"A fost un sfarsit firesc, din pacate dupa doar doi ani de casatorie"
- Ce s-a intamplat? A murit asa repede dragostea?
- Mi-e foarte greu sa raspund acum, dupa aproape un an de cand am luat decizia. Asta ma obliga sa retraiesc acele momente, de care, bineinteles, incerc sa scap. Cred ca ne mai iubeam inca, dar poate ca suntem foarte asemanatori si fiecare a tinut-o pe a lui. Poate ajungem la o capacitate de intelegere la un moment dat si o sa ne umfle rasul. Cine stie, poate ca ne-am grabit. Orice este posibil si de-acum incolo, pentru ca vorbim. Am ramas in relatii foarte bune.
- Nu ti-a fost greu sa depasesti momentul?
- In astfel de momente sunt rationala si lucida. Intotdeauna imi place sa fac lucrurile usor, fara scandal si patima. Sau daca am vreo tendinta depresiva, ma opresc, mut gandurile in alta parte si revin cand sunt mai linistita. Noi am fost cazul fericit cand amandoi am vrut asta cam in acelasi timp. A fost un sfarsit firesc, din pacate dupa doar doi ani de casatorie.
- Afisul unei piese de teatru care trona deunazi prin oras titra "Dragostea dureaza trei ani". Oare doar atat rezista cu adevarat?
- Eu ma feresc de generalizari. Am intalnit oameni care se iubesc la fel si dupa 15 ani. Si ei nu zic nimic, nu fac parada, dar vedem noi, de pe margine. E drept ca e foarte rar, dar din fericire exista.
- Mai crezi in casatorie, dupa acest pariu pierdut?
- Sincer, nu prea mai cred. Si aud pe foarte multa lume in jur vehiculand ideea ca e bine sa lasi lucrurile libere si sa nu te mai formalizezi. Eu nu eram, oricum, o fana a casatoriei, nici inainte. Nu ma visam mireasa. Dar a fost asa, un concurs de imprejurari, si am rezolvat toata nunta intr-o saptamana. Esecul asta mi-a intarit cumva ideea mea initiala ca nu e asa importanta casatoria, cat e important sa te gasesti cu celalalt. Daca l-ai gasit, totul merge de la sine, e un drum neted inainte, chiar daca are suisuri si coborasuri.
- Greu de realizat. La inceput toti avem senzatia ca ne-am gasit cu celalalt..
- Marea intelepciune este sa separi patima, pasiunea de la inceput, de marea iubire. Sa treci de momentul in care vezi totul frumos si roz: "Vai, si tie iti place asta? Extraordinar! Parca vorbesti cu cuvintele mele. Mi se pare ca ne cunoastem de atata vreme! Si tie iti place mamaliguta cu branza? Vai, cu tine as putea sa traiesc toata viata!". Hahaha! Cred ca dragostea adevarata e mai mult de atat.
- Tu ce intrebari iti puneai in momentul in care ti-ai dat seama ca se strica relatia?
- Eu m-am intrebat daca nu exagerez eu, daca nu sar calul, daca nu sunt prea egoista, prea nesincera, prea lenesa, pana la... urata. Apoi am incercat sa dezlipesc una cate una aceste imagini de mine. Mi-am dat seama ca nu sunt nici asa egoista, nici asa nesincera. Pana la urma am ajuns sa tin cu mine, desi eu am tendinta sa tin mai mult cu celalalt. Noroc ca mai sunt oamenii din jur, care te mai trag de maneca, iti mai arata cum te vezi din afara, cand tu esti complet orbit.
"Convietuirea sub acelasi acoperis poate sa strice o relatie"
- Traiul in doi ti se pare o piatra de incercare?
- Convietuirea sub acelasi acoperis poate chiar sa distruga o relatie. Dupa ce se traseaza linia aceea, gata, suntem casatoriti, exact lucrurile care pareau frumoase la inceput pot deveni dusmani. La inceput, oamenii isi arata varianta publicitara, cu tot ce au mai bun, mai frumos. Dar apoi, mai ales in conditiile astea destul de lipsite de poezie de la bloc, pragmatismul si frecusurile cotidiene aduc aproape de zero starea de gratie si tot ce ai cladit la inceput. Si atunci tine de inteligenta si vointa celor doi. Important e sa vrei sincer, nu sa-ti propui inversunat. Nu poti lasa totul la voia intamplarii. Dar trebuie sa ai grija sa ramai cea care esti in realitate, cea pe care barbatul respectiv a cunoscut-o si apreciat-o.
- Oamenii se mai si schimba.
- Sigur ca omul evolueaza, cu totii evoluam. Eu imi doresc sa pot evolua alaturi de celalalt, sa avem teluri comune, pastrand personalitatea si individualitatea fiecaruia. Proiectele comune fac din cei doi o echipa, iar o echipa e totdeauna mai puternica decat individul. Cand spun proiecte, ma gandesc de la cele pentru viata pana la cele minore, cum ar fi sa faca un piure impreuna. E mai frumos asa. Chiar daca intr-o zi il face doar unul, ca i-a venit randul la bucatarie, celalalt sa stie sa faca in asa fel incat sa ramana prezent cu o gluma buna, cu o povestioara, cu un giumbusluc. Sa simti ca inima lui e acolo, langa a ta, ca exista inca acea complicitate si piure-ul e facut "impreuna". Si toate astea natural, fara crispare, fara sa-ti propui. E simplu sa spun toate lucrurile astea acum, dupa ce le-am trait. Dar e foarte greu in timp ce esti in miezul lor. Poate nici nu exista ce-mi imaginez eu.
"Iubirea nu ajunge, trebuie sadita pe o paturica de prietenie"
- De ce oare pe vremuri casniciile durau mai mult?
- Si azi sunt casnicii care dureaza. Sunt oameni care traiesc in casatorii nefericite si tin cu dintii de ele, pentru ca nu vor sa rupa "casnicia". "Iubirea" nu conteaza! Pentru altii, casnicia nu e importanta, importanta e iubirea. Cred ca ce se intampla se intampla si pentru ca lumea s-a cam departat de credinta. Eu cred ca atunci cand iubim, vrem cu totii sa stam cu celalalt impreuna toata viata. Asta e tot farmecul. Casnicia trebuie cladita pe niste sentimente mai profunde decat falfairile de gene de la inceput, altfel risca sa fie un balon de sapun care se sparge brusc. Iubirea nu ajunge, trebuie sadita pe o paturica de prietenie. Si mai e nevoie de un pic de umor, de o intelegere hazlie a lucrurilor. Sa fii relaxat, sa ai o privire sugubeata, sa nu te iei in serios prea tare, ca atunci poti trece mai usor peste unele momente de cumpana. Mai e nevoie si de multa toleranta, caci suntem cu totii numai greseli, care ies la iveala de cum ne mutam impreuna.
- De ce moare dragostea?
- Dragostea moare pentru ca n-au vrut amandoi la fel de tare la inceput. Unul s-a luat cu valul. Nimic nu poate sa mearga daca nu vor amandoi cu adevarat. Dar cred ca se poate si ca dragostea sa nu moara. Sunt oameni care par ca nu se inteleg si de fapt ei se iubesc foarte tare. Sunt oameni care se despart si continua sa se iubeasca. De altfel, eu cred ca legaturile de dragoste nu se vindeca cu adevarat niciodata. De aia e bine sa fii atent cand te apropii si hotarasti sa te implici, cand iei in maini destinul unei relatii. Trebuie sa ai grija, pentru ca urmele lanturilor care v-au legat candva te urmaresc toata viata.
- Ai regrete legate de casatoria ta? Exista ceva ce ai fi putut sa faci mai bine, mai mult?
- Nu. Multa vreme m-am acuzat pe mine, mi-am gasit cusururi, m-am culpabilizat. Dar la un moment dat, mi-am dat seama ca am cam facut ce tinea de mine. Nu trebuie fortate lucrurile. Daca nu mai merge, asta e, nu trebuie sa ramai fixat pe persoana aia la nesfarsit, de parca s-a terminat lumea la ea, cand in jurul tau este plin de oameni care ti se potrivesc mai bine. Unii reusesc sa treaca de hopul asta si sa gaseasca cu adevarat iubirea.
"Femeile s-au schimbat, societatea s-a schimbat, dar barbatii nu si-au actualizat mentalitatea"
- Iti doresti copii?
- Sigur ca da, s-a intamplat ca nu i-am facut acum, cand am avut ocazia. Dar cred ca i-as face oricum, la un moment dat, indiferent daca sunt sau nu casatorita.
- Crezi faptul ca femeile au devenit in ultimul timp mai independente?
- Da!
- Si independenta le face sa se dedice mai putin relatiei?
- Da! Da! Raspunsul este da! Femeile s-au schimbat, societatea s-a schimbat, dar barbatii nu si-au actualizat mentalitatea, mare parte din ei gandesc cum gandeau pe vremuri. Putine sunt mamele care isi educa baietii sa inteleaga ca rolul lor s-a schimbat, ca trebuie sa trateze egal femeia. E galant ca barbatul sa plateasca la restaurant, dar azi, si femeia castiga mult si pot plati cu randul. Suntem in 2008, cheia sta in a intelege ca societatea nu sta pe loc. Cand eram noi mici, credeam ca in 2000 vom avea farfurii zburatoare. N-avem inca farfurii zburatoare, dar macar mentalitatea sa fie in ton cu ele, cu ce se intampla de fapt. Din pacate, inertia e foarte mare. Si femeia e cea mai dezavantajata. Inainte, daca faceai mancare buna, coseai frumos si mai aratai si cat de cat bine, totul era simplu. Dar acum, nu mai stii ce sa vrei. Ai vrea copii, dar trebuie sa tii si de cariera, ai vrea casatorie, dar nu poti sta la cratita. Ai vrea sa ai si banii tai, ca toate colegele sunt independente, au masinile lor, nu mai circula cu a sotului! E presiunea societatii. In plus, femeile de azi sunt mai inteligente, au citit, sunt educate, vor sa lase si altceva in urma lor, nu doar copii. Si raman chinuite, daca nu au intelegerea si suportul barbatului.
- Cu ce-ti umpli zilele?
- Din octombrie, de cand am divortat, am inceput o noua emisiune de actualitate. Se numeste "1 va recomanda" si tine lumea la curent cu ce se intampla nou in teatru, film, carte, spectacol, muzica. Oamenii sunt dornici sa iasa, sa scape de cotidian, iar eu ii ajut sa se urneasca din fata televizorului. Emisiunea asta e interesanta in primul rand pentru mine, pentru ca sunt la curent cu tot ce misca in oras. In rest, sunt experta in a-mi umple timpul: merg la tenis, ies cu rolele, fac mult sport, ma vad cu prietenii sau mai ies cate un week-end din Bucuresti.
"Imi doresc, totusi, fericirea in doi, dar fara sa fiu obsedata de asta"
- Esti indragostita acum?
- Nu. Sunt singura si neindragostita. Dar asta nu ma sperie. Stiu atat de bine chitibusurile singuratatii, ca nu mi se pare nimic iesit din comun. Exista, sigur, si aici riscul sa-ti placa prea tare singuratatea, sa nu-ti mai vina sa renunti la placerile si libertatile pe care le-ai dobandit singur, pentru a te adapta unui individ care poate nu-ti este "folositor". Trebuie sa ai bagare de seama, sa stii sa renunti la ele, pentru cine merita, pentru un om pe care sa-l inspiri si sa te inspire, alaturi de care sa evoluezi chiar mai bine decat ai evolua singura. Eu imi doresc, totusi, fericirea in doi, dar fara sa fiu obsedata de asta. Cred ca Dumnezeu iti da ce-ti trebuie cand iti trebuie. Daca nu-ti da, este pentru ca n-ai nevoie de asta sau nu asta e menirea ta.
Foto: Mediafax