- Probabil ca istoria si geografia explica in cea mai mare parte orientarea politica a acestor regiuni. Nu propunem preluarea integrala a viziunii lui Samuel Huntington despre "ciocnirea civilizatiilor" la arcul Carpatic, dar nici nu putem ignora faptul ca Transilvania si Bucovina au apartinut Imperiului Austro-Ungar, deci unui stat occidental, iar Oltenia, Muntenia si Moldova, adica vechiul Regat, au apartinut Imperiului Otoman, adica unui stat oriental, care a promovat timp de cinci secole alte modele de comportament public. Iata ca, in ciuda celor patru decenii si jumatate de comunism, care s-a dorit unificator si nivelator, aceste diferente nu au disparut, cum nu au disparut nici diferentele economice. In Oltenia si Moldova de pilda veti gasi zonele cele mai sarace din Romania, cu cel mai mare numar de someri, dependente de pomenile electorale ale guvernantilor si tolerante fata de coruptie. Exista, desigur, coruptie si in Transilvania, dar exista si o preocupare pentru prosperitatea comunitatilor si, mai ales, exista un spirit antreprenorial mai bine dezvoltat, care a fost pus in valoare mai ales de apropierea geografica de Occident. Astfel, Ungaria si Austria sunt mai apropiate de Cluj si Timisoara decat de Bucuresti sau Tecuci. Nu vom intalni in Gorj, Vaslui si Botosani, de pilda, vreo preocupare pentru dezvoltarea unor afaceri sanatoase in parteneriat cu investitorii straini, de tipul celor care au adus prosperitatea in Transilvania. Vom gasi, dupa vechiul model Dumitru Sechelariu de la Bacau, multe afaceri cu statul si o preocupare maladiva a "baronilor locali", exclusiv pentru propria imbogatire. Mai saraci si mai prost informati, cu un simt civic mai putin dezvoltat, locuitorii zonelor rurale si ai micilor orase din Oltenia si Moldova (mai putin din Muntenia, apropiata de Bucuresti), sunt dependenti de ajutoarele sociale si de pomenile electorale oferite de cei care controleaza parghiile financiare. Nu degeaba de 18 ani strategia FDSN/PDSR/PSD a fost de a mentine in stare de dependenta materiala o mare parte a populatiei, de a nu face nimic pentru dezvoltarea satelor si a sectorului privat. Aceasta strategie, care a avut mai mult succes in Oltenia, Moldova si partial in Muntenia, a avut drept rezultat crearea unor categorii de populatie dependente de mita electorala. Aceste zone sarace au fost intotdeauna fieful electoral al PSD, care din pacate se identifica in Romania cu Stanga.
In sfarsit, nu trebuie sa ignoram nici calitatea candidatilor aruncati in lupta de PSD si PD-L: personalitati de tipul lui Gheorghe Flutur, care a anihilat PSD in Suceava, si Emil Boc, reales primar al Clujului in triumf, explica in mare masura succesul Dreptei in Transilvania si Bucovina. Din pacate, nici un guvern nu s-a straduit pana acum sa schimbe fata Moldovei si a Olteniei, prin promovarea spiritului antreprenorial, a liberei initiative si a investitiilor straine. Se pare ca toti politicienii aflati la guvernare descopera avantajele electoratului captiv, ceea ce are consecinte profunde pentru intreaga tara.
Conform ultimelor date statistice, economia Romaniei se afla in plina expansiune, fapt confirmat si de institutii de sondaje occidentale, care considera mediul nostru de afaceri printre cele mai atractive din Europa. Cand am scos caruta din sant? In ce domenii s-au obtinut asemenea performante?
- La prima vedere, Romania pare prospera, cu o crestere prognozata de 8,2% fata de aceeasi perioada a anului trecut, lucru greu de imaginat oriunde altundeva in Europa, intr-un an electoral. Sa nu uitam insa ca orice crestere procentuala este de fapt o raportare la trecut. Cu alte cuvinte, daca astazi avem intr-un trimestru un PIB cat am avut in tot anul 2000, aceasta nu inseamna decat ca am pornit de la un nivel extrem de scazut. Comparativ cu restul tarilor UE, mai avem mult de parcurs. De altfel, Comisia Nationala de Prognoza ne aminteste ca in 2007, alt an cu mare crestere economica, PIB-ul nostru a atins abia 41,5% din media europeana si estimeaza ca abia in 2013, PIB-ul Romaniei va ajunge la 60% din media UE, urmand sa atinga 79% din aceasta medie abia in 2020.
Mai prudenti decat politicienii, analistii economici sunt rezervati fata de cifrele Comisiei Nationale de Prognoza (CNP) si ne tempereaza entuziasmul, atragand atentia ca aceasta crestere economica record vine pe fondul inflatiei mari din primele trei luni ale anului si, totodata, pe fondul unei devalorizari a monedei nationale fata de perioada similara a anului trecut. In consecinta, si preturile au crescut intr-un ritm alert. De altfel, CNP a prognozat o inflatie de 7,5% anul acesta si anticipeaza o rata de 2% doar pentru 2015. Este greu asadar de stabilit cat din actuala crestere se datoreaza inflatiei si cat dezvoltarii economice sanatoase, mai ales ca deocamdata lipsesc datele privind structura PIB. Stim insa ca, de cativa ani, sursa principala a cresterii economice este consumul, sustinut de accesul la credite bancare si de banii trimisi in tara de romanii care lucreaza in strainatate. In aceasta privinta, situatia nu s-a schimbat. In schimb lipsa muncitorilor a dus la cresterea ofertei salariale din partea patronilor, mai ales in constructii, ceea ce genereaza inflatie. Cu toate acestea, constructiile si serviciile au fost o importanta sursa de crestere economica in primul trimestru al lui 2008. Ele depind insa de situatia pietei imobiliare, care da semne de deteriorare.
Vom mai observa ca investitiile private reprezinta principala sursa a cresterii economice, iar investitiile statului in infrastructura, care ar trebui sa fie si ele un motor important al cresterii, sunt nesemnificative. Este suficient sa ne gandim la starea jalnica a drumurilor, absenta autostrazilor si situatia catastrofala a infrastructurii feroviare, pentru a intelege ca statul nu are, de fapt, destui bani pentru a finanta dezvoltarea infrastructurii. Ceva este, asadar, putred in politica sa economica. In privinta investitiilor insa trebuie sa adaugam ca esentiale pentru dezvoltarea noastra economica sunt investitiile straine. Ele exista, dar sunt permanent amenintate de riscul deplasarii lor catre alte destinatii, mai ieftine, cum ar fi de pilda Ucraina sau Asia.
Privind lucrurile intr-un context mai larg si raportandu-ne la UE, constatam asadar ca situatia economica a Romaniei nu este chiar atat de roz. In tot cazul, ea este departe de ceea ce ar fi putut fi daca nu am fi avut guvernele din ultimii 18 ani, iar singura noastra speranta de dezvoltare reala si sanatoasa nu ramane din pacate decat presiunea competitiei cu restul statelor UE.