"Intreb si eu ca manelistii: unde este viata noastra?
Internetul este, probabil, cea mai mare inventie a mileniului trecut. O sursa uriasa de informatii obtinute la domiciliu, o metoda rapida de a pune oamenii din toate colturile pamantului in contact virtual. In prezent, Internetul pune deja la dispozitia omenirii circa 10 miliarde de pagini de text, iar numarul global al utilizatorilor a depasit cifra de 1,1 miliarde de oameni. Conform unor statistici, circa 39% dintre utilizatorii europeni sunt tineri intre 12-24 de ani si folosesc Internetul aproape 20 de ore pe saptamana. Situatia din Romania, unde sunt inregistrati deja peste 7 milioane de utilizatori de Internet, este identica. Practic, o zi si o noapte din sapte, copiii nostri nu sunt cu noi, sunt plecati pe alte taramuri, desi ii vedem asezati in fata computerului si stam linistiti ca nu-si pierd timpul pe bulevard. Dar daca bantuiala lor pe "campiile elizee ale web-ului este mai periculoasa decat vagabondajul de cartier? Daca ne trezim cu ei ca nu mai stiu sa vorbeasca corect romaneste, pe langa faptul ca nu mai citesc nici carti, nici reviste, ca nu mai sunt in stare sa faca judecati de valoare, de cand primesc totul de-a gata pe Internet (inclusiv textele tezelor de la limba romana)? Si ce se va intampla daca tot traind in lumea lor virtuala, vor "paraliza sufleteste, incapabili sa mai comunice sentimente, apeland la iubiri virtuale, "extraterestre, menite sa-i duca la boli psihice si anomalii sexuale? Profesorul dr. Florin Tudose, medic psihiatru, este un bun cunoscator al domeniului. Ingrijorarea domniei sale este de fapt ingrijorarea a milioane de adulti din Romania.
"In Japonia au fost cazuri in care tinerii si-au injunghiat parintii, cand acestia au incercat sa-i desprinda de langa calculator
- Intr-un interviu publicat in revista "Formula AS, calificati foarte sugestiv Internetul drept "agonie si extaz... Comentati, va rog, afirmatia.
- Luata in sine, reteaua de Internet vorbeste despre superbitatea mintii umane si despre realitatea indeplinirii dorintei prometeice sau poate biblice a omului de a sti instantaneu, de a afla absolut orice, in cel mai scurt timp. Calculatorul legat la Internet a devenit unealta magica a miliardelor de ucenici vrajitori care alcatuiesc asa-numita generatie IT (Information Technology). De la varste incredibil de mici, utilizatorii acestei generatii patrund, cu usurinta unor mutanti, in universul mirific, dar si malefic, al Internetului, pe care la inceput il strabat intr-o miscare browniana, apoi tot mai structurata catre multe tinte benefice, dar deseori catre himere. Cum spuneam in interviul citat pe Internet gasesti omul cu toata creatia sa, deci gasesti si extazul, dar si agonia, binele si raul, frumosul si uratul. Depinde din ce unghi privesti miliardele de informatii. Etica lipseste in mare parte din tesatura Internetului, la fel si responsabilitatea. Iti asumi latura benefica sau malefica a lui, exact in masura in care intelegi sau nu lumea, ai sau nu ai un pic de cultura, esti sau nu educat, ai sau nu o anumita sensibilitate. In functie de aceste daturi, o apuci pe calea buna sau pe calea rea, distructiva, a retelei globale in discutie. Caci Internetul face de zece ori mai rele lucrurile rele si de zece ori mai bune lucrurile bune. Marea problema este accesul liber al mintilor necoapte ale copiilor, incapabile de o alegere. In Japonia au fost cazuri in care tinerii si-au injunghiat parintii, cand acestia au incercat sa-i desprinda de langa calculator.
"Daca nu-ti ofera suflet, ca n-are de unde, Internetul iti sta la dispozitie doar cu mimarea sufletului, in cel mai bun caz
- Criticii Internetului identifica multe elemente de dezumanizare. Este intemeiata aceasta ingrijorare?
- Si inca cum! Dumnezeu a pus suflet numai in oameni, n-a pus si in computere sau in reteaua Internet. Or, daca nu-ti ofera suflet, ca n-are de unde, Internetul iti sta la dispozitie doar cu mimarea sufletului, in cel mai bun caz. De regula, daca esti un copil necopt, te paste pericolul caderii in "cazanul cu smoala, unde dezumanizarea ia forme extreme. Trei liceene din Romania - eleve chiar la un liceu pedagogic, deci viitoare educatoare - au lovit, apoi au ars cu tigara pe fata si au umilit o colega mult mai mica (la aceasta varsta diferentele sunt imense), cu scopul vadit de a inregistra toata oroarea pe camera video a telefonului si a o posta, evident, pe Internet. Dupa dezbateri aprinse, cine e de vina, ce inseamna acest fapt, cum a putut "cameramanul (un baiat mai mare decat fetele) sa stea si sa asiste impasibil la oroare etc, am aflat cu stupoare ca si in Statele Unite, aproape in paralel, politia desfasura cercetari privind un grup de adolescente care sechestrasera, infometasera, lovisera si umilisera o fata mai mica, doar pentru a filma si a posta oroarea pe Internet. Fapte asemanatoare se intampla aproape in fiecare luna la fratii nostri spanioli, care se gandesc deja cum ar putea sa opreasca asaltul violentelor batause la gloria de o clipa a Internetului.
- Se vorbeste despre copiii EMO (de la emotie) si de bizareriile lor de pe Internet. Cine sunt adeptii acestui curent?
- EMO este o ciudata colectie de adolescenti cu probleme emotionale, uitati de parinti si abandonati de profesori in jungla Internetului, unde se initiaza intr-o mizerabila metafizica a mortii si suferintei. Sugestionabili in exces la aceasta varsta, lipsiti de caldura si logica parentala, dezorientati intr-un spatiu social deloc primitor, ba chiar ostil, micutii EMO trec la actiune, se mutileaza sau se sinucid asa cum fac idolii lor de carton, in videoclipuri muzicale si alte filmulete raspandite ca o cenusa a mortii, de Internetul atotbiruitor.
- Care este incidenta curentului EMO in Romania?
- Fenomenul EMO si practicile pe care acesta le implica au luat amploare in toata lumea, inca din anii 90, de cand a inceput sa fie folosit pe scara larga Internetul. Muzica deprimanta pe care o asculta copiii EMO, pe toate canalele asa-zise muzicale, se pare ca le adanceste depresiile. Intrebati de Romania... Din pacate Romania este un teren foarte fertil pentru dezvoltarea curentului EMO, pentru ca aici familia moderna e intr-o mare disolutie. Parintii uita sa se mai ocupe de copiii lor. Chiar daca le asigura tot confortul financiar, ei tot trebuie sa stea de vorba cu acestia, sa-i consoleze atunci cand au un esec sentimental sau probleme la scoala. Se traieste in lumi paralele: copiii, intr-o lume, profesorii in alta, nici unul nu are acces la lumea celuilalt, iar parintii nu stiu nici ei nimic despre copiii lor. Ii lasa acolo, in fata calculatorului: "Bine ca sta fata (sau baiatul) cuminte, bine ca nu mai cere sa se imbrace in sapte sute de feluri sau sa iasa cu cine stie ce derbedei, te miri pe unde. Dar copilul cel cuminte se afla intr-o alta lume, intr-o alta existenta virtuala, in care "fiintele mor si invie dupa cum este butonat calculatorul; doar fiintele cele reale mor o singura data. Intre parinti si "cealalta lume a copiilor lor se afla in aparenta o simpla usa si tastatura. In realitate, se casca o prapastie, in care copiii oricand se pot prabusi.
- Toate astea din cauza Internetului, doctore?
- Sunt departe de cei care ar crede ca sensibilitatea EMO este o consecinta a utilizarii Internetului. Nu am uitat ca o carte aparuta in urma cu aproape doua sute cincizeci de ani - "Suferintele tanarului Werther - a facut doua mii de victime: tineri care au urmat exemplul eroului lui Goethe sinucigandu-se. Ingrijorator este doar faptul ca varsta tinerilor suferinzi a scazut de la douazeci, la zece-doisprezece ani, iar viteza cu care unii pot accesa orice tip de informatie sau imagine este halucinanta.
"Ma tem ca raul care ii desparte pe tinerii de pe Internet de adulti este Stixul
- Multi tineri spun ca ajung sa-si gaseasca fericirea pe Internet. Este posibil acest lucru?
- Am sa va spun o trista poveste americana. O adolescenta - timida si singuratica - isi face, ca milioane de alte fete, un prieten pe Internet, caruia ii daruieste, in fiecare zi, gandurile si sentimentele ei, ii impartaseste cele mai intime secrete. Prietenul ei gasit in spatiul virtual ii raspunde cu afectiune, o sustine, o ajuta sa-si depaseasca problemele aproape inerente la 16 ani. Totul pana intr-o zi, cand baiatul virtual refuza sa-i mai raspunda. La insistentele ei, devine agresiv in mesaje, ii subliniaza greselile si defectele, ii distruge sistematic imaginea abia conturata. Fata este descumpanita, dezorientata, dezamagita, si face gestul fatal. Parintii, disperati, nu inteleg de ce au ramas fara fiica si cauta raspunsul in calculator. Gasesc corespondenta fetei cu prietenul ei, apeleaza la politie in momentul in care isi dau seama ca indemnul la sinucidere este explicit in mesajele pe care fostul "iubit i le-a trimis fetei. Politia americana, specializata deja in infractiuni de acest tip, descopera computerul de pe care au venit mesajele ucigase, la cateva case de adolescenta care s-a sinucis. Stupoare! Gasesc si autorul mesajelor - o vecina de 49 de ani, femeie respectata in cartier, care s-a jucat, asumandu-si o falsa identitate, si nu s-a putut abtine sa-i dea o lectie dura de viata unei eleve sensibile. Justitia va decide (in America, spre deosebire de Romania, si agresiunea psihica este aspru pedepsita), dar nu va mai putea da viata unei fete aflate la inceput de drum.
- Mai nou, multi utilizatori de Internet au renuntat sa comunice in limba romana, exprimandu-si gandurile prin prescurtari... "romgleze (romano-engleze) sau prin "smiles ("emoticons sau niste desene care exprima emotia). Pana unde se va ajunge cu aceasta reducere a limbajului?
- "Emoticonurile sunt inspirate din idiogramele chineze sau japoneze. Diferenta este ca idiogramele au semnificatii infinite, pe cand acele figuri zambarete sau triste de pe Messenger abia daca acopera cateva emotii generale, stereotipe. Ele transmit in cel mai bun caz emotii, nu sentimente. Un sentiment are nevoie de participarea gandului, el trebuie sa fie exprimat cat mai aproape de esenta, cu inteligenta si cu emotie datatoare de bucurie. Or, mesajele de pe Internet transmise de unii tineri contin o cantitate de informatii utile sau nu, dar nu contin sentimente, nu schimba si nu construiesc idei. Daca luam discursurile de pe bloguri sau de pe chat, e limpede ca ne intalnim cu o mare saracie de limbaj si de idei. Lumea nu mai este perceputa in mod "clasic, cu toate simturile, ci doar cu vazul si auzul. Pana una-alta, Internetul nu poate sa redea senzatia de comunicare directa. Tinerii "internauti se afla pe malul celalalt al raului fata de noi, si nu e un rau pe care sa faci un pod de flori; ma tem ca este Stixul, raul mortii sufletului si a personalitatii, a limbii si imaginatiei. Ei, acolo, pe malul lor, ne sunt intr-un fel ostili, pentru ca noi respectam inca niste conventii sociale, pe cand ei isi pot asuma orice identitate, sunt liberi sa nici nu existe daca vor, caci nimeni nu le-o cere. Practic, adultii si tinerii de pe Internet sunt doua civilizatii care se despart, pentru ca nu comunica.
"Cuvintele sunt sufletul nostru. Nu mai sunt cuvinte, nu mai este suflet
- Ei spun ca, dimpotriva, comunicam mai mult ca niciodata, si pe chat, si pe mobil, si pe Messenger.
- Ce comunicam? Ne trimitem unii altora niste sms-uri, niste email-uri sau niste voice-mail-uri, dar nu ne mai intalnim, nu ne mai dam mana, nu ne mai imbratisam prieteneste, nu ne mai privim in ochi, nu ne mai transmitem afectiune. Asta-i comunicare? Este doar o iluzie, caci, de fapt, suntem tot mai singuri. Suntem prieteni doar la telefon, ne reunim doar in grupuri de discutii pe chat sau pe bloguri. Nu mai iesim la iarba verde, nu ne mai plimbam prin parc, nu mai facem chefuri in familie. Nu mai exista empatie, nu ne mai ajutam unii pe altii, nu avem cui sa ne plangem de viata noastra, cui sa ne spovedim in afara duhovnicului de la biserica. Dubla sau multipla personalitate este o boala. Pe Internet, iata, aceasta boala este la mare pret. Limba dispare, este redusa la simple morfeme, care duc la o exprimare extrem de primitiva. Dar cuvintele noastre sunt sufletul nostru! Nu mai sunt cuvinte, nu mai este suflet. Asa-zisii indragostiti de pe Internet nu comunica normal, ca oamenii. Sunt doi roboti care se comporta conform HTML-urilor, hipertextelor, bucatelelor de informatii mestecate de altii si stocate pachete-pachete pe ID-ul lor de Messenger.
- Unde o sa ajungem?
- La un nou Turn Babel. La jocul acela numit "Second Life, unde iti poti cumpara, "pe lumea cealalta, ceea ce n-ai putut avea pe "lumea asta: vile si masini scumpe, vacante in locuri exotice, bani. Dar numai in mod virtual. Virtualul ia locul realitatii. Ni se spune ca prin Internet traim o "noua viata. Prin telenovele traim o "alta viata. "O alta viata, "o noua viata, "a doua viata... Si viata noastra unde este? Intreb si eu ca manelistii: viata noastra unde este?
Profesorului Florin Tudose ii puteti scrie la e-mail: cftudose@yahoo.com