Razvan Petrescu a renuntat la o profesie cu prestigiu social si venituri confortabile - cea de medic - pentru a se alatura Petrestilor prozatori (Camil, Cezar, Radu) in istoria literaturii romane. Mare iubitor si cunoscator de literatura, cinema, muzica, Razvan Petrescu prefera sa traiasca in aceasta lume secunda, ceea ce nu inseamna ca nu e deschis spre si ca nu-l intereseaza si tot ce se petrece in cea reala, din care un exceptional simt de observatie decupeaza si monteaza semnificativul. Inca de la debutul din 1989 cu "Gradina de vara si apoi cu celelalte volume (o antologie de autor, "Mici schimbari de atitudine, i-a aparut in urma cu cinci ani la Editura "Alfa) s-a impus ca un virtuoz al prozei scurte, cu o ingeniozitate a sectiunii in viu, un umor, un simt al absurdului, si o cizelare a stilului ce il detasau de pluton. (In anii 80, la noi se scriau si se citeau pe rupte schite, nuvele, povestiri; azi, habar n-am de ce, se prefera romanul. Sondajele de librarie arata ca, in toata lumea, volumele de proza scurta se vand mai prost, drept care si editurile evita sa investeasca in ele). Autorul "Micilor schimbari..." nu si-a schimbat preferinta pentru genul scurt in care exceleaza: "Proza scurta mi se pare cel mai provocator gen pentru un scriitor, te tine in alerta, cu simturile ascutite, trebuie sa iti iasa totul perfect, in vreme ce in roman poti bate campii. Foarte atent la compozitie si alternari de stil, la articulari si contrapuncte, Razvan Petrescu isi cunoaste capacitatea de seductie, stie prin ce mijloace sa provoace rasul, mila, sila si tot soiul de emotii, cu o aparenta usurinta sub care se ascunde o speciala stiinta a ritmului. "De fapt, totul porneste de la ritm. Daca n-au ritm, cuvintele nu inseamna nimic. Ritmul ti-l dau talentul, inspiratia, naduful, ura chiar, simtul muzical si umorul, explica el, dupa ce se recomanda cu autoironie "un neuroromantic. Si un melancomic, as adauga eu, care a fost nevoit, ca mai tot scriitorul roman, sa faca si publicistica. Textele lui publicate in reviste ii poarta insa atat de pregnant marca literara, incat l-ai recunoaste si daca n-ar semna. Cartea pe care vi-o recomand azi contine si ceea ce la origine a fost materia unor pseudocronici de filme, carti, emisiuni TV, politice, combinate cu fragmente memoralistice, diaristice, fapte diverse, variatiuni pe cate o tema, cu salturi voit grotesti sau absurde de la o idee la alta, pe scurt "o mixtura semanand cu timpurile in care traim. Ceea ce frapeaza in noua carte a lui Razvan Petrescu e verva lui disperata, umorul "de spanzuratoare, nostimada histrionica de sub care musteste suferinta. In unele texte iti face impresia ca danseaza frenetic pe sarma, deasupra abisului, in altele ca se jupoaie de viu razand ca gadilat, dar sunt si multe pagini entuziaste fata de mari artisti, in care capacitatea lui de a admira se aseamana cu fericirea sau macar cu exuberanta. Inteligenta, cultura, forta imaginatiei ii intensifica trairile pana la bucurie. "Foxtrot XX este de fapt un one man show literar alcatuit din numere variate pe care le uneste personalitatea si abilitatile scriitoricesti ale celui ce le "performeaza pentru semenul cititor. Eroul-autor al acestei carti iesite din comun (si care trebuie citita in doze mici) e cand afurisit si mizantrop, cand vulnerabil prin sensibilitate, de-ti vine sa-l mangai. In orice caz, timpul petrescut cu el e un castig intelectual si o placere.