E loc de mai bine. In Romania puterile statului sunt nu doar independente, ci si intr-o continua lupta. Greu de distins intre ele. De ani buni, guvernul vrea din greu sa se substituie legislativului inundand legislatia cu ordonante de urgenta. Dureaza ceva pana cand parlamentul decide sa respinga sau sa modifice ordonanta cu pricina. Trebuie sa fii un om informat cu meandrele concretului prin care trec legile in Romania. Ordonantele abrogate au adus in tribunal mii de procese intentate de cei carora li s-a dat sau li s-a luat ceva ca urmare a anularii deciziei cu pricina.
Guvernul se lupta nu doar cu parlamentul si justitia, ci si cu presedintele, a patra sau chiar a cincea putere in stat. Presedintia vrea sa strecoare prin pachetul de legi referitoare la securitatea nationala un articol care sa incrimineze proasta guvernare, pe motiv ca aduce atingere securitatii nationale. Presedintia inca plange pierderea calitatii procesuale in cazul ministrilor investigati pentru coruptie. Cotroceniul avea dreptul sa trimita dosarele fostilor si actualilor ministri la tribunal pentru declansarea procesului. Curtea Constitutionala a decis ca Parlamentul ar avea un cuvant de spus si in aceasta privinta. Parlamentul a decis sa infiinteze o comisie care sa gestioneze dosarele penale in tranzitia lor prin parlament. Dosarele de corupti ale lui Adrian Nastase si Miron Mitrea vor ajunge, astfel, pe mana colegilor din comisie care le vor da la lectura oricarui parlamentar pe baza unui angajament de confidentialitate. Si-i stim cat de discreti sunt. E vorba nu despre interceptarea corespondentei si transcripturile convorbirilor telefonice, dar si despre declaratii ale martorilor si denunturi facute conditionat, la ai caror autori acuzatii nu ar avea acces. Pur si simplu pentru a-i proteja.
Toate acestea se intampla pentru ca una dintre luptele cele mai grele duse de parlamentari de-a lungul ultimilor ani a fost nu sa scoata tara din chinurile facerii unei reforme mereu intarziate, ci sa traga justitia, asa oarba cum e, pe o linie moarta. Iar daca Parchetul general e mai usor de controlat intrucat procurorul sef e si el om, cu problemele lui bancare si locative, om care vrea sa puna o paine alba, doua sau chiar mai multe pe masa, Parchetul national anticoruptie a fost vanat din toate pozitiile. A trecut ca o caramida sau ca un cartof copt din mana in mana, pentru ca toti voiau sa-l puna cu fata la perete, sa-l faca sa vaneze fantome sau vrajitoare. Ce rost are vanatoarea coruptilor cand mai toti au glicemia marita si si-au corupt digestia de la dulceata puterii? Coruptia din Romania a fost exclusa din prezent ca regina noptii moarta. Mortii cu mortii, viii cu viii. Si, de parca nu ar fi de-ajuns, justitia insasi are probleme cu celelalte puteri fratesti care ar vrea s-o canibalizeze. Caci politicienii se-mpiedica in justitie nu doar pentru ca au furat din buzunarele publice sau din banii europeni, ci si ca simpli cetateni, pentru ca dau cu masina in trecatori sau primesc ajutoare sociale consistente din partea clientilor partidului, ca influenteaza cursul apelor tulburi ale finantelor prin natura, ca se intind mai mult decat le e salteaua de protectie a partidului, ca-si atribuie ilegal case din patrimoniul statului sau ca-si imprumuta prietenii din pusculita bugetului. Pe toti ii apara o forta misterioasa care-i ridica deasupra legilor. Toti mananca justitie pe paine. Asa si trebuie, ca sa nu mai aiba probleme cu ea, cu justitia. Toti o vaneaza si vor s-o impaieze ca trofeu. Avem o clasa politica cu un inalt grad de moralitate. Iar aspiratia secreta a tuturor VIP-urilor politice, indiferent de gradul de scolarizare, este sa fie judecatori supremi. Ca daca e suprem, cine sa-l mai judece?