Ma numesc Huiala Daniela, si acum doi ani am trimis o scrisoare de multumire la revista "Formula AS" pentru ajutorul acordat copilului meu bolnav de cancer (F. AS nr. 736). Cosmin, care avea 16 ani, a luptat cu boala trei ani, dar Dumnezeu l-a luat dintre noi, la cele vesnice, la varsta de 17 ani si jumatate.
Si acum imi aduc aminte furia si plansetele copiilor mei, neputinta, disperarea pentru soarta fratelui lor, parca ne acuzau pe noi, parintii, si pe Dumnezeu, ca nu l-am salvat de la moarte. Aceasta durere a ramas vie in suflet.
Destinul este de multe ori crud cu oamenii buni, asa a fost cu familia mea, cand am pierdut o floare, o mangaiere si o mare speranta. Fiecare cuvant scris de mine este o lacrima pornita din inima, pentru o suferinta care nu ma va parasi niciodata. Cosmin a fost un copil bun, a luptat cu viata pana in ultima clipa, cand mi-a spus: "Nu plange, mama, ca nimic nu iei cu tine, decat faptele bune".
Dumnezeu stie prin cate necazuri si suferinte am trecut, durerea si supararea au facut ca inima mea bolnava sa cedeze de doua ori, si spitalele au devenit casa mea. In prezent sunt iarasi cu ai mei, langa mine am doi copii minunati care invata foarte bine, ma ajuta in treburile gospodaresti, deoarece boala nu imi permite sa fac efort, merg putin si iau foarte multe medicamente.
Doamna directoare, doresc foarte mult sa ma ajutati, prin intermediul revistei "Formula AS". Vreau sa comunic cu familii sau mame care, la fel ca mine, si-au pierdut un copil. Femei care au trecut prin situatii grele, dar care au depasit aceste momente, toate acestea ar fi o terapie pentru sufletul meu bolnav.
In speranta ca veti citi aceste randuri, va multumesc din toata inima mea, si ingerii sa ne vegheze.
Cu multa stima,
HUIALA DANIELA - com. Ungureni, sat Plopenii Mari, jud. Botosani, cod 715414