Un preot batran mi-a spus ca Sfantul Nectarie doreste ca minunile sale sa fie cunoscute de toti. Mai ales suferinzii ce au nevoie de vindecari ar trebui sa-si indrepte rugaciunea spre el. Iubit din cale afara de Maica cea Sfanta, il ajuta in tot ce face, punandu-i lucrarea sub puterea lui Dumnezeu. Am simtit si eu aceasta putere, desi pe mine sfantul m-a vindecat, nu de trup, ci de suflet...
Eu l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie chiar din paginile minunatei dvs. reviste, unde am citit un reportaj care mi-a strapuns sufletul. Din acel moment, am pornit in cautarea tuturor informatiilor cu privire la acest sfant. Intamplator, am descoperit ca aveam in colectia mea de carticele despre Sfintii Parinti si o brosurica cu Acatistul Sfantului Nectarie. O cumparasem de mult, la recomandarea unei persoane, dar nu avusesem curiozitatea s-o rasfoiesc, astfel ca ea a ramas uitata "intr-un colt pe etajera".
Cand am citit pentru prima data Acatistul Sfantului Nectarie, era in postul Craciunului, chiar la inceput. Sufletul meu zbuciumat de nemultumiri isi cauta insetat jumatatea, acea jumatate care sa ma accepte asa cum sunt, cu calitatile si defectele mele. M-am hotarat sa ii cer ajutor Sfantului, sa mijloceasca el, spre intalnirea sufletului pereche. A fost singura data in viata mea cand am reusit sa postesc toata perioada postului si sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie, seara de seara, implorandu-l de fiecare data acelasi lucru: "Ajuta-ma, Prea Sfinte, sa gasesc baiatul acela care sa-mi umple sufletul de bucurie cu prezenta lui si langa care sa imbatranesc frumos". Ajutorul Sfantului Nectarie nu a intarziat sa apara. Intr-o buna zi, o buna prietena imi propune sa cunosc un baiat care o impresionase cu povestea vietii lui. Intalnirea ramasese stabilita pentru data de 5 decembrie, zi care ne permitea tuturor cateva ore libere, pentru o intalnire la o cafea.
Pe 6 decembrie, fiind ziua mea de nume (ma cheama si Nicoleta), urma sa primesc in vizita cateva prietene, pentru care voiam sa pregatesc ceva special, de post. M-am decis, deci, sa reprogramez intalnirea "sufletului pereche" pentru a avea timp sa pregatesc cele necesare musafirilor. Dar planurile mele au esuat, pentru ca baiatul pe care urma sa-l cunosc nu avea liber, in nici o alta zi propusa de mine, si atunci mi-am zis in gluma: "Poate asa vrea destinul". Uitandu-ma in calendarul bisericesc, am observat ca pe 5 decembrie, pe langa alti sfinti, se serba si ziua Sfantului Nectarie, si atunci am lasat lucrurile sa se intample dupa voia lor, interpretand acest fapt ca un raspuns la rugaciunile mele. E greu de crezut, dar dupa aproximativ 6 luni, acest baiat urma sa-mi devina sot, dovedindu-se a fi exact omul pe care eu aproape ca nu mai speram sa-l gasesc. De atunci am inceput sa-l iubesc cu adevarat pe Sfantul Nectarie si, cunoscandu-i puterea, sa-l chem in ajutor, de cate ori aveam nevoie. Asa am facut si in momentul in care, dorindu-ne un copil, acesta intarzia sa apara, iar medicii nu ma incurajau deloc. Sfantul Nectarie a facut si de aceasta data o minune in viata noastra, daruindu-ne, atunci cand ne asteptam mai putin, copilul mult visat, care in semn de multumire poarta numele de Nectarie. Un copil sanatos, in ciuda faptului ca s-a nascut cu o suferinta fetala. Si poate minunea cea mai mare dintre toate a fost atunci cand, insarcinata in 8 luni, in catedrala din orasul nostru au fost aduse o parte din moastele Sfantului Nectarie Taumaturgul, aflate in Grecia, la Eghina (manastirea la care a fost staret o perioada de timp). Inchei aici povestea minunilor intamplate in viata mea, desi cea mai mare din ele se afla abia la inceput. E vorba despre credinta si rugaciune, cele doua fantani nesecate, care imi dau bucurie, putere si nadejde pentru viitor. In sufletul meu, lumina vine din cer.
Va poarta in gand si in inima o cititoare anonima, care se regaseste cu bucurie in randurile revistei dvs. Cu mult respect si admiratie,
NICOLETA