Ironizata de mai toti, invocata in bascalie, caricaturizata, viziunea mioritica asupra lumii este, in continuare, busola care ne arata punctele cardinale. Undeva, in bezna orizontului nostru sufletesc, stau doi ciobani gata sa ne ia gatul pentru a se bucura de realizarile noastre.
Romanii sunt indemnati sa creada ca nimic din ce se intampla nu este cu adevarat intamplator. In spatele evenimentelor s-ar afla o vointa mai puternica decat a muritorilor de rand, iar istoria ar fi animata de un spirit care a decis de la inceputul tuturor lucrurilor cine pierde si cine castiga. Amatorii de conspiratii spun ca e vointa politicienilor care-si vad interesele in toate cotloanele unui proiect de lege, in culisele unei decizii administrative sau in anexele unui caiet de licitatii. Ca ar fi vina mafiei economice sau a francmasonilor sau ca sunt la mijloc cotcariile inginerilor financiari, ale sustinatorilor globalizarii sau regionalizarii, ale hackerilor sau ale comunitatii globale a serviciilor secrete. Cel mai nou scenariu apocaliptic care si-a facut loc in presa este acela ca dezastrul natural din nordul tarii ar fi produs de o arma secreta a vecinului de la Rasarit. De ce nu am crede, spun cei care au emis aceasta teorie... Doar de acolo ne-au venit planul cincinal, Stahanov, cel mai mare pitic din lume, colectivizarea si multi dintre calaii democratiei. Se spune ca arma cu pricina ar putea declansa zagazurile naturii pe zone limitate. Fatala este si vecinatatea altora care, fie ne sapa canale pe unde nu se cuvine, fie blocheaza vamile sau sunt ostili cu turistii romani si cu bagajele lor.
Asa a ajuns romanul, incurajat si de tacerile sau baiguielile puternicilor zilei, sa se creada tinta predilecta a conspiratiilor. Ar fi la tot pasul conspiratii pentru a ne fura raul, ramul, dar numai ce-a mai ramas netaiat din codrul frate cu romanul. Oricum ar suna, scenariul are doar un perdant: romanul obisnuit. Se spune, de pilda, ca piata locuintelor din Romania este paradoxala pentru ca marii dezvoltatori si-au bagat coada, punand la punct un program prin care pretul apartamentelor, vechi sau noi, sa creasca peste nivelul preturilor din marile capitale. Paradoxala ar fi si piata energiei unde, sustin unii, ar exista aranjamente intre industria extractiva si furnizori. Toate aceste scenarii sunt plauzibile intr-o lume a bunului plac. E, intr-adevar, posibil scenariul unei intelegeri intre constructorii de locuinte si agentiile imobiliare, dar e neverosimil intr-o lume care se bazeaza pe castigul imediat. Nici un afacerist roman nu vede mai departe de orizontul alegerilor din toamna. E posibil, cum sugera insusi seful statului, ca furnizorii de energie sa fi facut intelegeri pentru cresterea pretului catre beneficiari, dar procurorii nu au reusit sa demonstreze nimic din toate acestea, iar teoria conspirationista a sefului de stat a ramas de izbeliste. E greu sa mai vorbesti, intr-o atmosfera atat de conspirativa, despre responsabilitati, despre autorii directi, care ar putea fi trasi la raspundere. Nu, ei se invelesc in cortinele de fum ridicate special pentru a conspira blatul, intelegerea pe sub tejghea. De fapt, nimic nu se mai petrece conform legilor fizicii, economiei sau bunului simt. Nu traim doar in postistorie, ci si in post-morala.
Ceva e adevarat in toate acestea. Cei mai multi conspiratori exista si sunt persoane publice. Ei se multumesc sa ciupeasca banii bugetului si pe cei europeni, sa se sprijine intre ei cand e vorba despre vreo licitatie sau un tur de scrutin. Sunt tovarasi de drum ai bugetului de stat, care ciugulesc in aceeasi poiata, acelasi malai. Pentru ei, teoria conspiratiei este teoria unificata a universului. Ca sa existi, trebuie sa intri in conspiratia lor. Desi tie iti rezerva rolul ciobanasului sacrificat.