Ziua rusinii

Toma Roman
Cand d-l Traian Basescu, presedintele Romaniei, a acuzat uniunea transpartinica a 322 de parlamentari drept o expresie a "sistemului ticalosit", multi politicieni, analisti si formatori de opinie l-au amendat drastic.

Presedintele si-ar fi vadit, dupa ei, aspiratiile dictatoriale, nedemocratice. Miercuri, 13 august a.c., Parlamentul, convocat in sesiune extraordinara, a confirmat insa, cu varf si indesat, ca presedintele a avut dreptate. Parlamentarii (265 la numar) au respins de aceasta data solicitarea DNA de incepere a urmaririi penale a doi dintre colegii lor, fostii demnitari Adrian Nastase si Miron Mitrea. Respingerea actului justitiar a venit dupa ce toate partidele parlamentare isi luasera angajamentul (la Cotroceni) sa il sustina, dupa ce, in Raportul sau de monitorizare, Comisia Europeana ("guvernul" Uniunii) ceruse deblocarea marilor dosare de coruptie din Romania. Se stie ca, desi a fost admisa in UE, Romania este inca monitorizata de aceasta, pentru indeplinirea partiala a unora dintre standardele ei. Miercuri, 13 august a.c., o zi a rusinii nationale, Parlamentul actual a demonstrat inca o data ca este o institutie capusata de o mafie suprapartinica, de reprezentantii unui sistem de dominare imun in fata legii pe care, culmea!, chiar el a impus-o. Dupa aceasta data, nimeni nu trebuie sa se mai mire ca Romania este tratata drept "oaia neagra" a Europei, iar romanii indiferent de etnie sunt priviti peste tot cu suspiciune si, de multe ori, cu dispret. Pentru multi europeni, primirea Romaniei in Uniune, indiferent de considerentele ce au potentat-o, apare acum drept o impardonabila greseala.
Printre conditiile pe care tara trebuia sa le indeplineasca la admiterea sa in concertul continental era si limitarea coruptiei, in special a coruptiei la nivel inalt. In aproape douazeci de ani de la rasturnarea comunismului, romanii au asistat, cu uimire si neputinta, la aparitia unor averi individuale colosale, imposibil de realizat chiar si in tari in care economia de piata functioneaza netulburata de secole. In timp ce majoritatea lor se luptau cu viata de zi cu zi, un grup mic de indivizi a pus mana pe institutiile administratiei, impartind in folosul sau averea comuna, nationalizata de fostul regim. S-a observat treptat ca grupul lor era alcatuit din fostii nomenclaturisti comunisti de rang secund, din membrii fostei politii politice "socialiste", din aventurieri racolati pe parcurs si din clienti fidelizati prin "repartitia" preferentiala a bunurilor economice nationale, supuse "privatizarii". In lipsa unei legi a lustratiei (aplicata in toate celelalte state ale fostului "lagar socialist"), membrii grupului s-au raspandit in toate partidele politice, au ocupat toate palierele administratiei statale, refacand, pe criterii economice, ierarhia fostei nomenclaturi, dupa eliminarea "varfului" ei, clanul "de familie" ceausist. S-a instituit astfel faimosul "sistem" ce presupune, in spatele unei fatade civilizate si democratice, o sustinere reciproca a membrilor, indiferent de "culoarea politica", interdependenta lor mafiota fiind intarita de accesul grupal la "dosarele de cadre", preluate si ascunse imediat dupa decembrie 1989, dar si de facilitarea in comun a afacerilor fiecaruia. In exercitarea alternativa a guvernarii s-au conturat figuri specializate in organizarea "tunurilor economice", in blocarea oricaror incercari de impunere a unei transparente civice, in rezolvarea treburilor murdare din spatele personajelor politice reprezentative, ce trasau "calea pentru popor". Dupa "infrangerea" presedintelui "de dreapta", Emil Constantinescu, nimic nu parea sa ameninte linistea grupului de mostenitori ai comunismului. Iata de ce, cand un presedinte-jucator ca d-l Traian Basescu a impulsionat accesul la dosarele Securitatii (limitat ulterior de Parlament dupa caderea catorva "pestisori") si a condamnat oficial comunismul, s-a produs o noua "strangere a randurilor" ce nu a mai tinut seama de diferentele partinice, de "luptele ideologice" aferente, telul lor fiind unul singur: incercarea de demitere a presedintelui, prin asocierea transpartinica a celor 322, si acum prin situarea deasupra Legii a d-nilor Nastase si Mitrea ca urmare a votului, evident transpartinic, al celor 265.
Un analist patimas vorbea, in cazul celor din urma, de "frica animalica" a parlamentarilor fata de posibilitatea manifestarii independente a Justitiei. Pentru unii dintre ei, atat A. Nastase, cat si M. Mitrea au "sarit calul" in goana desantata dupa averi. Dar traducerea lor exemplara in Justitie ar crea un precedent care, ulterior, ar putea impune dezvaluirea cantitatii "de necinste si hotie" a majoritatii lor, a manierei in care s-au acumulat "sumele enorme de bani... sub cupola Parlamentului". D-l Nastase stie ca "sistemul" din care face parte si pe care l-a potentat nu-si permite nici o pierdere. In numele lui va candida la "colegiul Mizil" (scontand pe saracia si dezinformarea alegatorilor) si cu el va incerca sa guverneze mai departe. Ziua in care cei 265 au votat a dezvaluit insa, inca o data, ca Romania este dominata de o "caracatita" pe care doar o operatie chirurgicala de taiere (un vot corect) o mai poate elimina.