...A fost un eveniment de exceptie, un eveniment de calibru european. O demonstratie stralucita de arta teatrala desfasurata in sali de mare prestigiu: Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti, Teatrul Odeon, Teatrul L.S. Bulandra, Teatrul Metropolis, Teatrul de Comedie, precum si Opera Nationala din Bucuresti. Organizatori: Primaria Municipiului Bucuresti, ArCub - Centrul de proiecte culturale, Ministerul Culturii si Cultelor, Fundatia William Shakespeare, Teatrul National Marin Sorescu din Craiova. Dar pentru ca nu toata lumea cunoaste acest adevar, sa spunem, din nou, ca initiatorul si sufletul acestui demers a fost si este Emil Boroghina, cel ce si-a pornit cariera ca actor, devenind mai apoi directorul Teatrului National din Craiova, o functie in care a dovedit nebanuite calitati manageriale. Ni s-a parut, deci, normal, ca dupa lasarea cortinei peste marele festival international, sa-l scoatem in fata scenei, pentru un scurt interviu.
- Luminile rampei s-au stins, aplauzele s-au risipit, dar impresia puternica lasata de evenimentul pe care l-ati organizat recent persista. Cum vi se pare... rezultatul? Este el asa cum vi l-ati dorit?
- Da. Il consider o reusita deplina. Festivalul a aratat asa cum mi l-am dorit, asa cum mi l-am visat. Am reusit sa invitam cu spectacolele lor cativa dintre cei mai mari regizori de teatru ai lumii - daca nu chiar pe cei mai mari. Nu stiu pana acum nici un festival care sa fi reunit pe acelasi afis creatiile scenice ale unor nume de rasunet, asa cum s-a intamplat de data asta la Craiova si la Bucuresti. Astfel, iubitorii de teatru din Romania au avut posibilitatea - unica, in unele cazuri - de a vedea si aplauda spectacole semnate de Peter Brook, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius, Lev Dodin si Silviu Purcarete. Le-as adauga spectacolele semnate de Alexandru Tocilescu, Felix Alexa si Petrica Ionescu. Un eveniment remarcabil a fost, dupa parerea mea, si recitalul marelui actor britanic Michael Pennington, un one-man-show adevarat. Un superb cocktail din monologuri celebre, o evocare a biografiei Marelui Will, facuta de unul dintre cei mai mari interpreti ai lui Hamlet din toate timpurile, spun britanicii. As mai mentiona si faptul ca Festivalul a prilejuit reuniunea unor reputati critici de teatru, shakespeariologi, in frunte cu Stanley Welles, editor general al Editiei Oxford a Operei Complete a lui William Shakespeare si presedintele Institutului International Shakespeare de la Stratford...
- Cum ati reusit sa adunati laolalta aceasta elita a teatrului international?
- Printr-o munca asidua, ajutat, desigur, de echipa mea. Si prin puterea de a-i convinge cat de importanta este prezenta lor in acest festival. Statutul lor de unicate artistice. Oricum, nu putini dintre ei considera acest demers romanesc drept unul dintre cele mai importante din Europa culturala. O afirmatie indrazneata, e-adevarat, dar cand spun asta ma bazez nu pe vorbe spuse la cald, ci pe comentariile aparute in cele mai de vaza publicatii de specialitate, dupa fiecare dintre cele 5 editii desfasurate pana acum la noi.
- Ce a adus nou acest Festival fata de cele precedente?
- Pentru prima data: Atelierul International de Arta actorului, de Regie, de Teatrologie, conduse de maestrul David Esrig si, respectiv, de doamna Lis Hellstrom Svenningson din Gteborg... Asadar, acest festival a avut si o componenta de scoala, de formare a unor tineri actori si regizori... Un element nou a fost si acordarea unui premiu international - si anume Premiul International Shakespeare, acordat de Festi-valul International Shakespeare si de UNITER unei personalitati cu merite exceptionale in promovarea artei shakespeariene. El i-a fost oferit, cu mare indreptatire, maestrului Declan Donnellan. Ne-a bucurat nespus si prezenta tinerilor care au asaltat, pur si simplu, salile de teatru, ca si salile unde s-au desfasurat atelierele... Semn fericit ca nu e totul pierdut, ca tinerii din ziua de azi se entuziasmeaza la fel de tare ca si cei de ieri, de alaltaieri pentru Marea Arta.
- O intrebare obligatorie pentru final: de unde si pana unde aceasta pasiune pentru Shakespeare, draga d-le Boroghina? Cand v-ati... contaminat de opera lui?
- Shakespeare e o pasiune foarte veche a mea. In anul 1964, dupa ce am absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica - I.A.T.C., cum i se zicea pe-atunci - la sectia Actorie, regizorul Dinu Negreanu a dorit ca eu sa realizez, in timp scurt, un Recital din teatrul shakespearian. Ei bine, acest scurt timp s-a intins pe vreo... 10 ani. In 1974, am prezentat acest recital care s-a constituit din monologuri despre conditia umana si s-a intitulat A fi sau a nu fi, la Teatrul de papusi din Craiova. Prefata spectacolului a fost semnata de regretatul profesor Ion Zamfirescu, autorul monumentalei lucrari Istoria universala a Teatrului. Printre spectatorii mei s-a aflat atunci si maestrul Radu Beligan, caruia i-am pastrat dintotdeauna o admiratie profunda. Iar daca m-ati intreba care este piesa mea preferata dintre creatiile Marelui Will raspunsul meu ar fi: Hamlet. Mi-ar fi placut sa joc chiar rolul lui Hamlet, rol visat de toti actorii lumii, ca o cununa a carierei lor. Unii au avut acest noroc - altii... nu!