Cele noua institutii se claseaza pe primele locuri in topul celor mai renumite scoli de invatamant superior din lume. Printre cele noua, fireste, nici o facultate romaneasca. Nimeni, nici fata, nici invatamantul universitar, nu s-a gandit ca viitorul absolventilor de liceu ar putea fi in tara. Astfel ca tanara a trebuit sa se zbata singura cu ofertele aproape de nerefuzat ale acelor noua universitati, pana s-a decis pentru cea care-i oferea un bonus de cateva zeci de mii de dolari pe an, pentru a plati cheltuielile de cazare si studii si a avea si bani de buzunar. De fapt, explica ea, ce a facut nici nu e mult si nici complicat. Acum catva timp, la avizierul colegiului unde invata a vazut un anunt in legatura cu examenul la un institut transnational de educatie, patronat spiritual de Nelson Mandela. Eleva noastra a participat la acest program, care-i asigura, printr-o retea de aproape o suta de colegii din toata lumea, o finantare substantiala si doua calatorii de studiu. A castigat, apoi, un concurs in Statele Unite, cu o lucrare despre situatia copiilor abandonati de parintii plecati la munca in strainatate. Astfel s-a putut inscrie fara probleme la Harvard.
Situatia Sorinei Codrea nu este singulara. Mii de romani studiaza in strainatate. Au incercat si au fost admisi la cele mai renumite universitati, intr-o perioada in care diplomele universitare din Romania sunt cu mare greutate recunoscute in strainatate si mai deloc echivalate. Ceea ce inseamna ca nu poti fi angajat, conform studiilor romanesti, decat in posturi inferioare calificarii tale. Asta, si pentru ca mai toti expertii din strainatate stiu ca universitatile romanesti de stat sau private, arunca pe piata batalioane de absolventi mediocri sau incapabili sa faca fata meseriilor pentru care s-au pregatit. Invatamantul romanesc este subrezit de calitatea indoielnica a multor cadre didactice, de subtirimea si lipsa de valoare a muncii de cercetare stiintifica.
La fiecare final de an scolar, cel putin de la o vreme, de cand o tinem dintr-o reforma intr-alta, clopotelul pare sa-i ia pe toti pe nepregatite. Ca sunt elevi de clasa a patra, a opta, a douasprezecea, ca e vorba despre examene, teste nationale, bacalaureat sau licenta, copiii nostri sunt la fel de nepregatiti sufleteste pentru necunoscut ca si parintii sau profesorii lor. S-ar zice ca e nevoie de clopote mai mari.
Invatamantul romanesc are mari probleme de educatie. Copiii fug pe capete de scoala romaneasca. Fug unde apuca. Raman elevii care, din motive mai degraba sociale, nu au de ales. Iar cei care nu au de ales intra in afaceri, se angajeaza in tara sau strainatate sau merg la facultatile romanesti, unde, dupa cum spun diverse statistici si sondaje de opinie, domina coruptia, mita, spaga si incompetenta. In Romania, singurii vanatori de capete se manifesta politic si oricum nu le vaneaza pentru creierul lor, ci ca sa le sparga. Concursurile scolare, cluburile de stiinta sau arte, taberele de creatie au ramas in urma, ca un vis urat, colectivist. Asa se face ca, dincolo de olimpiadele nationale, care nu mai inseamna nici ele prea mult, nu mai exista nimic. Educatia romaneasca incurajeaza mediocritatea, pentru ca nu stie ce ar putea face cu elevii excelenti. De fapt stie. Ii trimite la studii in strainatate. E drept ca banii sunt platiti de altii. Caci exista un lucru care nu i se poate reprosa sistemului nostru de educatie. Ca nu a creat mediul proprice pentru ca elevii sa plece si sa nu se mai intoarca. Din fericire, pentru ei, din pacate, pentru tara!