In numarul nostru de acum doua saptamani, la "Galeria vedetelor", ati putut citi o pagina intreaga de revista despre autoarea acestei carti. Romanul pomenit in articol, la a carui ecranizare lucreaza acum Rebecca Miller, este deja in librariile noastre. Fiindca filmul cu Robin Wright Penn, Julianne Moore si Winona Ryder va ajunge probabil, la sfarsitul anului viitor, si in cinematografele din Romania, va semnalez acest roman placut la lectura, din categoria celor destinate unui succes popular, in special in randul femeilor. Ca scriitoare (nu stiu cum e ca actrita si cineasta, fiindca nu i-am vazut inca nici un film), Rebecca Miller e o profesionista onorabila, dar nu sufera comparatie cu celebrul ei tata, dramaturgul Arthur Miller, disparut in 2005, la 89 de ani, fara sa fi luat Nobelul binemeritat, desi era dat an de an ca favorit pe lista finalistilor. E nesansa ei de a fi comparata inevitabil cu autorul unor piese jucate mereu in toata lumea, inclusiv la noi, de vreo jumatate de secol, ecranizate si intrate in canoanele universitare, precum "Moartea unui comis voiajor", "Vrajitoarele din Salem", "Vedere de pe pod", "Dupa cadere" sau "Pretul". Fiica a lui Arthur Miller dintr-o a treia casatorie (dupa cea cu Mary Slatery, cu care a avut doi copii, si cea cu Marilyn Monroe, care a durat din 1956 pana in 1961), cu fotografa austriaca Ingeborg Morath, Rebecca s-a nascut cand mama ei avea 40 de ani si tatal - 48, confirmand ca acesti copii mai de "batranete" sunt de obicei reusiti ca intelect. Crescand intr-un mediu artistic de elita, frumoasa Rebecca si-a cultivat talentele si i s-au deschis mai usor caile spre reusita ca actrita, scenarista, scriitoare si cineasta - domeniile in care lucreaza completandu-se fericit. Seriozitatea si profesionalismul au facut-o pe aceasta fiica de scriitor celebru si sotie de star (Daniel Day-Lewis) sa iasa de sub umbra gloriei familiale si sa devina cunoscuta prin merite proprii. Cartea ei cea mai recenta, aparuta in editie originala chiar anul acesta si tradusa in romaneste bine si cu admirabila promptitudine, e in esenta un roman de dragoste din perspectiva feminina. Dragoste in toate formele ei - filiala, fraterna, senzuala, conjugala, materna, amicala etc. - si cu toate nuantele si complicatiile, de care nimeni nu e scutit de-a lungul varstelor. Alternand naratiunea la persoana a III-a cu aceea a Pippei Lee, in capitole necronologice, care compun din bucatele, ca un puzzle, existenta eroinei timp de 50 de ani, romanul urmareste cum transforma imprejurarile, hazardul si sentimentele o fata dezorientata si furioasa pe lume intr-o sotie si mama devotata pana la uitare de sine. Dupa o copilarie si o adolescenta provinciale, marcate de o mama perfectionista care, pentru a se achita cat mai bine de indatoririle ei casnice, materne si sociale, cerute de statutul de sotie a pastorului, recurge la amfetamine pana la dependenta, si dupa o tinerete boema in anii hippie, Pippa isi gaseste echilibrul devotandu-se unui sot cu 30 de ani mai in varsta, editorul celebru Herb Lee, si copiilor gemeni pe care ii are cu el. Cand copiii - un baiat si o fata - cresc si parasesc caminul, iar Herb devine octogenar, cuplul Lee se muta intr-o localitate pentru pensionari, de unde sotul continua sa-si conduca editura si sa primeasca rar musafiri din lumea literara, iar Pippa, degrevata de obligatii, are timp sa-si rememoreze parcursul, sa inteleaga greselile ignorate ale altora fata de ea si chiar ale ei fata de sine. Ce-i reuseste cel mai bine Rebeccai Miller sunt scenele si personajele din medii pe care le cunoaste intim boema artistica, lumea editoriala - si analiza psihologica a relatiilor ce-i sunt familiare: mama si fata care nu comunica din vina primeia, fiica - tata mai in varsta, celebru si admirat, inchis in preocuparile lui, relatii intre oameni din medii sociale diferite, care inving prejudecatile s.a. Filmul are toate sansele sa fie o reusita, fiindca romanul e construit pe secvente vizuale si dialoguri, iar personajele, chiar si cele secundare, sunt bine individualizate.