Literatura de limba engleza este la acest inceput de secol, spre deosebire de cea franceza, intr-o perioada deosebit de buna. O dovedeste numarul romancierilor-debutanti remarcabili, ce confirma si cu a doua si a treia carte, evoluand fara sa se repete si privilegiind povestea, in loc sa despice plicticos firul in patru. Preocupati deopotriva de ce si cum povestesc, adica si de subiect, si de constructie, si de stil (poate rod al cursurilor de scriere creativa, numeroase in spatiul anglo-saxon), acesti tineri scriitori nu recurg doar la experienta personala, inevitabil limitata, ci isi folosesc din plin fantezia, acumularile culturale, documentarea - intr-o munca rabdatoare pentru care doar talentul nativ nu e suficient. Un exemplu este David Mitchell, cu acest al treilea roman al lui, uluitor de ambitios si reusit. "Atlasul norilor" e construit ca o piramida, din sase naratiuni distincte- cinci lasate la jumatate, a sasea intreaga, urmata de completarile primelor, in ordine cronologica inversa. Ele acopera o perioada ce se intinde de la mijlocul secolului 19 pana intr-un viitor indepartat, si un spatiu ce include toate continentele, iar in fiecare povestire Mitchell foloseste alta forma de fictiune si alt stil, pentru a relata destinul cate unui personaj central. Avem astfel jurnalul de bord, plin de aventuri pe mare si uscat, al unui notar, Adam Ewing, care traverseaza la 1850 Pacificul de la Sidney spre San Francisco. Apoi, un roman epistolar, alcatuit din scrisorile trimise in 1931, dintr-un castel de langa Bruges, de un tanar compozitor genial si amoral, Robert Frobisher, amicului sau Rufus Sixsmith, savant in devenire la Cambridge. Urmeaza un thriller tehnologic, centrat pe ziarista Luisa Rey, care investigheaza cazul unui proiect nuclear riscant si se lupta cu o multinationala puternica din California anilor 1970, raspunzatoare de crime comandate pentru a impiedica adevarul sa iasa la lumina. A patra povestire e o satira de moravuri a lumii (in special editoriale si literare) din chiar anii nostri, vazuta prin peripetiile unui editor pagubos, Timoty Cavendish, iar a cincea - o capodopera in sine - e ca o piesa de teatru SF si o utopie neagra, dintr-o Asie cu clone manipulate genetic si politic, intr-un viitor apropiat. In sfarsit, povestirea din varful piramidei temporale se petrece in vremuri postapocaliptice, cand supravietuitorii recazuti in salbaticie primitiva (ca in "Zitul" Tatianei Tolstaia, despre care am scris mai de mult) o iau de la inceput pe Terra distrusa. Pe versantul din a doua jumatate a romanului, cele cinci povestiri din prima coboara in ordine inversa pana la 1850, cand Adam (nume simbolic), scapat de la moarte de un sclav, viseaza la o lume a dreptatii si echitatii pentru urmasii lui. Toate povestirile se leaga unele de altele prin efecte de oglinzi si ecouri, comunica intre ele ca un labirint de destine, ca "un sextet pentru solisti suprapusi", fiecare in alta gama si cu alta coloristica, dar cu aceleasi teme: pulsiunile egoiste si distructive ale oamenilor, legea celui mai puternic, manipularea masei prin ideologii, curaj si lasitate, adevar si justitie. Dupa cum vedeti, "Atlasul norilor" e o carte cu teza si miza grava, dar inventivitatea, virtuozitatea stilistica, forta talentului lui David Mitchell te poarta de-a lungul celor 600 de pagini fara nici un moment de plictis. Asta si datorita traducatorului Mihnea Gafita, care a gasit in romaneste admirabile solutii pentru varietatea de stiluri a originalului, pentru amploarea si nuantele uimitoarei fresce a umanitatii moderne si a pericolelor ce o pandesc.