La 5 mai s-au implinit doi ani de la moartea profesoarei academician Zoe Dumitrescu-Busulenga, ale carei cursuri de literatura au imbogatit spiritual 52 de serii de studenti de la Filologia bucuresteana. Personalitatea ei cuceritoare, erudita, pasiunea cu care preda (se preda, daruindu-se) auditoriului ignorant, i-au marcat pe toti cei ce i-au fost studenti, fiindca astfel le-a deschis cai de intelegere a capodoperelor literare si i-a stimulat spre o cunoastere aprofundata. Pentru majoritatea acelor tineri din anii '50-`80, profesoara Zoe Dumitrescu-Busulenga ramane intalnirea privilegiata a vietii lor, alaturi de alti cativa - putini - magistri model. D-na Elis Rapeanu, care i-a fost studenta "de trei ori in doua facultati", in urma cu peste patru decenii, ii poarta un adevarat cult - dovada cartea aceasta. Alcatuit din amintiri personale, colaje din interviurile date de Zoe Dumitrescu-Busulenga, din articole omagiale avand-o ca subiect, necroloage si convorbiri cu cei ce i-au fost apropiati in ultimii ani de viata - petrecuti la Manastirea Varatec, unde se calugarise in 2001, sub numele de Maica Benedicta - volumul poate da si celor ce nu au cunoscut-o pe Marea Profesoara o idee despre anvergura ei intelectuala si caldura ei umana. Ravna cu care d-na Elis Rapeanu a adunat din presa (inclusiv din revista noastra) tot ce a gasit referitor la subiectul cartii sale e admirabila. Nascuta in 1920 intr-o familie de intelectuali instariti, Zoe Dumitrescu a facut initial studii muzicale si ar fi putut deveni o buna pianista, daca tuberculoza nu i-ar fi interzis efortul exercitiilor la pian. Fiindca n-a mai putut da curs vocatiei muzicale, a urmat Dreptul - profesia tatalui - studii incununate cu un doctorat, si Literele - specialitatea mamei profesoare, luandu-si si aici doctoratul. Poliglota, cu acces in original la capodoperele literaturii universale si cunostinte vaste in toate domeniile umanistice, cu o fervoare intelectuala si o generozitate pe masura eruditiei sale, isi captiva in asemenea masura auditoriul, incat chiar si tocilarele, care notau totul pentru a-i reproduce spusele la examene, ramaneau fermecate cu ochii la dansa, iar la sfarsitul cursului izbucneau spontan aplauze (acestea sunt amintirile mele). Ca profesoara de literatura universala, a avut curajul, inca de la sfarsitul anilor '50, sa introduca in bibliografia obligatorie Biblia, in ciuda ateismului oficial agresiv, iar in perioada cand a condus Institutul de Istorie si Teorie Literara, a celebrat in colectiv sarbatorile crestine, intr-o vreme cand nuntile si botezurile se faceau acasa, clandestin. Compromisurile pe care Zoe Dumitrescu-Busulenga le-a facut in regimul comunist au fost in buna masura pentru a salva si proteja valorile in care credea cu adevarat (e dificil de cantarit cat oportunism si cat sacrificiu pentru cultura inalta si raspandirea ei cuprinde prezenta in viata publica a profesoarei noastre). Cand domnea amatorismul "Cantarii Romaniei", incultura agresiva si "tezele" in care arta este aservita propagandei, doamna profesoara voia sa comunice cu studentii ei "nu numai omeneste, ci si spiritual. Si cultural, fiindca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cat mai multe surse de incitatie la lectura si la arte in general". Aceasta personalitate iradianta nu a influentat doar direct pe cei ce au avut norocul sa o asculte, ci ne-a lasat si carti importante despre Eminescu, despre Creanga, despre Sofocle, despre Renastere, intre altele. Mai multe capitole ale cartii "Lumina din lumina" se refera la credinta si la Manastirea Varatec, unde doamna Busulenga isi petrecea vacantele incepand din 1955 si unde s-a retras in adevarata viata duhovniceasca dupa moartea sotului ei. Veneratia ce i-o poarta autoarea capata uneori un ton exaltat si grandilocvent, care presupun ca nu ar fi fost chiar pe placul profesoarei, iar unele afirmatii m-au uluit, precum aceea ca posteritatea ar putea gasi indreptatita comparatia intre Ceausescu si Eminescu (?!). De asemenea, mi-e imposibil sa inteleg ce o face pe d-na Elis Rapeanu sa-l considere pe Arthur Silvestri (scrib al Securitatii, la comanda careia publica oribile insulte si minciuni despre Monica Lovinescu, ajuns azi un afacerist bogat) - "un mare om de cultura". Trecand peste aceste derapaje curioase, volumul e un frumos gest comemorativ.