In tara unde pana si pazitorii justitiei isi obtin posturile de sefi la Parchet prin caratul unor sacose (cu bani sau "produse") totul devine posibil. Valizele si sacosele sunt doar excrescente ale "sistemului", partile lui vizibile. Icebergul are ascuns sub apa volumul sau real. "Butoanele" lui Becali sau "pedalele" unui viitor procuror sef sunt, mai degraba, dereglari de functionare ale sistemului, deficiente care ii confirma existenta. Becali si ceilalti indivizi ce cred ca totul se vinde sau se cumpara nu ar fi apelat la schema in cauza daca ar fi stiut ca legile se aplica si ca nerespectarea lor atrage cuvenita pedeapsa. "Legile", isi spun ei, "sunt doar pentru catei." Si, daca tot au castigat extrem de usor, prin afaceri oneroase, imensele fonduri pe care le manipuleaza, de ce nu si-ar permite orice? In Romania, desigur. Pentru ca, in afara, legile chiar se aplica tuturor, fara discriminare sau partialitate. Nu trebuie sa ne miram ca "jucaria" cu care se impauneaza Becali, echipa de fotbal Steaua, este - in competitiile internationale - ciuca batailor. Daca in Romania castiga totul pe "blat", cum sa mai munceasca baietii ce o alcatuiesc? Prin "blaturi", echipa devine o falsa campioana, testul competitiei internationale proband-o.
"Sistemul" imprima intregii tari aceeasi stare. Aparent avem o democratie functionala si institutii ce o sustin pe masura. Numai ca institutiile sunt forme fara fond, iar democratia romaneasca este foarte "originala". Cum poti sa-i explici romanului de rand ca trebuie sa voteze un partid sau un program anume cand, la orice amenintare ca "sistemul" va fi demolat, dusmanii politici de moarte se unesc, devin solidari in replica. Exemplul actiunii transpartinice a celor 322 de parlamentari impotriva presedintelui Basescu este o dovada. Cum o dovada este si blocarea dosarelor penale ale inaltilor demnitari (cazurile Nastase si Mitrea), sustinuti de Parlament si de Curtea Constitutionala. Demnitarii in cauza nu vor pati nimic, ca - de altfel - si Gigi Becali. "Sistemul" isi protejeaza "rotile", chiar si pe cele dereglate. Pentru ca eliminarea unei componente oarecare, oricat de putin importanta ar fi, poate duce la prabusirea sandramalei. Un individ ca Gigi Becali nu poate fi stopat fara riscul ca tesatura de complicitati si abuzuri care i-a permis ascensiunea sa se destrame. D-nii Nastase sau Mitrea nu pot ajunge in instanta pentru ca, la proba adevarului, ar oferi firele ce ar putea duce la descalcirea ghemului. Casta bazata pe "sistem", unita de interesul material comun, nu-si poate permite nici o pierdere. Ea se autoreproduce prin "achizitii" de acelasi calibru si se acopera printr-o birocratizare excesiva, ce face legile inaplicabile.
Functionarea "sistemului" a putut - si poate - fi constatata si in actualele alegeri locale. "Baietii" au impus o "campanie linistita", stiind ca - oricum si oricare dintre ei ar reusi - rezultatul final ar fi acelasi. Ce rost mai au dezbaterile dure, dezvaluirile necrutatoare, cand toti vor ajunge la aceeasi masa bogata (de-acum in fonduri de dezvoltare europene), cand intre invingatori si invinsi va functiona, in continuare, conventia acoperirii reciproce? O "campanie linistita" intra, prin urmare, in logica "sistemului". Chiar si candidatii partidului proclamat antisistem, PD-L-ul, s-au lasat angrenati in jocul propus, acceptand regulile propuse de "cupola", luptandu-se doar in "proiecte", politicosi si afabili. Or, comunitatile locale, dintre care se detaseaza Bucurestiul, sunt grevate de un complex de probleme socio-economice atat de profunde, incat numai actiunea radicala impotriva defectelor legislative ce le-au generat il pot rezolva. Inscriindu-se in "logica sistemului" ce impune forma campaniei in desfasurare, candidatii PD-L-ului nu sesizeaza ca devin, constient sau nu, complicii acestuia si, concomitent, cad in capcana intinsa de el. In Bucuresti, ca sa concretizam, corectitudinea d-lui Vasile Blaga, reprezentantul "cu greutate" al PD-L-ului, a lasat loc impunerii "independentului" Sorin Oprescu, ce s-a proclamat impotriva "sistemului ticalosit", a carui victima pretinde ca este. Furatul hainelor adversarului cand acesta este la baie intra, oricum, tot in "logica sistemului". D-l Oprescu stie foarte bine ca nu va putea "guverna" Bucurestiul decat tot cu cei care l-au "conspirat" din principalul partid al "sistemului", PSD-ul.
Cel care a realizat capcana intinsa de PSD a fost presedintele Basescu. Initiatorul primei batalii reale impotriva "sistemului ticalosit" si-a dat seama ca "adormirea" d-lui Blaga poate duce, intr-un al doilea tur al alegerilor locale, la pierderea Bucurestiului. Este aproape o certitudine ca, la al doilea tur de scrutin, toti ceilalti candidati s-ar declara sustinatorii "independentului" Oprescu. Pierderea Primariei Generale a capitalei ar insemna insa inceputul sfarsitului pentru PD-L si, implicit, reducerea drastica a sansei ca d-l Basescu sa mai castige inca o data presedintia Romaniei. "Sistemul" ar elimina astfel singurul adversar veritabil, impunandu-si pentru multa vreme dominatia. Iata de ce presedintele a iesit iarasi la limita constitutionalitatii, in arena. D-l Basescu a afirmat raspicat: "Campania din Bucuresti e un blat!". Formula este, desigur, antisistem. Dar, pentru dinamizarea campaniei, pentru radicalizarea ei, trebuia facut ceva! Mai ales ca mediile sustinatoare ale d-lui Oprescu l-au "demascat" pe candidatul Blaga "conspirand" cu candidatul oficial al PSD-ului, Cristian Diaconescu. D-l Oprescu vrea sa demonstreze ca d-l Blaga face parte si el din "sistem". Ca sa relanseze lupta si ca sa repare "defectul de imagine" indus d-lui Blaga, presedintele Basescu a trebuit sa se afiseze direct cu reprezentantul partidului din care provine, PD-L-ul. D-l Basescu a vrut sa dea un semnal ca alesul PD-L-ului nu a intrat defel in clinciurile politicii "valabile" si ca, devenit primar, d-l Blaga va continua, cu aceeasi "rautate" cu care a curatat ministerul de care raspundea, MIRA, batalia impotriva coruptiei bucurestene. Pentru ca, asa cum am mai spus, miza acestor "locale" este uriasa.