Acum un an, cand a aparut, cartea aceasta a fost mult comentata in Franta. Ea apartine speciei de roman numite autofictiune sau, mai propriu spus, autonaratiune, in care autorul, povestitorul si personajul principal poarta acelasi nume, iar faptele narate sunt reale. In cazul lui Emmanuel Carrere interesul cititorilor a fost cu atat mai mare cu cat scriitorul e fiul unei personalitati culturale de varf, Helene Carrere d'Encausse, autoare de best-sellers despre istoria Rusiei si secretar pe viata al Academiei Franceze, institutie de enorm prestigiu, cucerit in cei 373 de ani de existenta (a te numara printre cei 40 de "nemuritori" reprezinta suprema incununare a unei cariere umanistice). Nascut in 1956, Emmanuel e cunoscut nu doar ca fiul unei celebritati, ci si ca romancier, scenarist si cineast original, avandu-si locul lui pe scena artistica franceza. Cele cinci romane publicate incepand din anii '80 dovedesc o inclinatie speciala pentru personaje obisnuite, pe care anumite imprejurari si tensiuni interioare le fac sa alunece spre nebunie, el insusi avand o natura complicata si depresiva, care i-a devastat viata privata. O marturiseste in acest roman autobiografic o extraordinara povestire de sine in relatie cu ceilalti, "traita" sub ochii nostri si imprevizibila ca viata insasi. De arta scriitorului tine constructia si limbajul expresiv ce-i da identitate: "Un roman rus" e compus din trei istorii ce comunica subtil intre ele, fiecare apartinand cate unui domeniu al vietii celui ce ni se dezvaluie total. Ponderea cea mai mare o are povestea de dragoste a cuadragenarului, dupa esecul unei casnicii din care are doi copii, cu o tanara simpla, care il iubeste, dar de care il despart diferentele sociale si de cultura, dar mai ales egocentrismul lui nevrotic. Armonia sexuala si clipele de fericire intensa nu sunt de ajuns pentru a mentine cuplul, si o succesiune de neintelegeri dublate de suferinta va pune capat legaturii. A doua poveste tine de viata profesionala. Pe urmele unui fapt divers in anul 2000, intr-un spital psihiatric dintr-un mic oras rusesc, Kotelnici, e descoperit un ultim prizonier din al doilea razboi, un fost soldat ungur Emmanuel se duce cu o echipa de filmare in Rusia, pentru a face un reportaj. Realitatea post-comunista, oamenii si dramele lor dostoievskiene descoperite la Kotelnici, unde revine de mai multe ori intre 2003 si 2006, au o rezonanta speciala in trairile intelectualului francez, caci il trimit la originea rusa a familiei materne si la un secret apasator pastrat de mama lui, academiciana ajunsa din saracie, prin merite proprii, la apoteoza sociala. Tatal acesteia, un emigrant de origine georgiana, casatorit in Franta cu o aristocrata rusoaica a carei familie pierduse totul in 1917, fusese translator pe vremea ocupatiei naziste si disparuse in 1944 la Bordeaux, probabil executat pentru colaborationism. In ciuda interdictiei materne, Emmanuel reconstituie din documente de familie personalitatea bunicului George Zurabisvili, un om foarte dotat intelectual si cultivat, dar torturat de sfasieri interioare si esecuri ce il duc spre un soi de nebunie, pe care nepotul recunoaste a o fi mostenit. Construit ca o "papusa ruseasca" istorii mari ce contin unele din ce in ce mai mici, cu accelerari si incetiniri de ritm, cu scene de cine-verite si autoscopii dureroase, "Un roman rusesc" e o opera de profesionist al scrisului, cu pasaje exceptionale, in special cele consacrate sau direct adresate mamei, in care isi justifica gestul "scandalos" de a-i nesocoti interdictia prin dorinta de a o elibera de taina ce i-a bantuit si otravit viata. De a aduce la lumina adevarul. Exista intrebarea si Emmanuel Carrere si-o pune pana unde poate un scriitor sa-si ofere apropiatii drept hrana publicului, sa-i sacrifice artei sale. Pentru el, raspunsul e "Nu am avut de ales. Am primit ca mostenire groaza, nebunia si interdictia de a le comunica. Numai ca am facut-o. Ceea ce este o victorie".