Un teatru nou, care la prima sa stagiune gazduieste o noua formula dramatica: teatrul de improvizatie. Trupa IMPROvizati, ce prezinta spectacolul "Comedy Preminum", este o veterana a genului, ea sustinand, inainte de a ajunge pe o scena de teatru, zeci de spectacole in cluburi si cafenele. Cu o luna in urma, a castigat concursul maraton al trupelor de improvizatie, iar acum va juca aproape saptamanal la Metropolis. Un alt loc in care o puteti vedea constant este "Orange Concept Store", in cladirea Magazinului Muzica. Despre ce este vorba? Patru tineri actori - Catalin Neamtu, Mihai Bogdan Bobonete (Bobo), Dragos Muscalu si Mihai Riat Dragomir, insotiti de un prezentator, Tania Popa, si de un pianist, Marian Hancu, au de dus la capat sase probe fixe, pornind de la teme propuse de public. Este si motivul pentru care spectacolele nu seamana niciodata intre ele, totul este de fiecare data nou, spontan. "Daca ti-a iesit o gluma grozava intr-o seara, ar fi o greseala sa incerci sa o mai repeti o data. Conditiile sunt diferite si nu s-ar mai potrivi", spune Dragos Muscalu. "Nu te urci pe scena, propunandu-ti sa faci oamenii sa rada. Daca faci asta recurgi la bancuri, la cioace, si poate vor rade, insa scena nu va merge mai departe. Miza este alta: POVESTEA. Sa pui la punct o poveste coerenta, cu inceput, mijloc si incheiere."
"De fiecare data, altfel"
- Ce v-a atras la acest gen de teatru, cum ati pornit la drum?
Bobo: - Eu am renuntat la facultatea de Electrotehnica din Craiova si am venit in Bucuresti, unde am inceput cu spectacole de "stand-up comedy". Acolo vii cu un text clar, de acasa, si il spui in fata microfonului. Improvizatia este ceva cu totul diferit, insa eu le fac pe amandoua, in paralel.
Dragos: - Eram student in anul IV la UNATC, cand regizorul Vlad Massaci si Mihaela Sarbu au propus o astfel de competitie intre doua echipe, cu studenti ai clasei domnului Cojar. Bobo si Catalin, care aveau de pe atunci trupa IMPROvizati, au vazut concursul si au propus celor doi "capitani", mie si Smarandei Ciceu, sa lucram impreuna. Smaranda este la o bursa in State, insa ni se va alatura la intoarcere, iar eu am un an de la primul spectacol cu ei.
- Cum priviti aceste spectacole, ca o forma de divertisment sau ca un gen serios de teatru?
Dragos: - Keith Johnstone, tipul care a inventat conceptul de teatru-sport, era profesor universitar la Londra. El a preluat o serie de vreo 500 de exercitii, din care noi am prezentat sase, concepute ca un antrenament pentru ca un actor sa-si depaseasca limitele, temerile, tracul, si le-a dat o tenta de divertisment. Insa este totodata un gen al teatrului si deloc unul usor, pentru ca exista mereu riscul sa nu-ti iasa.
- Din momentul in care publicul va propune tema improvizatiei si locul desfasurarii ei, aveti cateva secunde sa demarati. Nu orice actor poate sa faca asta. Ce trebuie sa ai in plus pentru a face improvizatie?
Bobo: - Nu cred ca in plus, ci in minus fata de un actor de teatru. Sa faci teatru e o treaba mult mai serioasa decat sa improvizezi. Eu o vad ca pe o joaca, imi place sa ma joc, si cat timp o consider asa, nu sunt crispat deloc si ma simt bine pe scena. Daca sunt relaxat, fac treaba mai buna, am pe loc trei solutii in cap si aleg una.
Dragos: - Sunt actori foarte buni care se tem de astfel de incercari. Vlad Massaci spune ca aici se vede daca esti stapan pe arta improvizatiei, daca ai curaj sa iesi in fata publicului si daca o scoti la capat, facand ce-ti propune el. Trebuie sa ai curaj, sa intelegi ca e greu, dar nu imposibil si, mai ales, sa-ti placa sa experimentezi. Asta te va ajuta mai apoi ca actor de teatru traditional. Inveti anumite mecanisme, cum sa nu fii crispat, sa arati pe scena ca un om normal, sa poti continua, atunci cand se intampla ceva neprevazut, facand din greseala arta. Teama de a te bloca pe scena exista mereu in subconstient, dar stii ca ai pe alaturi colegi care te pot scoate din incurcatura si mai ai 200 de parteneri in sala.
- Nu cred ca puteti face performanta doar prin spontaneitate si inspiratie de moment. Cum va antrenati, cum repetati pentru un astfel de spectacol?
Bobo: - Cristi Iacob, care ne-a prezentat cateva spectacole, a declarat ceva la care subscriu. Anume, ca sunt multi actori buni, de care peste un an, doi, nu mai auzi, pentru ca talentul este un lucru bun, insa daca nu-l cultivi nu inseamna mare lucru. Cu cat ne antrenam, cu atat suntem mai buni. Ne intalnim si repetam de doua-trei ori pe saptamana si, in plus, suntem o gasca. Am locuit impreuna, ne cunoastem de mai multi ani si asta conteaza mult.
- Unde va simtiti mai la larg, pe o scena de teatru sau intr-un club?
Bobo: - Prezenta noastra in concursul de acum o luna nu a fost tocmai fair-play, pentru ca trupele cu care ne-am luptat erau la inceput. Dar nu mai jucasem de trei luni, eram ca niste rechini infometati si am mai si fost provocati la duel. Acum, la propriul show, ne simtim ca pestele in apa. La teatru, publicul mi s-a parut mai activ, mai implicat ca in club, ceea ce ne da si noua, pe scena, o alta incarcatura.
- Cum vedeti evolutia acestui gen in Romania?
Dragos: - Din 2003, cand Vlad Massaci a pus in scena, la Sala Rapsodia, spectacolele de teatru-sport, consider ca lucrurile au evoluat foarte lent, insa imi doresc foarte mult sa ia amploare. In strainatate, mai ales in State, acest gen este in mare voga, sunt cluburi axate pe asa ceva. Impreuna cu Mihaela Sarbu, am antrenat o vreme, in cadrul Teatrului fara Frontiere, echipe de improvizatie ale liceelor, insa anumite probleme - refuzul unor profesori, directori, lipsa finantelor - au oprit acest proiect. Singurii care rezista sunt cei din trupa Liceului "George Cosbuc", "Improrevolution", care au la activ si cateva premii.
TANIA POPA
"E un spectacol ce te prinde din prima secunda"
Tania este actrita a Nationalului Bucurestean si a jucat in numeroase filme, dintre care le vom aminti doar pe cele ale lui Cristian Mungiu, "Occident" si "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". Rolul de prezentator al spectacolelor trupei IMPROvizati il joaca cu mare drag, de aproape trei ani. "Baietii aveau deja o trupa, faceau repetitii si cautau un prezentator. M-au incantat inca din primele secunde si cu timpul am invatat care-i rolul meu, cum sa aleg titlurile venite din pu-blic, cand sa opresc o scena. Cred ca-i un gen de spectacol ce te prinde de la bun inceput. Cheia este ca ei nu joaca, se distreaza, se simt bine intre ei pe scena. In cluburi avem un public al nostru, care vine la toate spectacolele, pregatit cu lista de subiecte de acasa. Ce-ti trebuie ca actor pentru a face asa ceva? Multa incredere, tupeu - in sensul bun al cuvantului - si... inconstienta. Trebuie sa nu fii intreg la cap ca sa te arunci asa. Eu una nu as putea, as avea prea mari emotii. Mi-au facut ei de doua ori surpriza sa ma bage intr-o proba, si cred ca am slabit instantaneu jumate de kilogram, eu, obisnuita cu texte, cu repetitii... Ii apreciez foarte mult, mai ales ca stiu cat de greu este sa faci comedie."