GALERIA SENSO
In aceasta primavara, la galeria bucuresteana Senso, o lume maiestuoasa de forme esentializate si puternice a incantat iubitorii de frumos. Galeria a fost invadata cu febrilitate de sculpturi cu linii cand mangaioase, cand contorsionate si severe - toate indemnand la meditatie si solitudine. Contururi surprinzatoare si arhaice, din nuiele si argila pictate in culori vii, sugerau vechi ritualuri ale pamantului. Alaturi, vedeai mici sculpturi in bronz sau in lemn, cioplite cu incrancenare, pana la forma perfecta a unei lacrimi. Langa ele, apareau forme mari din lemn pictat - parca atunci coborate dintr-un univers abstract si totodata carnal, cu o viata aparte. Acest spectacol sculptural a apartinut plasticianului Maxim Dumitras, care a vrut, prin aceasta expozitie de forta si talent, sa marcheze cei 50 de ani pe care urmeaza sa-i implineasca anul acesta. Considerat unul dintre cei mai buni sculptori ai generatiei sale, dar si ai Romaniei, Maxim Dumitras este urmarit de aceeasi soarta pe care o au multi plasticieni romani de valoare: el este mai bine cotat si rasplatit in strainatate decat in propria-i tara - ocupata cu orice altceva, decat sa-si sustina artistii. Destinul lui Maxim Dumitras este exemplar: de mult timp, el sta jumatate de an prin Europa, umpland-o cu monumente de dimensiuni mari; in cealalta jumatate de an se retrage in Ardeal, la Sangeorz-Bai, oraselul dintre dealuri, unde artistul s-a nascut, din care n-a plecat cu adevarat niciodata si unde s-a intors, imediat dupa ce a absolvit Academia de Belle-Arte din Cluj. La Sangeorz, departe de Bucurestiul salbaticit, Maxim Dumitras sculpteaza linistit, cu indarjirea si disciplina lui tipic ardelenesti, 12 ore pe zi. "Atelierul meu de creatie e tot orasul!", imi spune cu simplitate artistul. Astfel, sculptorul sangeorzan a putut face un numar impresionant de expozitii personale in tara si in lume - in Franta, Germania, Belgia, Olanda, Elvetia - si a obtinut numeroase premii si distinctii. Nu poti, insa, scrie despre Maxim Dumitras fara a spune ca artistul a daruit Sangeorzului - cel mai important, probabil, muzeu de arta moderna din Romania! Un muzeu despre a carui frumusete merita scris separat si pe care artistul s-a zbatut sa-l ridice vreme de 20 de ani, reusind acest paradox: un muzeu de clasa europeana, intr-un mic orasel romanesc...
Revenind la expozitia de la galeria Senso, ceea ce a frapat de la inceput la sculptura lui Maxim Dumitras a fost numarul mare al tehnicilor si materialelor folosite. Inchis in atelierul lui dintre dealuri, sculptorul pare ca jongleaza cu dexteritate ca un mic Demiurg, cu orice material de care inspiratia lui are nevoie: marmura, metalul, lemnul, lutul, nuielele, ceramica, portelanul, dar si polimerii, tehnica video, toate ii sunt la indemana. Enciclopedismul tehnicilor nu este pentru artist un scop in sine. El il foloseste doar pentru a da mai multa concretete lucrarilor lui. Care sunt idei ori stari intrupate prin meditatie asidua; o "sculptura Zen" - cum fericit le-a numit Pavel Susara. Aceste lucrari mici in bronz si lemn, numite "Pasari", "Arce", "Treceri", au un efect ciudat: sunt forme abstracte, dar sunt si sugerari de unelte taranesti. Impreuna cu lucrarile mari din lemn pictat numite "Verigi", au fost punctele forte ale expozitiei de la Senso.
Cand l-am rugat, la sfarsit, sa-mi spuna ceva din secretele lui de artist, sculptorul mi-a spus, cu glasul lui molcom, o poveste uluitoare. "Tot ce fac de 30 de ani se leaga cumva. Chiar si atunci cand am lucrat si pe nuiele cu lut, plecand de la stupul arhaic, de la cosnita noastra taraneasca. Vedeti dvs., eu m-am ocupat totdeauna mai mult de interiorul sculpturii, nu de cum poate fi vazuta ea din exterior. Si asa am ajuns in ultima vreme sa sculptez haiku-uri! Da, am spus bine: eu sculptez haiku-uri. Le-am numit "Absente". Eu incercuiesc acolo absenta, golul - adica o lume intreaga. Le incercuiesc printr-un semn, printr-un haiku. Si m-au ajutat sa ajung aici si "Dealurile" mele de prin Sangeorz, la care tot cioplesc de 5 ani, sa le aduc la esenta." Asadar, la 50 de ani, Maxim Dumitras - insingurat prin Sangeorz si prin Europa - sculpteaza cu infrigurare poeme. Adunate in ampla expozitie de la Senso, ele au lasat privitorului o impresie foarte puternica - asemeni unei Carti a viselor, cioplita cu migala de ceasornicar...