"Invatamantul medical clujean a crescut ca in povesti, intr-un an cat altii in zece"
In 1919, cand marele medic si patriot ardelean Iuliu Hatieganu fusese numit decan al nou-infiintatei Facultati de Medicina din Cluj, dr. Crisan Mircioiu implinea sase ani! Nascut in 1913 la Campina, in judetul Prahova, intr-o familie de ardeleni din Cernatu, judetul Brasov, a studiat Medicina, beneficiind de o constelatie de profesori celebri, precum Hatieganu, Papilian, Nana, Bologa, Goia si altii, care au dus faima scolii romanesti medicale in toata lumea. Dar pe langa norocul de a se forma profesional sub auspicii de exceptie, Crisan Mircioiu a avut si sansa nepretuita de a fi acceptat in lumea marilor patrioti ardeleni, devenind ginerele profesorului si politicianului Onisifor Ghibu si finul poetului Octavian Goga. Insusi episcopul Nicolae Colan (viitorul mitropolit) i-a oficiat cununia cu Ileana (Nana) Ghibu, dupa ce a trecut cu brio de examenul de morala la care l-au supus nasul Goga si severul tata socru. Din 1941, a insotit trupele romane in razboiul din URSS ca medic de ambulanta, pana la Cotul Donului. Actele de bravura din spitalele de campanie i-au fost rasplatite cu cele mai importante decoratii: Steaua Romaniei, Coroana Romaniei, Crucea Regina Maria si chiar Crucea de Merit din partea armatei germane. Dupa razboi, obtine un post de preparator, iar mai apoi, isi construieste o stralucita cariera de chirurg. Astazi, la 95 de ani, profesorul Mircioiu este considerat ultimul supravietuitor al lumii academice clujene de odinioara.
"Traditia se pastreaza nestramutat"
- Dupa 90 de ani de existenta neintrerupta, scoala de medicina din Cluj, intemeiata de celebrul Iuliu Hatieganu, se bucura de aceeasi faima nedezmintita, atragand, in continuare, numerosi studenti romani si straini. Cum se explica aceasta performanta de exceptie?
- Caracterizez Clujul printre cele mai bune centre universitare din tara si Europa, in primul rand prin marca lui de seriozitate profesionala. Un loc unde studentul invata cu adevarat ce trebuie sa stie in meseria de medic, de unde pleaca bine pregatit pentru viata. Din acest punct de vedere, trasatura practica la noi, aici, la Cluj, este dominanta. Cand pleaca de la facultate si se duc in teren, tinerii absolventi se descurca admirabil, desi nu mai fac stagii in clinici, ca pana acum. Avem si scaderi, generate de programa universitara, cum ar fi neobligativitatea de a face stagiu la tara. Nu am nici o indoiala ca si acuma, daca s-ar duce cateva luni la tara, absolventul de Medicina ar avea de castigat, deoarece numai acolo faci experienta directa cea mai importanta in cariera.
- La infiintarea ei, in 12 mai 1919, Facultatea de Medicina din Cluj umplea un gol istoric, punand bazele invatamantului superior romanesc din Ardeal, inexistent sub stapanirea maghiara. Cum au fost acei ani?
- Comisia de organizare a Universitatii Daciei Superioare, condusa de Onisifor Ghibu, a sustinut punctul de vedere dupa care noua facultate de medicina nu trebuie sa fie numai o simpla scoala de pregatire a unor medici practicieni, fara orizont, ci chiar de la inceputul ei sa se ocupe de marile probleme sanitare ale romanilor, neglijate pana atunci. Contributia profesorilor veniti din "Tara veche" a fost hotaratoare in primul deceniu de existenta. Practic, nu s-ar fi putut face mare lucru fara ajutorul marilor profesori I. Iacobovici (chirurg, elevul lui Toma Ionescu), I. Minea (neurolog, elevul lui Gheorghe Marinescu), C. Ureche (psihiatru, colaboratorul lui Obregia), T. Vasiliu (anatomo-patolog, elevul lui Victor Babes) si altii. Intre acestia, au figurat de la inceput doi ardeleni: Iuliu Moldovan, docent la Universitatea din Viena, si Iuliu Hatieganu, unul dintre cei mai valorosi asistenti ai Facultatii maghiare din Cluj. In fine, in activitatea de inceput au fost cuprinsi multi savanti si profesori consacrati, dovedind marele entuziasm national care cuprinsese romanimea dupa unirea Transilvaniei cu Patria muma. Dintre ei, ii amintesc pe Emil Racovita, Ion Cantacuzino, Victor Babes, C. Parhon, C. Levaditti si altii, care au tinut cursuri ca profesori vizitatori. Practic, toti acesti patrioti si-au insusit mostenirea testamentara a "Scolii Ardelene", punandu-si toata puterea de munca in folosul poporului roman, mult prea neglijat in secolele de asuprire nationala. Invatamantul medical clujean a crescut ca in povesti, intr-un an cat altii in zece, ilustrand nobletea originii noastre daco-latine, ca popor luminat si intreprinzator.
- Exista continuitate in raport cu marii inaintasi din invatamantul medical clujean, domnule profesor?
- Continuitatea este caracteristica principala a invatamantului nostru de medicina, cu toate schimbarile impuse de dezvoltarea generala a stiintei. Seriozitatea studiului de teorie, accentul ce se pune pe practica, chiar si unele manuale editate in urma cu 50 de ani, folosite si astazi. Exemplul "Semioticii" (stiinta semnelor in medicina), scrisa de Hatieganu si Goia, este concludent. Si traditia se pastreaza nestramutat. Exact ca pe vremuri, studentii se intalnesc cu profesorii lor la fiecare zece ani dupa absolvire. Cu totii imbraca costumatia de epoca, cu sepcile acelea rosii ca focul, de-si intoarce lumea capetele urmarindu-i. Heidelbergul insusi ar fi invidios pe forfota din facultatile de medicina clujene. Alte elemente de continuitate in mediul nostru de azi sunt relatia cu terenul, relatia medicului cu bolnavul si studiul personal permanent. Ma gandesc, de pilda, la profesorul de chirurgie din zilele noastre, Constantin Ciuce, rectorul Universitatii, om la 50 de ani, serios, doct, dinamic, bun chirurg. Specializat in microchirurgie, si nu in chirurgie mare ca acum, s-a pus pe invatat si pe operat, din zori pana-n seara, fiindca nu vrea sa aiba un handicap fata de marii sai inaintasi din clinica. A reusit intr-un chip admirabil.
"Medicul este obligat sa aiba, macar cu o centima, un grad de cultura mai mare decat al bolnavilor sai"
- Se spune ca universitatea clujeana nu produce doar medici priceputi in specialitatea lor, ci si remarcabili artisti si umanisti. Este acest aspect parte a traditiei locale?
- Invatand de la maestrii mei, am tinut toata viata ca medicul sa fie obligat sa aiba, macar cu o centima, un grad de cultura mai mare decat al bolnavilor sai. Sa aiba si o viziune mai larga decat aceea de medic. Eu vad unde-l doare pe pacient si stiu ce sa-i fac. Numai atat? Dar daca te intreaba bolnavul de poezie, de pictura, de concerte, de teatre? Ce faci? Dai bir cu fugitii si te ascunzi in camera de garda? Cine vrea sa se faca un medic miop si minimalist ar fi bine sa evite Clujul, aici sunt profesori aspri si buni cunoscatori in ale artelor si creatiei umaniste. Medicinistii nostri au formatii artistice proprii, organizeaza expozitii si merg la concerte, fiind in pas cu vremurile. Te dai mai usor pe mana unui chirurg cult, deschis si cu spiritul liber, decat pe a unuia marginit si imbufnat in ignoranta sa culturala. Pe scurt, la Cluj-Napoca se invata o medicina buna, bazata pe zestrea adunata de noua decenii.
- Sa vorbim si despre marele chirurg si profesor dr. Crisan Mircioiu, care la 95 de ani mai tine cursuri si are adepti. Am aflat ca renumele dvs. in mediile medicale clujene este... "Domnul Abdomen Acut". De unde aceasta porecla, domnule profesor?
- Obsesia mea ca profesor a fost ca studentii sa invete sa rezolve urgentele. La urgente se pot salva cele mai multe vieti, si le salvezi direct, cu mainile tale. Le-am spus studentilor si le mai spun si azi, cand ma cauta la cabinetul meu din clinica: "Invatati cum se opereaza contracronometru abdomenul acut, apendicita acuta, colecistita acuta, ulcerul perforat etc. Copii, tineti minte de la mine, adevaratul chirurg trebuie sa fie mereu in linia intai, acolo unde este suferinta mai mare". Atunci a inceput lumea sa ma salute cu "Buna ziua, domnule profesor Abdomen Acut!". Pana si studentii straini imi spun astfel, dar si absolventii de acum 30-40 de ani. O gluma plina de afectiune, pentru ceea ce i-am invatat.
- Se spune ca i-ati mai invatat ceva: sa fie prieteni, sa nu se urasca.
- Am fost intotdeauna impotriva urii, a invidiei si dusmaniei intre medici, mai ales intre cei ai unei clinici cum e Clinica Chirurgicala I din Cluj-Napoca. Alaturi de Clinica medicala I, aceasta este una dintre cele mai renumite, si nici un efort nu ni s-a parut prea mare s-o facem sa staruie in stralucire. Atat inaintasii mei, cat si urmasii s-au straduit si se straduie sa mentina ridicat drapelul unei clinici devenite "Alma Mater Chirurgicalis Napocensis".
- Ati fost scos la pensie in anul 1978. Sistemul de pensionare la 65 de ani a unor mari personalitati medicale este, in cele mai multe cazuri, nedrept. Cum comentati?
- Din pacate, si astazi functioneaza aceleasi restrictii privind pensionarea, ca in timpul Suzanei Gadea. In 1978, cand m-am inscris in audienta la tovarasa ministru, in speranta ca-mi poate da o dispensa, nu m-a crezut ca am 65 de ani. Paream mult mai tanar. (Ma simteam de 45!) Nu mi-a dat dispensa, scuzandu-se ca nu poate incalca legea. Astazi, se intampla acelasi lucru, ministerul lasa la vatra personalitati in plina glorie si putere de munca, provocand, astfel, o paguba mare pentru tara. Acest scos la pensie atat de prematur, dupa ce o personalitate a parcurs etape grele pentru a-si construi o cariera, ar trebui revizuit cumva. Nu pensionezi un cosar sau un strungar, ci un ditamai profesorul universitar, de la care abia la aceasta varsta studentii au ce invata. La 65 de ani esti in forma cea mai buna, ai ce spune, ai multe experiente de impartasit. In mod inexplicabil, s-a permis medicilor primari cu doctorat sa ramana in activitate pana la 70 de ani, dar nu si profesorilor. Totusi, ca o concesie, profesorii sunt pensionati si tinuti in clinici ca medici primari inca cinci ani, la un nivel sub pregatirea lor de o viata.
"La Cluj se traieste mai mult decat la Bucuresti"
- Imaginati-va ca le vorbiti unor absolventi de liceu, incercand sa-i convingeti sa urmeze medicina la Cluj. Ce le-ati spune?
- Intai, le-as spune ca, dupa parerea mea, trebuie felicitati ca s-au hotarat sa urmeze medicina, cea mai frumoasa profesiune care poate sa existe, macar pentru faptul ca intalnesti in fiecare zi alt om. In al doilea rand, faptul ca el vine la tine ca la unul care are puteri divine (cum se si credea pe vremuri), ca sa se vindece, iti da tie o calitate si o forta de permanenta autodepasire. Daca vrei, bineinteles! Cine face medicina ca un functionar nu e bun de treaba asta. La medicina-i greu, dar exista o compensatie: marfa de lucru este omul. Cu omul, oricum ar arata, trebuie sa fii intelegator si bun. Uite, despre mine toata lumea zicea ca sunt cumsecade. Fiindca ma opream de vorbeam cu fiecare, nu-l luam pe nepusa masa cu: "Hai, treci la operatie!". Pe urma, nu uitati ca la clinicile noastre au fost profesori mari. Cazniti-va sa calcati pe urmele lor. Daca stiti ca nu puteti, mai ganditi-va, poate alegeti alt centru universitar.
- La cei 95 de ani pe care-i aveti, sunteti de o vivacitate uluitoare, prezent ca medic, participant activ la viata culturala a Clujului. Exista o reteta a longevitatii, domnule profesor?
- Clujul. La Cluj se traieste mai mult decat la Bucuresti. Apoi, am muncit si muncesc tot timpul. Am niste carti de terminat, pe langa multele volume publicate pana acum, fiindca mi-am creat oarecari obligatii fata de mine insumi. Tin in fiecare luna, de zeci de ani, doua cursuri la Universitatea Cultural Stiintifica. Calatoresc in strainatate la diverse conferinte. Nu lipsesc de la nici un eveniment medical tinut in tara. Ma duc peste tot. Vai, cate mai am de facut!
Profesorului Crisan Mircioiu ii puteti scrie la e-mail: cmc_up@yahoo.com