A fost un eveniment inedit si foarte bine venit, care si-a dorit sa promoveze dreptul animalelor din mediul urban la o viata decenta, bazata pe respect si atentie din partea oamenilor. Cu siguranta, am trai intr-o capitala mai frumoasa, daca ne-am purta cu mai multa blandete cu animalele strazii, iar mini-orasul din Parcul Izvor a probat acest fapt. S-au impartit pliante informative, s-au tinut concursuri pentru catei si pisici, stapanii acestora s-au intalnit cu bucurie, au schimbat sfaturi si impresii despre animalele lor, iar curiosii, cei ce au ajuns intamplator, au plecat de aici cu un zambet pe buze. Unii, chiar cu mai mult de atat, pentru ca poate cea mai importanta reusita a evenimentului a fost aceea ca s-au adoptat zece pisicute si noua catei.
"Merita sa iei un animalut acasa, iti schimba viata in bine"
Copiii s-au simtit ca intr-o mica imparatie la "Orasul animalelor", mai atenti, mai captivati decat intr-un magazin de dulciuri sau de jucarii. Au aplaudat veseli concursurile de caini, au tinut in brate, plini de responsabilitate, cate un pisicut si, nu o data, si-au implorat parintii, cu lacrimi in ochi, sa adopte si ei un animalut. "Eu am deja un motan, Luca, pe care-l vad cand merg la tataie cu mustata", imi povesteste Andrei, un baietel tare vorbaret. "Sa vezi ce nebun e, se joaca cu lumina, cum vede o dara sare pe ea. Se joaca si cu mingea, si cand e mai cuminte, il iau la mine in brate, dar cand il vad ca da asa din coada, il pun jos, ca asta inseamna ca-i nervos rau, si eu nu vreau sa-l enervez si mai tare. Si cand dorm si misc picioarele, Luca se joaca de-a soriceii cu picioarele mele pe sub patura. Din cand in cand, mai viziteaza si sufrageria, chiar daca nu are voie, si e usa inchisa."
Multi dintre cei ce au vizitat "Orasul animalelor" au privit evenimentul tot prin ochi de copil, indiferent de varsta lor. Doamna Valentina a venit cu cei doi caini latosi in lesa si a plecat cu inca un animalut, un pisoi roscat, cu ochii albastri, cocotat pe umarul ei. "Mai am trei mate acasa, si unde cresc trei, creste si al patrulea. Nici n-am avut de ales, cand m-a vazut si-a pus labutele pe gratii, s-a ridicat, s-a uitat lung la mine si asta a fost. Acum, trebuie sa-i gasesc un nume care sa-i placa. Pe motanul casei, care are 10 ani, il cheama Stalin, iar pe ciozvartica neagra - Misica, asta a fost singurul nume la care a raspuns. Da, Stalin, ce, n-ati vazut ca unele animale seamana cu personalitati istorice? Stalin e un birmanez cu cap mare, frumos, iar asta mic e un tomberonez. Se vor impaca insa foarte bine, asa cum se inteleg toate animalele de la mine din casa. Doi catei si trei pisici se joaca, se spala, dorm claie peste gramada. Se iubesc si se respecta. De pilda, daca-i dau ceva de mancare lui Lori, catelusa pe care am gasit-o abandonata si am hranit-o mai intai cu pipeta, nu mananca pana nu isi primeste si Bella portia. Credeti-ma, merita sa-ti iei un animalut acasa, iti schimba viata cu 180 de grade. Vorbesti cu ele, iesi la plimbare, cu timpul, ajung sa inteleaga ce le spui, aproape se umanizeaza."
Doi tineri, Bogdan si Alina, au venit in lesa cu Dorel, un ditamai motanul portocaliu-inchis, care dupa ce s-a speriat un pic vazand atatia caini si pisici la un loc, a decis sa para un pic imbufnat, dar sa priveasca foarte interesat tot ce se intampla in jur. "L-am gasit acum trei-patru ierni, stand inghetat pe o gura de canal. L-am luat in brate si s-a transformat in aceasta superba vietate. Mai avem acasa o pisica de aceeasi varsta, si cum lui Dorel ii plac foarte mult fetele, de cateva zile este mandrul tata a doi puiuti. In mod exceptional, pisica il accepta pe langa pui, asta pentru ca Dorel este cuminte, nu face prostii, si mai degraba este speriat de cei doi puiuti."
Si pentru doamna Adriana Mestes, ziua de sambata a fost o zi speciala. Cantareata de opera, dupa mult timp de absenta de pe scena, astazi a facut cateva vocalize la un microfon, participand, alaturi de cateaua Pufa-Pufa, la un concurs de cantat. Pufa-Pufa si mama acesteia, Mona, au ramas singura familie si bucurie a dumneaei. "Pe Mona am vazut-o acum 15 ani la Botosani, unde avusesem un recital, am luat-o in brate si am zis: "Ce te-as lua cu mine acasa!". Si asa a fost. Avusesem de mica tot felul de animalute, insa nu caine, asa ca i-am pus un bol cu lapte si nu intelegeam de ce latra disperata, de fiecare data cand vede ca ma spal. Ea voia apa, saraca! Acum exista o lupta intre cele doua, mama si fiica, sa-mi capteze atentia. Sunt foarte afectuoase, ma simt cand sunt trista, cand am nevoie de un pic de dragoste din partea lor. Animale inteligente, sensibile, te poti baza pe dragostea lor nedisimulata si pe prietenia lor. S-au simtit si ele foarte bine astazi aici, alaturi de celelalte animale. La fel cum ne-am simtit si noi, stapanii lor. Ma uitam cat de fericiti sunt copiii, priviti-i ce figuri luminoase au. Apropierea aceasta de animale le este benefica. In plus, este si o modalitate educationala de a le insufla responsabilitatea."
Prima editie, o reusita
Evenimentul din Parcul Izvor a fost propus de "Gia", o organizatie infiintata in urma cu un an, de oameni entuziasti, cu o bogata experienta de munca in beneficiul animalelor fara stapani. Am stat de vorba cu Raluca Simion, presedinta acestei organizatii, si am intrebat-o daca priveste aceasta prima editie a Orasului Animalelor ca pe un succes:
"Da, pentru ca am avut de-a lungul zilei aproape 1000 de vizitatori, intre care 19 au plecat acasa cu un animalut adoptat. Oamenii au vazut stiri la televizor si au continuat sa vina si spre seara, astfel ca la sapte si jumatate, mult dupa ce evenimentul ar fi trebuit sa se incheie si noi strangeam lucrurile, am dat spre adoptie inca un catel (oferta noastra pentru aoptii ramane deschisa). Oamenii au raspuns pozitiv la apelul nostru si, pentru aceasta prima editie, organizata de o echipa restransa, de sase persoane, toti voluntari, credem ca a iesit bine. Unii vizitatori ne-au intrebat daca orasul animalelor se tine si saptamana viitoare... Il vom tine anual sau poate de doua ori pe an, primavara si vara."
- Considerati ca in timp se va schimba in bine mentalitatea orasenilor fata de animalele fara stapan?
- M-am bucurat sa vad de aceasta data ca stapanii unor caini de rasa ii lasa fara probleme sa se joace cu cei ai strazii, si nu ii cearta, cum se intampla deseori prin parcuri. Apoi, oameni in toata firea s-au pus la mintea copiilor si au participat alaturi de cainii lor la concursuri precum covorasul sau traseul ispitelor. Am vazut si multi copii care au plans amar, pentru ca nu li s-a permis sa adopte un animalut. Asa mi s-a intamplat si mie la varsta aceea si cred ca ne vom mai lovi de aceasta mentalitate mult timp. Oamenii ar trebui sa inteleaga ca problema parului unui animal de casa se poate rezolva si ca o astfel de fiinta poate fi benefica intr-o familie. De aceea, urmatorul eveniment pe care il pregatim, pentru luna septembrie, va fi axat pe educatia copiilor in raport cu aceste animale de companie.
(Contact: office@gia.org.ro, tel. 0767/80.84.07)
Fotografiile autorului