Pentru a-si determina iubitul sa se casatoreasca cu ea, o femeie recurge la vraji. Dupa 30 de ani, "facerea" se intoarce impotriva ei, transformandu-i sotul din inger in demon
"Magiile nu sunt decat negre"
Intrucat si eu am fost parte dintr-un scenariu asemanator, m-am gandit ca un raspuns poate fi util. Eu am fost partea care a "beneficiat" de efectele vrajii... Din fericire, am avut noroc de suflete bune, luminoase si intelepte langa mine, care au stiut sa ma directioneze incet, afara din curentul creat de aceasta magie. Nu este cazul sa descriu aici felul de manifestare a acestor vraji, vreau doar sa mentionez ca au fost mai urate si mai puternice decat mi-as fi putut imagina vreodata.
Magiile nu sunt decat negre. Asa incat, atunci cand ati apelat la aceasta vraja, nu ati facut decat sa invocati ajutorul celui necurat, lasandu-l pe Dumnezeu deoparte. Asa cum spuneti, ati dorit sa va impuneti voia peste cea a Divinului. Este dur spus, dar adevarat. Mi s-a explicat ca atunci cand deschizi usa necuratiei, a intunericului, nu stii ce poate veni prin ea. Doar Dumnezeu este cel ce aduce pacea durabila, linistea si stabilitatea unui camin. Este bine ca ati inteles cauzalitatea evenimentelor din viata dvs. Trebuie insa sa tineti cont ca lucrurile pot fi indreptate si nu trebuie privite doar cu resemnare. Iar indreptarea se face prin Dumnezeu. Este binevenita aceasta confesiune publica, dar va recomand sa mergeti si in fata unui preot cu har duhovnicesc, pentru spovedanie, si sa o faceti cu regularitate. Este nevoie de multa munca pe aceasta cale si sunt sigur ca veti vedea si rezultate, in ceea ce-l priveste pe bietul dvs. sot. O adevarata smerenie in fata vointei divine si a pedepsei deja primite pentru greseala facuta este calea spre curatire si indreptare a raului facut. Va rog sa tineti cont ca si pacatele inaintasilor nostri pot avea ceva de spus in cursul vietii noastre. Deci, asa cum greselile parintilor sau ale altor inaintasi au putut sa dea acest curs vietii dvs., tot la fel, greseala dvs. poate influenta pe copii si nepoti. De aceea, cu atat mai importanta este incercarea de a indrepta intru Dumnezeu raul ce s-a facut. In fiecare om exista rau si bine, precum si ispitele de a substitui voia Divina cu cea personala. Aceste tendinte exista in noi si e o lupta continua intre ele. Dar, fara indoiala, atunci cand ne dorim linistea si bucuria vietii, nu putem alege decat calea Luminii. Va doresc sa aveti parte de calauze luminoase pe acest drum si Dumnezeu sa va ajute!
MARIUS POPESCU
"Nu lasa raul sa-ti distruga mintea si trupul"
Draga mea,
Spovedeste-te! Spovedeste-te cat de curand! Ai multe de indreptat in viata ta. Nu lasa raul sa-ti distruga mintea si trupul. Ai nevoie de ajutorul si iertarea care vin de la Dumnezeu. Inconstient, ai facut voia celui rau. Ai facut un pact cu el, iar acum ti-a dat lovitura de gratie. Nu Dumnezeu te-a impins spre o fericire iluzorie, ci cel viclean. Caci - poate ai uitat - trupul este trecator - ti-ai putut satisface toate poftele - dar sufletul este nemuritor si trebuie sa fie pregatit mereu pentru dreapta judecata. Si ce obtii daca castigi lumea toata, iar sufletul ti-e pierdut? Si, poate, dupa ce obtii iertarea, prin rugaciuni, prin participarea la slujbe, in special la Sfanta Liturghie si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare, il vei putea aduce si pe sotul tau pe bunul fagas. Doamne ajuta!
LUIZA-ANGELA - Bucuresti
"Aveti nevoie de bisturiu, nu de antinevralgic"
Stimata doamna M.I.,
Partea convenabila a unei "spovedanii sub acoperire" este ca va descarcati sufletul si primiti totodata o multime de sugestii. Partea proasta este ca ea nu inlocuieste singura spovedanie adevarata si care va angajeaza intreaga raspundere sufleteasca, cea la un preot duhovnic, si nici sfatul, indrumarea si canonul pe care il veti primi, eventual, din partea acestuia.
Sa ma iertati ca intru atat de abrupt in subiect, dar imi pare ca trebuie sa actionati cu bisturiul, nu cu antinevralgic. Avand in vedere cum constientizati lucrurile, intelegeti desigur ca sotul dvs. se confrunta cu forte malefice mult mai puternice decat el, care v-au slujit 30 de ani asa cum le-ati cerut-o, dar au venit sa-si ceara plata la plinirea sorocului. Asa cum i-ati anihilat vointa, dansul nu se poate lupta singur si trebuie sa-l ajutati cat puteti, dar cu armele luminii, de data aceasta. Adica spovedanie sincera la un preot pe care sa-l aveti mereu duhovnic (deduc ca nu ati facut inca asa ceva, altfel n-ati fi avut motiv sa scrieti. Deduc, de asemenea, ca prea putini din cei care cer sfaturi in revista le-au cerut mai intai unui preot si ma intreb de fiecare data de ce, oare nu acestia sunt chemati sa ne ajute la (re)constituirea legaturii noastre cu Dumnezeu? Pentru vraji se dau canoane - prin ele veti simti cum contribuiti efectiv la indreptarea lucrurilor! - cu metanii zilnice si oprire de la impartasanie un anumit numar de ani (9, cred), ceea ce inseamna ca o mica "facatura" nu-i chiar nevinovata, ci calcare de porunca. V-as mai sugera, cu de la mine putere, urmatoarele: * Daca este posibil, sa se spovedeasca si mama dvs. * Cititi acatistul Sf. Ciprian, care a fost la inceput vrajitor. * Cititi acatistul Maicii Domnului "Potirul nesecat" pentru izbavire de betie - 40 zile. Aceste acatiste vi le pot trimite, daca nu sunteti din Bucuresti. Daca sunteti, le gasiti la libraria de carte bisericeasca de pe Calea Victoriei, langa fostul magazin "Muzica". * Mergeti la Sf. Maslu, daca puteti, iar la fiecare 1 ianuarie, la Moliftele Sf. Vasile pentru dezlegare de farmece. * Aveti rabdare si fiti gata la orice, pentru ca un "nod" care se desface nu se stie pe cine poate plezni.
In incheiere, vreau sa va mai spun ca aveti perfecta dreptate: dragoste cu sila nu se poate. Nici macar Dumnezeu nu ne forteaza sa-L iubim, ci ne lasa in voia mintii noastre, in deplina libertate, pentru ca vine o vreme pentru fiecare sa auda cum El sta la usa si bate, ca mai devreme, mai tarziu, sau foarte tarziu, sa raspunda la aceasta chemare si sa deschida usa inimii sale. Am impresia ca va aflati acum in acest moment de cumpana si ar trebui sa nu pierdeti vremea. Veti vedea: acolo unde nu mai avem nadejde sa schimbam ceva in vietile noastre, cum bine spuneti, si nici semenii nostri nu au sfatul cel bun, "stiutorul inimilor", care nu vrea sa ne piarda, ci sa ne indrepte, ne va calauzi spre lumina, daca vrem cu-adevarat! Uitati vechea lege a talionului, "cine face ca mine, ca mine sa pateasca" si nadajduiti in iertarea, mila si iubirea lui Dumnezeu, si va va fi mai bine!
LILIANA DIMITRIU - e-mail: liliana.dimitriu@rdslink.ro
Prinderea la otratel
Cred ca daca buna mea mama ar mai trai, n-ar avea nimic impotriva sa povestesc o intamplare din tineretea ei. Fiind ea tare frumoasa, era dorita ca nora de o familie din vecini. Dar inima ei cata in alta parte, spre cel care avea mai tarziu sa-mi devina tata. Intr-o duminica, pe cand se afla pe lunca, cu boii la pascut, au cuprins-o dureri taioase de cap. Febra i-a aprins fruntea, ochii i s-au incetosat, a inceput sa tremure in plina arsita. Dusa a doua zi la doctor, la unul dintre putinii internisti din judet, i s-au facut toate analizele. Spre surprinderea tuturor, erau in limite normale. A trimis reteta la Craiova, a urmat un tratament oarecare, dar in zadar. Se usca pe picioare. Slabise in cateva zile, cat altii intr-un an. Nu se mai putea ridica din pat decat sprijinita. Nu manca nimic, vomita venin galben, urla de dureri, fara sa poata spune unde-o doare. Devenise in doua saptamani o umbra, o batrana de nerecunoscut. Bunicii o jeleau ca pe mort, cand cineva le-a sugerat s-o duca la doctorul Haznas din Targu Jiu. O somitate pe vremea aceea (prin anii 40). Au urcat-o in tren si, purtata in spinare de bunicul Ilie, iat-o in cabinetul celebrului medic. Haznas era vestit atat pentru priceperea lui, cat si pentru limbajul colorat si dur cu care se adresa pacientilor. A consultat-o pret de doua ceasuri, i-a citit analizele si a mai cerut cateva, dand dispozitie sa fie internata de urgenta. Cand au venit noile rezultate, a urmat un alt consult amanuntit. Sarmanei fete ii pierise graiul, abia daca mai putea respira. Doctorul era foarte incurcat si nervos ca nu putea gasi o explicatie pentru ciudata boala. I-a prescris un nou tratament, a urmarit-o ceas de ceas, a telefonat unor colegi din Bucuresti, s-a consultat cu profesorul sau din Timisoara. Cateva idei, cateva sugestii, cateva pareri. Fara rezultat. Disperat, si-a recunoscut neputinta. Dar a avut o iluminare: Fa, boala ta ii din babe! Du-te la o vrajitoare si cauta-ti leacul!"
Din nou acasa, din nou jale mare. Unde sa gaseasca o vrajitoare? Au mers si au intrebat in tot satul, pana cand strabunica, frumoasa Mama Manda, le-a dat ideea: Duceti-va peste deal, la Vladimir, acolo e o baba vestita, Urzica, ea poate face si desface orice". Astimp, mama era ca si dusa. Inima abia ii mai batea in piept. Nu mai suporta lumina, nu iesea din casa decat noaptea, iar ferestrele fusesera acoperite de paturi si carpe negre. I-a luat mosul Ilie de pe dansa o camasa si un batic si a plecat cu ele cum te duci la moastele sfintilor. Sa le descante batrana. Ce povestesc stiu chiar de la el. Baba doftoroaie i-a aprins carbuni, a fiert buruieni nestiute si a dat foc unui fir din camasa. Cine stie ce o mai fi facut, dar, la ceasul zorilor, s-a aratat luminata la fata si a exclamat: Uuui, muica, muica, fata ta ii prinsa la otratel! Mergi fuga si cauta-n grinda, undeva langa casa, scoate gandacul dintr-o gaura facuta cu sfredelul si da-i drumul sa zboare. Saraca, moare odata el, si vad ca-s pe duca amandoi". A trecut mosul Ilie dealul tot intr-o fuga, rugandu-se la Dumnezeu cu voce tare, sa-i treaca de urat prin padurile pline de lupi. Acasa, a gasit tot satul, venit sa-si ia adio de la Lenuta". Sarmanul om, leoarca de sudoare, si-a strigat cativa vecini si au prins a cauta, grinda cu grinda, gandacul zidit de viu. Dupa doua-trei ceasuri disperate, cand cercetarea parea sa fie zadarnica si oamenii voiau sa se lase pagubasi, unul dintre ei a strigat ca lovit de traznet: "Acilea!". In grinda sopronului, mascat de o pala de fan, un dop de cocean de porumb tinea captiv, intr-o adancitura facuta cu spitelnicul, un gandac negru, nemaivazut prin partile locului. Abia mai misca sarmana ganganie. Bunicul a luat-o cu mare grija si a incercat s-o aduca la viata. Simtea ca are in palma sufletul fiicei lui, ca de orice miscare a gandacelului ii depindea viata. A suflat peste el, l-a strigat, l-a udat cu lacrimi. Misca din picioruse tot mai des. Isi revenea. Din casa, un tipat de bucurie i-a facut pe cei care aprinsesera lumanarile de priveghi sa le stinga rusinati. Mama prindea iarasi viata. Infratita cu vietatea captiva, revenea la lumina. In cele din urma, zborul gandacului i-a redat graiul si lumina ochilor. Multumita babei din Vladimir, tanara Elena si-a croit viata alaturi de omul iubit. Haina scorpie din vecini, care a dorit s-o pedepseasca pentru ca i-a respins fiul, si-a recunoscut pacatul mult mai tarziu, pe patul mortii. Pe vremea aceea, prinderea la otratel era o vraja foarte rara. S-a intamplat ca mama sa fie printre putinii prinsi".
ION LONGIN POPESCU