Miza reala a acestui razboi este afirmarea Rusiei ca putere dominanta, nu numai in Caucaz, ci in general la Marea Neagra. Aceasta pozitie suverana era pusa in pericol de politica pro-americana a presedintelui georgian Mihail Saakasvili si de aspiratiile Georgiei de a intra in NATO. In plus, sa nu uitam, pe de o parte, ca pe teritoriul Georgiei trece conducta prin care este transportat petrolul din Azerbaidjan pe o ruta care ocoleste Rusia, si, pe de alta parte, ca actiunea trupelor georgiene in Osetia de Sud folosita ca pretext de Moscova pentru a lansa atacurile armate asupra Georgiei era menita sa puna capat unei importante activitati de trafic si spalare de bani la care, potrivit saptamanalului "The Economist", participau reprezentanti ai fortelor militare si serviciilor secrete ruse, implicati si in operatiuni de deturnare a ajutoarelor financiare internationale. Este limpede asadar ca presedintele Saakasvili jena ambitiile economice, politice si militare ale Rusiei in Caucaz, iar liderii de la Kremlin au dat de mai multa vreme semnale ca nu-l mai suporta. Desi a negat ca Rusia ar urmari indepartarea fortata a sefului statului georgian, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a adaugat: "Ar fi mai bine daca ar pleca". Ceea ce Moscova nu a negat insa este obiectivul anihilarii militare a Georgiei: "Concluzia logica este ca trebuie sa distrugem capacitatea militara a Georgiei", a spus cinic Dimitri Peskov, purtatorul de cuvant al premierului Vladimir Putin. Desigur, aceasta "necesitate" s-ar impune pentru a asigura securitatea rusilor din Osetia de Sud carora Moscova le acorda cetatenie rusa pe banda rulanta si, in general, securitatea in Caucaz. Or, definindu-se drept garant al securitatii in aceasta zona, Rusia isi afirma dreptul de a interveni ori de cate ori i se pare ca rusii sau interesele Rusiei ar fi in pericol. Iar interesele Rusiei si securitatea etnicilor rusi pot fi "in pericol" in mai multe zone din fosta URSS, nu in ultimul rand in Ucraina, tara cu care Rusia are un conflict teritorial legat de peninsula Crimeea, astfel incat agresivitatea Rusiei si aroganta conducatorilor ei politici si militari sunt de natura sa alarmeze nu numai Tbilisi, ci si Kievul. Este exact ceea ce doreste Moscova: sa i se stie de frica, sa fie temuta caci prin teroare si prin forta s-au afirmat in lume Rusia si fosta URSS. Desi Georgia este doar pe tarmul opus al Marii Negre, avem motive sa credem ca Rusia nu va actiona in afara teritoriului fostei URSS. In tot cazul, Romania este membru NATO, ceea ce inseamna ca este aparata de fortele Aliantei in cazul unei agresiuni externe, iar in ceea ce priveste Republica Moldova, actuala conducere de la Chisinau este obedienta fata de Moscova si ostila Bucurestiului ceea ce o fereste de furia Rusiei. Situatia s-ar putea schimba insa daca la alegerile legislative de anul viitor din Moldova, comunistii vor fi inlocuiti de forte politice deschise la o colaborare mai stransa cu Romania. Aceasta este cu adevarat o perspectiva care ne poate da fiori.
2. Profitand, parca, de contextul Jocurilor Olimpice, Traian Basescu executa un nou atac spectaculos la proba de scrima. La intalnirea de la Sulina cu tinerii romani din statele vecine, presedintele Romaniei a pronosticat infrangerea comunistilor de la Chisinau. Exista temeiuri sa speram ca minunea s-ar putea intampla?
Nu stiu pe ce se bazeaza presedintele Basescu atunci cand face astfel de declaratii optimiste. Cum spuneam, alegerile din Republica Moldova vor avea loc abia in primavara anului viitor, rezultatele sondajelor nu ne sunt cunoscute si nici nu ar putea avea vreo valoare cu atatea luni inainte. Desigur, presedintele nu vorbeste chiar fara temei, ci se bazeaza pe faptul ca principala reduta politica a Republicii Moldova, si anume orasul Chisinau, este condusa de un primar liberal-democrat anticomunist Dorin Chirtoaca, care a castigat alegerile locale operand o bresa periculoasa in edificiul puterii comuniste. Faptul ca domnul Chirtoaca a reusit sa reziste in ciuda tuturor sicanelor guvernului comunist i-a intarit pozitia si i-a pus intr-o pozitie proasta pe adversarii sai, ale caror demersuri au fost demascate ca manifestari de rea credinta fata de locuitorii orasului. Poate ca presedintele Basescu stie ca atunci cand un regim incepe sa fie tot mai represiv, cand opreste emisia unor posturi de televiziune, cum a oprit Chisinaul emisia TVR, inseamna ca se teme, iar represiunea este un semn de slabiciune, mai ales cand situatia economica a populatiei este tot mai grea, numerosi moldoveni fiind impinsi de saracie si de lipsa de perspective sa plece la munca peste hotare.
Cred insa ca este mai potrivit sa consideram afirmatiile presedintelui Romaniei ca pe un gest politic. Nu este de altfel prima oara cand Traian Basescu vorbeste despre crezul sau privind infrangerea finala a comunismului: pe 25 mai, la TVR, el a facut o declaratie aproape identica, spunand ca, asa cum nu a invins nicaieri, "comunismul nu va invinge nici in Moldova". Este vorba, desigur, de o convingere personala, dar si de afirmarea unei linii politice clare, de sprijinire a fortelor politice anticomuniste de peste Prut. De altfel, afirmatiile presedintelui Basescu au fost comentate la televiziunea din Chisinau, ceea ce inseamna ca au fost auzite de romanii din Republica Moldova, chiar daca analistii establishment-ului le-au criticat, considerandu-le neinspirate si neoportune; iar tinerii de la Sulina care l-au auzit vor povesti acasa despre declaratiile presedintelui. Unii dintre ei ar putea chiar medita asupra lor, ori de cate ori nedreptatile si saracia ating cote insuportabile. Astfel, Traian Basescu sapa cu consecventa la temelia regimului comunist de la Chisinau regim al carui principal sprijin la ora actuala vine de la Moscova. In lumina recentelor evenimente din Georgia, declaratiile presedintelui Romaniei pot suna cu adevarat ca o provocare sau ca un avertisment.