Poezia, intre agonie si extaz
O excelenta initiativa a Uniunii Scriitorilor, acest Festival datorat fostului presedinte al Uniunii Scriitorilor, prozatorul Eugen Uricariu. Desfasurat, ca de obicei, la Neptun, la Casa de creatie a scriitorilor, si la Mangalia, el s-a dovedit a fi, si de aceasta data, un prilej de cultura si bucurie, care a adunat la un loc vreo 40 de participanti din spatiul Uniunii Europene, precum si din alte zone ale lumii. Romani - cam tot atatia: scriitori, traducatori, editori, critici, gazetari - radio-tv. Drumul pana la Neptun, si de-acolo la Mangalia, s-a desfasurat intr-un decor natural de-a dreptul luxuriant. Turistii sunt inca rari, asa ca strazile, curtile, peluzele din fata hotelurilor, erau curate, "noi", intinerite de lumina stralucitoare a verii. Casa Scriitorilor - in care timp de aproape 30 de ani nu s-a investit mai nimic, a fost refacuta - slava Domnului! - din temelii. Doar zidurile au ramas - unele - din cele vechi. Gradina e parca mai mare, pomii mai triumfatori, iarba - foarte ingrijita. Acelasi harnic si destoinic domn Vasile - administratorul de mare nadejde al Casei, vegheaza (de mai bine de doua decenii) ca scriitorii - specie destul de mofturoasa - sa fie cat mai multumiti de conditiile sejurului lor. Iar frumosul bucatar Lucian nu si-a pierdut, nici el, de-atatia ani!, cheful de a-si face meseria cat mai bine...
In prima seara de la sosirea noastra, mai multi poeti au citit din versurile lor. O seara cu lumina aurie, de iunie, pe terasa unui hotel nou, luxos, o terasa care avea ca fundal un palc de mesteceni cu trunchiuri albe, inocente, si coroane stravezii, fosnind in adierea vantului sarat, ratacit dinspre mare. O seara cu poezii de tot felul. Mie mi-au placut cele citite de Mircea Dinescu ("Teatru ambulant") si, mai ales, acel superb poem Sahel al Gretei Tartler, colega noastra reintoarsa in tara, dupa ce si-a sfarsit, cu magna cum laudae, functia de ambasador al Romaniei in Danemarca.
A doua zi - duminica, 8 iunie - in sala vasta de conferinta a Hotelului "President", una dintre bijuteriile Mangaliei moderne, a avut loc o prima sesiune de comunicari. Moderator: Nicolae Manolescu. Tema colocviului - "Viitorul literaturii - literatura viitorului". Au luat cuvantul critici, poeti, prozatori, eseisti... Unii au fost de parere ca "literatura e pe catafalc", ca "nimeni nu mai citeste nimic"..., ca in Spania, de exemplu, primarul unei mici localitati ofera cate un euro pentru fiecare carte citita. "Viitorul e catastrofic, de poezie se ocupa doar poetii." "Banii se baga nu in carti, ci in bombe atomice." "Postmodernismul este echivalentul unei "americanizari" a lumii." "Se scrie tot mai mult, se citeste tot mai putin." In Anglia, pentru a-i convinge pe tineri sa-l iubeasca pe Shakespeare, li se ofera texte prescurtate din "Hamlet", iar "Nevestele vesele din Windsor" devin "Gagicile satisfacute" (sic!). Au existat, totusi, si teze optimiste: "Literatura a murit, traiasca Literatura!", "Literatura e in maini bune" ,"Viitorul literaturii e asigurat" ,"Uimirea in fata poeziei a ramas intacta...". "In Rusia se citeste intens, unii citesc o carte si de cate 3 ori. E-adevarat ca noua, rusilor, ne-au disparut, interzisi, scriitori ca Bulgakov, Platonov, Pasternak, Ahmatova, Brodsky, de aceea incercam acum sa-i recuperam." "Azi, la noi, scrie toata lumea. Cum ai blog, cum esti scriitor... Cultura de la televizor a devenit un show..."
Dupa atatea pareri, cele mai multe nagativiste, Nicolae Manolescu nu pare disperat. "Eu, unul, nu cred ca literatura dispare. Nu au crezut nici altii! S-a zis ba ca moare romanul, ba ca moare poezia... Desigur, literatura gen Tolstoi, Balzac, Proust, Sadoveanu... nu se mai practica. Si nici nu se prea mai citeste. E concurata de literatura "de consum", de "divertisment". Acum, romanul se cumpara odata cu guma de mestecat. Culmea e ca in regimul comunist, cel putin in Romania, exista doar literatura adevarata... Trebuie sa speram. Cand a aparut cinematograful s-a spus ca teatrul va muri, cand a aparut televiziunea s-a spus ca vor muri celelalte doua. Da, eu sunt optimist: Literatura are viitor."
Un moment de varf s-a petrecut in seara aceleiasi duminici, cand Presedintele Uniunii Scriitorilor a acordat premiul OVIDIUS unui laureat al Premiului Nobel (2006) - scriitorului turc Orhan Pamuk, si Premiul Festivalului unei tinere poete din Rusia, extrem de rebela si foarte talentata - Irina Deneshkina. "Cred ca scriitorii trebuie sa se intalneasca din cand in cand, ca sa se convinga unii pe altii ca tot ce fac ei are rost. Si eu sunt convinsa ca literatura are un viitor, pentru ca vor exista intotdeauna oameni care sa aiba nevoie de fantezie, de imaginatie, de o lume paralela cu lumea reala...", mi-a spus Grete Tartler, pe drumul de intoarcere de la frumoasa sarbatoare a poeziei celebrata pe malul Pontului Euxin.