"Calatorie intr-o gradina cu flori"
(Reportaj semnat de CATALIN MANOLE, F. AS 824)
"Bine ca exista si oameni ca acestia"
Ma impresioneaza de fiecare data cand citesc articole ca acestea in "Formula AS" si ma bucura faptul ca inca mai exista oameni care cred si comunica cu natura, incercand sa cunoasca tot mai mult din tainele ei, care de multe ori intrec stiinta. Felicitari pentru acest articol si sa ii ajute Dumnezeu si pe acesti trei oameni deosebiti, despre care scrie Catalin.
ANDRY LN
"Un sat se pregateste sa moara: URSICI"
(Reportaj semnat de BOGDAN LUPESCU, F. AS 826)
"Acestea ne sunt radacinile"
Superb articol! Ati descoperit una dintre asezarile dacice cu o continuitate a genelor, a obiceiurilor. Astfel de sate se afla totdeauna izolate in varf de munte si pe dealuri caci, asa cum afirmau istoricii antici despre daci, ei "traiesc nedezlipiti de munti". Aici, la tarani, supravietuiesc mitologia straveche, obiceiuri si dansuri ancestrale (calusul). Toate acestea trebuie scoase la lumina si privite cu evlavie, caci acestea ne sunt radacinile. Strabon ii numea pe daci daoi, adica lupi, deoarece dacii se considerau asemeni lupilor. Asa se explica si cultul lupului, licantropia, descrisa in articol. Este emotionant cum s-au pastrat traditiile dacilor, doar trebuie cunoscute pentru a le remarca.
MARIA
"As vrea sa merg acolo! Ma puteti ajuta?"
Superb articol, absolut minunat! Eu sunt din Arad si trebuie sa pregatesc o lucrare in domeniul culturii traditionale romanesti. Mi-ar fi de mare folos sa ii ascult pe acei oameni! Va rog, daca ma puteti ajuta prin a-mi spune cum pot sa ajung in Ursici. Exista mijloace de transport pana acolo? Un tren prin apropiere? Va multumesc anticipat!
FLAVIUS LAZAR
Cum se ajunge la URSICI
La fiecare an, de Sfantul Ilie, urc la Ursici. Se ajunge destul de greu. Daca ai masina, preferabil de teren, se ajunge din Deva, pe traseul: Simeria - Calan - Bosorod - Luncani - Ursici. Drumul din Luncani la Ursici e foarte rau. Autobuze circula numai pana in Bosorod, din Hunedoara sau din Calan.
Curse din Hunedoara, de la Piata: la 7.00, 11.30 si 15.25.
Curse din Calan, din centru: la 7.40, 15.50, 23.30.
In Hunedoara si Calan se ajunge cu autobuzul din Deva. Din 20 in 20 minute spre Hunedoara, si din ora in ora spre Calan, incepand cu ora 6.00 dimineata. Din Bosorod, cei 7 km pana in Luncani se fac pe jos, iar din Luncani incepe urcusul pe "Otapu", cam doua ore, pana la scoala din Ursici.
(SORIN CERCEA)
Preot Mihai Ciuhat: "Mi-as da viata pentru credinciosii mei"
(Interviu semnat de CLAUDIU TARZIU, F. AS 826)
"Preoti de o astfel de tinuta duhovniceasca sunt rari"
Aproape ca tine de domeniul povestilor existenta unui astfel de loc si a unor astfel de oameni intr-o lume a materialului computerizat Ii doresc parintelui Mihai sa aiba putere (si nu ma indoiesc de esenta ei divina) sa se daruiasca pana la capat, oricare ar fi acel capat Preoti de o astfel de tinuta duhovniceasca sunt rari, din ce in ce mai rari. Va multumesc pentru bucuria cu care am citit textul si pentru lumina inspirata de existenta unui astfel de om.
OFELIA OLIVER
"Bine ar fi sa se infiinteze un schit cu 2-3 calugari, care sa-l ajute pe parintele Ciuhat"
Nu ar fi rau ca pe langa bisericuta cu preotul cel vrednic care ii pastoreste pe acesti crestini, dar care nu reuseste sa-i ajute dupa cum si-ar dori, din cauza distantelor mari pana in muntii in care ii locuiesc enoriasii, sa se mai infiinteze macar un schit, cu 2-3 calugari, care sa-l ajute pe parintele Mihai Ciuhat in misiunea sa pastorala. Mare e credinta oamenilor astora, dar ce folos, daca nu prea Il cunosc pe Hristos prin iubirea de aproapele lor. Si atunci profita necuratul si baga discordie intre ei, sa se dusmaneasca unii cu altii, desi eu tare cred ca nici unul din ei nu ii face vraji celuilalt. Ar fi pacat de curatia lor sufleteasca si de credinta lor puternica, ca sa si-o foloseasca facand rau in loc de bine. Sa-i ajute Dumnezeu in tot binele, dupa trebuinta lor, si sa-i fereasca de ratacirea si expansiunea lumii si a vietii desarte din vale!
CONSTANTIN BARBU
"Luna plina in Podisul Luncanilor"
(Reportaj semnat de HORIA TURCANU, F. AS 827)
"Din nou, superb!"
Un nou reportaj care arata clar vechimea neamului nostru si continuitatea sa. Gaia, rostita de taranul simplu, este mama Terra, Geea, pe care grecii au preluat-o de la daci, ca toata mitologia lor, ce exista de pe vremea cand grecii inca nu aparusera ca popor. De unde stiu taranii de Gaia-Geea, care mai si vindeca trupul? Anteu, la greci, isi reface fortele in lupta atingand pamantul, mama sa, Geea-Gaia. Intr-una din fotografiile ce ilustreaza textul se vede un semn al continuitatii, stalpul funerar dacic (cel lung) care, dupa crestinare, se aseaza la mormant, impreuna cu crucea crestina, obicei vazut inca in tara, in Oltenia in special. Bravo! Din nou, superb!
MARIA MARIA
"Multumesc, "Formula AS", pentru aceste articole"
Aceste povesti sunt extraordinare. Este adevarat ce se spune in ele: atunci cand inima asculta, putem intelege ce vorbesc copacii si animalele, intelegem ca pamantul, cu tot ceea ce ne da, este viu. Pacat ca ne pierdem sufletul si ne indepartam de ceea ce inseamna viata si putere adevarata. Multumesc, "Formula AS", pentru aceste articole.
LIVIA PAVEL
"Intr-adevar, vesnicia s-a nascut la sat"
Acesta este neamul nostru dacoroman, de o inalta spiritualitate, bunatate, blandete, si care a respectat cu sfintenie si a transmis peste milenii traditiile stramilenare. Intr-adevar, vesnicia s-a nascut la sat. Ei, taranii, sunt talpa tarii. Daca ii pierdem, scazand fortat procentul satelor, cum vorbesc politicienii inconstienti, ne-am spulbera ca neam. Avem o comoara nepretuita, pe care o apreciaza strainii care plang ca si-au distrus traditiile, "civilizandu-se". Nu degeaba printul Charles are proprietati in Romania, fascinat de minunile traditiei ancestrale ale neamului nostru. Cat mai traiesc batranii sa aflam de la ei tot ce se poate si sa transmitem mai departe. Toata filozofia medicinii taranesti de exemplu are la baza adevarul despre om si natura. Taranii romani au stiut intotdeauna puterea pamantului si au mentinut mereu contactul fizic cu el, mergand desculti, asa cum bine ii stim (pe Columna, dacii apar desculti), nu din lipsa de civilizatie, ci pentru ca acesta era adevarul medicinii zamolxianiste. Omul este facut sa traiasca lipit de mama sa, Gaia-Geea, in sanul naturii, si nu cocotat intre betoane, strapuns de campuri electromagnetice si microunde, aducatoare de alienare, boli grave si cancere.
M. M.
"Multumesc, Horia!"
Horia Turcanu reuseste sa ma trimita de fiecare data in lumea fermecata a basmelor si povestilor din copilarie si este cu atat mai emotionant, cu cat ele sunt adevarate. Imi pare intotdeauna rau cand am ajuns la sfarsitul articolului. Este un adevarat magician al sufletului! Multumesc, Horia!
ANCA
Ce frumos scrii, domnule Horia Turcanu!
IOANA RUNCAN
"Ploaie de vara", "Nucul"
(Texte semnate de OTILIA TEPOSU, F. AS 827)
"Multumesc, Otilia!"
Mi-au dat lacrimile. Si am fost transportata intr-un alt timp, cu alti oameni, dar si cu o alta lumina din copilaria mea. Multumesc, Otilia, pentru acest moment.
CRISTA STEFANESCU
"Simt ca avem unele lucruri in comun"
Draga Otilia, am citit amintirile tale si aveam impresia ca citesc randurile pe care eu insumi le-am trimis revistei si care au fost publicate, spre marea mea bucurie. Bucuria de a imparti frumusetea amintirilor mele si cu cei din jur. Si este adevarat ca mi-am facut si o multime de prieteni, in urma publicarii acelor mici articole. Ce ma uimeste este modul atat de apropiat al nostru de a retrai amintirile, cu luxul lor de amanunte, cu fosnetul ierbii in bataia vantului, cu murmurul frunzelor unui copac, stralucirea unui fir de apa in soare etc. Imi pare rau ca nu ai lasat adresa de e-mail. De ai timp si doresti sa ne povestim despre copilarie si sa retraim amintirile impreuna, raspunde-mi, te rog, la e-mail lillykelln@ yahoo.com. Simt ca avem unele lucruri in comun. Iti doresc sanatate tie si cititorilor revistei. Felicitari, draga mea!
FLORENTA KELLN
"Giuvaere de amintiri"
Va multumesc foarte mult pentru ca ne-ati impartasit aceste giuvaere de amintiri, care mi-au umplut sufletul de lumina si bucurie, dar si de tristete, caci acele timpuri cand copiii traiau astfel de zile minunate au trecut. Din fericire, a ramas bucuria amintirilor! Va multumesc din suflet pentru articol!
NICOLAE IORDACHE