilitate pentru intretinerea dezbinarii, pentru ca a sprijinit permanent PPCD, in ciuda faptului ca acesta voteaza in Parlamentul Moldovei toate aberatiile comunistilor, ca rasplata pentru anumite functii publice pe care le-au primit oamenii sai. PPCD si-a arogat rolul de singur aparator al cauzei romanesti, desi prin colaborarea cu comunistii lucreaza contra acestei cauze.
- Dati-ne un exemplu de masura antiromaneasca luata de comunisti cu ajutorul PPCD.
- De pilda, institutele academice de cercetare au fost astfel comasate si reorganizate, incat sa nu mai produca nici o dovada a apartenentei noastre la neamul romanesc. Pe motiv ca avem un buget mic, Institutul de Istorie s-a unit cu cel de Drept, in noua institutie 85% dintre departamente ocupandu-se de studiul Dreptului; Institutul de Literatura s-a unit cu cel de Etnografie si se ocupa mai mult de folclor decat de studiul limbii romane.
- PPCD isi pastreaza, totusi, imaginea de partid pro-romanesc si pro-european.
- PPCD are la indemana o parte din mass-media. Sigur este ca politica de compromis pe care o practica nu a avut nici o influenta benefica asupra vietii basarabenilor. PPCD e acum un partid al puterii. Intr-un stat dictatorial, care cauta sa pastreze aparentele, puterea trebuie sa detina si controlul opozitiei. Fara sa fie un partid mare, cu multi parlamentari, PPCD este considerat in presa oficiala si in relatia cu puterea comunista drept principala forta de opozitie. Este un joc ipocrit si pagubos.
- Cine este atunci cu adevarat in opozitie?
- Partidul Alianta Moldova Noastra - condus de Serafim Urecheanu, Partidul National Liberal - al Vitaliei Pavlicenco si Partidul Liberal-Democrat al lui Vladimir Filat. Multi dintre membrii acestor partide, ca si ai PPCD, fac parte din Forul Democrat al Romanilor si sunt atasati de valorile romanesti. Forul i-a adunat la un loc, tocmai pentru ca este o organizatie neguvernamentala, fara participare politica si are ca prioritate apararea valorilor nationale. Daca un om marturiseste ca vorbeste limba romana, nu moldoveneasca, crede ca este roman, nu moldovean, crede ca viitorul basarabenilor este legat de Romania, atunci adera la For.
"Trebuie sa spunem lumii ca aici suntem trei milioane si jumatate de romani"
- Spuneti ca Forul nu are activitate politica, dar mentinerea identitatii nationale, pe care v-o propuneti, are totusi incarcatura politica...
- Da, dar nu e firesc sa aiba. In putine state din lume, limba si istoria sunt politizate. La noi, daca vorbesti limba romana inseamna ca faci politica. Se face politica din denumirea limbii. Daca in alte tari este imprevizibil viitorul, la noi trecutul este imprevizibil. Cum vine un partid la putere, cum schimba istoria: eroii nationali devin tradatori si invers. Am avut rasturnari din acestea spectaculoase in ultimii 20 de ani. De pilda, istoria integrata introdusa de comunisti vorbeste despre, atentie!, "Ocupatia moldovenilor de catre romani la 1918". Lucru absurd, ca si cum ai spune "Ocupatia rusilor de catre rusi". Noi nu facem politica. Mergem prin orase, prin scoli si le spunem oamenilor: am venit doar sa va spunem ca suntem romani, ca vorbim limba romana, ca istoria noastra este istoria romanilor...
- Cum intelegeti sa va atingeti scopul, fara mijloace politice?
- Oamenii politici de la Chisinau si Bucuresti sunt in general de acord ca unificarea Romaniei cu Moldova va avea loc in UE. Presedintele Basescu crede ca peste vreo 20 de ani, cand va adera Moldova la UE, presedintele Voronin crede ca peste vreo 50 de ani, cand va intra in UE si Rusia. Noi credem ca putem intra mult mai repede in UE, daca ne asumam identitatea romaneasca. De pilda, cei care vor sa adere la Forul Democrat al Romanilor trebuie sa-si declare nationalitatea. Avem cazuri in care oamenii nu cunosc grafia latina, dar scriu cu chirilice cuvantul "roman", in dreptul numelui lor. Trebuie sa spunem lumii ca aici suntem trei milioane si jumatate de romani, deci trei milioane si jumatate de europeni. UE are datoria morala sa nu-si lase trei milioane si jumatate de cetateni europeni in afara granitelor sale.
"In Transnistria au fost impuscati 30 de scriitori pentru ca au folosit grafia latina"
- Cum ati reusit sa atrageti atat de multi tineri in For?
- Ca organizatie civica, avem dreptul sa facem intalniri cu elevii in scoala. Mergem si ii intrebam: "Ce sunteti voi, romani sau moldoveni?". Ne raspund in cor: "Romani!". "Ce limba vorbiti?" Raspunsul este: "Limba romana!". Si uneori insistam: "Dar cine vorbeste limba moldoveneasca?", gandind ca vor spune: "Comunistii". Copiii insa spun: "Prostii, pentru ca doar prostii nu stiu ce limba vorbesc". Sa va dau un exemplu de cat rau face ideologizarea limbii si a istoriei. Un prieten, scriitor din Bucuresti, are obiceiul sa invite din cand in cand la masa cate un student basarabean. La un moment dat a invitat o tanara din Transnistria. Cand au venit parintii fetei la Bucuresti, i-a invitat pe toti. Tatal, tractorist de meserie, care nu iesise niciodata din Transnistria, se mira intruna: "Domnule, tot Bucurestiul vorbeste moldoveneste! O sa ma duc in sat si o sa le povestesc si n-o sa ma creada nimeni". Efortul nostru este de a anula lunga perioada de propaganda sovietica, prin care s-a incercat sa ni se dea o alta identitate. La Bucuresti se rade pe seama accentului nostru, fara ca cei care o fac sa cunoasca tragedia care sta in spatele pastrarii limbii romane in Basarabia. Timp de zeci de ani, ne-am vorbit limba numai in familie. In Transnistria, in anii 1937-1938, au fost impuscati 30 de scriitori pentru ca au folosit grafia latina, indiferent ce au scris. La Uniunea Scriitorilor, eram 300 de scriitori romani si patru rusi, dar daca vorbeam romaneste intre noi, eram acuzati de nationalism. Pana in 1989, in Moldova erau doar trei ziare de limba romana, si acelea cu grafie chirilica, "Literatura si Arta", "Moldova Socialista" si "Viata Satului". Abia la 31 august 1989, s-a trecut la alfabetul latin legal. Dar "Literatura si Arta" a trecut la grafie latina cu trei luni inainte, pe 15 iunie, de ziua lui Eminescu. A fost un scandal... A crescut tirajul nostru foarte mult. Era o foame de limba romana... Vedeti bine, deci, ca la noi a fost si este un razboi pentru apararea limbii.
- De unde stiau oamenii sa citeasca in grafie latina?
- Multi dintre noi citeam carti romanesti, si toata viata am scris cu grafie latina. Eu am fost exclus din Universitate, pentru ca imi faceam conspectele cu grafie latina.
"Federatia Rusa are peste 70 de corespondenti la Chisinau, iar Romania doar unul singur, de la Radio Romania Actualitati"
- In acest razboi, Bucurestiul va ajuta?
- Nu prea. Federatia Rusa are peste 70 de corespondenti la Chisinau, iar Romania doar unul singur, de la Radio Romania Actualitati, pe motiv ca nu sunt bani. Am mers la Mihai Gheorghiu, secretarul de stat de la Departamentul Romanilor de Pretutindeni, si i-am spus ca un grup de intelectuali romani din Transnistria scoate o publicatie in limba romana, care costa doar 1000 de euro pe an. L-am rugat sa finanteze aceasta publicatie. A spus ca nu sunt bani.
Federatia Rusa a repartizat anul trecut 62 de milioane de dolari pentru, citez, "imbunatatirea imaginii Federatiei Ruse in Republica Moldova". Banii intra in presa de aici. In Republica Moldova, se prind 70 de posturi TV si de radio rusesti si numai cateva romanesti. Unele posturi rusesti au inclusiv programe in limba romana, ca sa poata fi folosite in campania electorala. Noi incercam sa suplinim lipsa de implicare a autoritatilor de la Bucuresti. N-avem insa fonduri, nici logistica, si batem toata Basarabia de la un capat la altul, pe banii nostri, ca sa mentinem treaza constiinta romaneasca.
"Ar trebui sa le fie recunoscuta cetatenia romana tuturor celor care o aveau inainte de 1940, si urmasilor lor"
- Pana la urma, tot de identitatea nationala tine si cetatenia. Ati incercat sa tratati cu guvernul roman pentru obtinerea mai lesne a cetateniei romane pentru basarabeni?
- Categoric, si nu o data! Nu e vorba sa ne acorde din nou cetatenia, ci doar sa ne-o recunoasca. Cetatenia ti-o pierzi daca renunti la ea sau daca ti-o retrage statul. In cazul nostru, al basarabenilor si al bucovinenilor, nu am renuntat la cetatenie, nici statul nu ne-a retras cetatenia. Dar nu avem pasapoarte romanesti. Ar trebui sa ne fie recunoscuta cetatenia romana, tuturor celor care o aveau inainte de 1940, si urmasilor lor. Noi am spus asta si la Bucuresti si am fost intrebati: dar nu vor fugi toti moldovenii in Occident? Dar daca asa se pune problema, atunci olteanul sau ardeleanul sau dobrogeanul care pleaca in Occident, cu ce este mai breaz? In Basarabia se traieste greu si oricum se pleaca de aici. Sunt salarii de 50 de euro pe luna. Poate pe langa cei care au plecat, 300.000 la Moscova si 700.000 in Europa, vor mai pleca vreo 100.000, dar se vor intoarce toti acasa, caci la noi, sentimentul casei parintesti este foarte puternic. Mai multi parlamentari ne-au promis ca vor face demersuri in acest sens, dar degeaba. Ultima oara, am vorbit cu comisia de politica externa a camerei deputatilor cinci ore. A doua zi a iesit liderul PSD Mircea Geoana la televizor si a declarat ca pentru basarabeni se va face loteria vizelor, ca pentru romanii care vor sa emigreze in SUA. E jignitor! Aceasta declaratie a revoltat intreaga Basarabie.
- Cati basarabeni au primit pana acum cetatenie romana?
- Si aici este o diferenta de abordare, net in favoarea Rusiei. Romania a dat 5000 de cetatenii, Rusia a dat peste 170.000. Pentru a obtine cetatenia romana trebuie sa treci prin furcile caudine, iar pentru cea rusa e nevoie doar sa stii limba rusa si sa faci o cerere. Aproape toti transnistrenii, inclusiv romanii de acolo, au cetatenie rusa, ca altfel nu pot circula. Cei care nu au pasaport romanesc si nici bani pentru a-si cumpara evadarea in Europa merg la Moscova, unde se deznationalizeaza cu totul, se intorc dezradacinati si rusificati. Cei care au pasaport romanesc se intorc romani, indiferent pe unde calatoresc si unde muncesc. Vin cu o alta mentalitate si schimba lucrurile si aici. Ei nu vor mai vota niciodata cu comunistii.
- Am intalnit multi romani, inclusiv intelectuali si oameni politici, care va reproseaza dvs, basarabenilor, faptul ca ati votat cu comunistii. Si spun ca va meritati soarta.
- Da, stiu. Mi s-a spus si mie, in fata. Dar dincolo de Prut e mai greu de inteles contextul basarabean. Ganditi-va ca, intre anii 1940 - 1950, un milion de basarabeni au fost ucisi sau deportati. Potrivit unui recensamant facut de Uniunea Sovietica, la 1 ianuarie 1950, in Basarabia mai traiau 2,2 milioane de oameni, in conditiile in care in 1940 erau aici 3,2 milioane de persoane si in tot acel deceniu am avut o crestere naturala a populatiei. A fost cel mai mare genocid european, in care a fost decimata a treia parte a populatiei basarabene. Atunci, toate rudele mele, cu exceptia tatalui, invalid de razboi, au fost deportate in Siberia. Pe strada Alexandru cel Bun nr. 18 din Chisinau, in beciurile enorme ale cladirii in care a functionat Procuratura republicana pana in anul 1953, au fost descoperite camere de tortura, o camera de gazare si un cuptor in care se aflau oase umane. Tot acolo erau munti de imbracaminte scoasa de pe detinuti si dosare din care reiesea ca mii de oameni au fost judecati sumar si executati in acele hrube. Le-am vazut personal. Regimul comunist a bagat groaza in basarabeni si a modificat mentalitati. Asa se face ca astazi, in sat la mine, la Rezeni, cea mai mare agitatoare comunista este o femeie care a fost deportata in Siberia. Alt exemplu: premierul republicii, Zinaida Greceanii, s-a nascut in Siberia, din parinti romani deportati acolo. Iar acum este o comunista infocata. Ce vreau sa spun cu asta? Ca, pe de o parte, exista o teama infernala, care se transmite din generatie in generatie si care inhiba orice opozitie fata de comunisti, si ca, pe de alta parte, functioneaza mecanismul psihologic prin care victima este atrasa de calau. La Chisinau pot fi criticati Voronin, Basescu, Bush, dar niciodata Putin sau Dmitri Medvedev. Atat de mare este frica.
- Exista o solutie pentru inlaturarea comunistilor romanofobi de la putere?
- Unirea. La noi, pro-romanii si pro-europenii sunt impartiti intr-o puzderie de partide, pe cand comunistii au un singur partid. Forul Democrat al Romanilor a adunat la masa dialogului 14 partide necomuniste. Ele au colaborat si au reusit sa castige alegerile locale in 24 de raioane, din cele 33, in conditiile in care comunistii detineau controlul in aproape toate raioanele. Pentru alegerile parlamentare din 2009, am propus sa se faca o Lista Nationala cu 101 candidati, la cele 101 functii de parlamentari. Lista va fi pusa pe numele unui singur partid, caci comunistii au interzis aliantele electorale, dar candidatii vor fi de la toate partidele necomuniste care accepta aceasta idee. Daca nu se face asa, exista riscul ca nici unul dintre partidele necomuniste sa nu treaca de pragul electoral de 6%. Cu o majoritate confortabila in Parlament, am putea alege un presedinte pro-roman, sa modificam Constitutia si sa grabim aderarea la UE.
- Nu va temeti ca in efortul de a scapa de sub influenta ruseasca, exista pericolul deznationalizarii in bratele UE?
- La Bucuresti asta poate fi o problema, dar la Chisinau, nu. Noi nu avem alta sansa decat UE.
"Cel mai mult mi-e frica de frica"
- La final, sa vorbim putin despre frica. Avand in vedere implicarea dvs. in lupta nationala, nu va este teama ca veti fi lichidat, cum se intampla adesea intr-un regim comunist?
- Mi-e frica. Sunt si eu om, si daca as zice ca nu-mi este frica as trisa. Dar cel mai mult mi-e frica de frica. A mea si a celorlalti. La 7 noiembrie 1989 noi, un grup de intelectuali, am indemnat multimile sa se culce sub tancuri, dar primii care s-au asezat sub senile am fost noi. Si tancurile s-au oprit. Desi stiam ca in luna aprilie din acel an tancurile trecusera deja peste multimile care tot astfel se culcasera in piata centrala din Tbilisi, iar apoi, carele de lupta sovietice au trecut si peste protestatarii din Vilnius, acele evenimente soldandu-se cu sute de morti si raniti. Peste cateva zile, la 10 noiembrie 1989, multimile "conduse de scriitori" - asa se afirmase atunci - au luat cu asalt cladirea Ministerului de Interne, care-l avea ca ministru pe Vladimir Voronin, actualul presedinte al Republicii Moldova. Sediul luase foc, toate geamurile ii fusesera sparte, in centrul Chisinaului, pentru prima data dupa domnia lui Duca Voda aparusera baricade, de-o parte si de alta erau zeci si sute de raniti. Ca trupele speciale n-au deschis focul a fost o intamplare. In acel an, organizatia sovina "Pamiat" din Moscova ne-a condamnat la moarte pe mine, pe Leonida Lari si pe Grigore Vieru. Numai prezenta de spirit a unor colegi din Frontul Popular a dejucat scenariul. De atunci sunt in permanenta amenintat, tarat prin instante - de regula, sub acuzatia de "subminare a statalitatii" -, in cateva randuri am fost agresat fizic, fiind necesar sa stau multa vreme in spital. O atitudine pe care actuala guvernare o are fata de toti cei care simt si gandesc romaneste.
- Exista in Basarabia si un patriotism al oamenilor obisnuiti, al "poporului"?
- Ca si pe timpul URSS, in Republica Moldova se mai duce o lupta acerba cu "nationalismul" si "nationalistii". Ce inseamna a fi "nationalist" in R. Moldova? Inseamna a afirma ca esti roman, ca vorbesti limba romana, ca neamul tau e cel romanesc, ca valorile noastre sunt cele romanesti si europene, ca istoria noastra e cea romaneasca, ca viitorul nostru urmeaza a fi legat de Uniunea Europeana si deci de Romania, ca Patriarhia noastra se afla la Bucuresti, si nu la Moscova, ca armatele rusesti, de la 1812 incoace, ne-au ocupat, si nu ne-au "eliberat" s.a.m.d. Nationalismului nostru i se opune internationalismul celor de la putere care inseamna: a vorbi ruseste si, pe ici-colo, "moldoveneste", a uri Romania si neamul tau romanesc, a crede ca locul Republicii Moldova e in Uniunea Belarus-Rusia; ca armatele rusesti sunt cele ale noastre, ele urmand sa ne apere de un eventual atac al trupelor romanesti, ca istoria noastra incepe odata cu anul 1991, iar cu adevarat, cu 2001, anul cand au revenit comunistii la putere. Dar tot mai multa lume isi da seama care este adevarul si care e minciuna, ultima devenita politica de stat in R. Moldova. Suntem una dintre putinele tari din lume in care adevarul este politizat. Dar instinctul national se trezeste in multi dintre oamenii obisnuiti, muncitori si tarani, intoxicati altadata de manualele si propaganda sovietica. Generatii de copii cunosc adevarul si ei nu mai pot fi mintiti. Timpul lucreaza in favoarea noastra. Si, sunt convins, acesta va da roade.