Dornici sa se impuna atentiei potentialilor alegatori, politicienii au facut orice. Au impartit pachete cu alimente, au participat, smeriti, la slujbe religioase, s-au amestecat cu multimea la serbari campenesti sau la petreceri "la iarba verde". Dintr-o data, cei care patru ani (cat dureaza mandatul normal) nu pot fi gasiti pentru diversele solicitari au devenit extrem de accesibili, de amabili. In fond, ei isi joaca sansa doar la alegeri. Iar pentru unii, de anul acesta, alegerile locale au devenit chiar mai importante decat cele generale. Prin descentralizarea administrativa si subsidiaritate, fondurile de dezvoltare, in special cele europene, vor merge direct la autoritatile locale. Vrabia din mana pare mai grasa decat cioara de pe gard. La "locale" se va da, asadar, o batalie foarte dura, in care totul este permis. Candidatii vor apela la toate mijloacele, fie ele si mai putin "ortodoxe", vor aplica toate strategiile posibile. Daca partidul care i-a propus va reusi sa castige cat mai multe primarii si consilii judetene, va fi cu atat mai bine. Oricum, fiecare vrea sa conduca, sa-si gaseasca un loc la masa ce se anunta foarte bogata. Dar, pentru ca la "locale" conteaza in primul rand calitatile candidatului si abia apoi optiunea lui politica, fiecare trebuie sa se impuna cumva, sa fie in centrul atentiei. Aici conteaza "micile cadouri" electorale, cozonacul si ouale, micii si berea.
Bucurestiul este, din aceasta perspectiva, inca o data atipic. Un primar de sector in functie, precum deja celebrul Marean Vanghelie, poate organiza diverse "pomeni" pentru sustinatorii sai posibili (in special din categoria defavorizatilor), dar nu poate mitui ansamblul Capitalei. Bucurestenii sunt cei mai informati romani, cei mai sceptici in privinta promisiunilor electorale, cei mai atenti la luptele surde din cercurile de conducere ale partidelor implicate. Pana acum, ei au fost, de cele mai multe ori, defazati fata de restul alegatorilor, respingand candidatii suspectati ca reprezentanti ai intereselor de grup, chiar si atunci cand partidul acestora domina in restul tarii. FDSN-ul, PDSR-ul si PSD-ul - Maria cu mai multe palarii - a pierdut mereu primaria generala a Capitalei, desi a utilizat toate mijloacele (imense) pentru a o cuceri. Desteptarea electoratului din restul tarii face ca, de la aceste alegeri, optiunea bucurestenilor sa devina cu adevarat importanta. Primaria Capitalei a impus deja un presedinte al tarii. Daca va fi un politician coerent si bataios, viitorul primar al Bucurestilor ar putea fi viitorul presedinte al Romaniei, peste un an sau peste sase. Miza primariei bucurestene a devenit uriasa. Este, in consecinta, practic normal ca partidele si candidatii implicati sa incerce totul pentru a castiga sau, macar, pentru a se impune. Consecintele "lectiei" primite de candidatul PSD la trecutele alegeri, Mircea Geoana, se vad, in acest moment, foarte clar. Contestarea lui ca presedinte al "partidului lui Iliescu" isi are radacinile in umilitoarea infrangere de la "localele" de data trecuta. D-l Geoana domina fragil un partid la conducerea caruia a ajuns aproape accidental.
Conducerea reala a PSD-ului stie prea bine ca, oricare ar fi candidatul partidului, are putine sanse in Bucuresti. Bucurestenii nu pot fi mintiti in privinta intentiilor ei de fond, indiferent de modul in care s-ar costuma fostul partid-stat. D-l Cristian Diaconescu, candidat - de altfel - stimabil, a fost desemnat ca mielul pentru sacrificiul ritual. Prin sobrietate si delicatete, el seamana cu "elegantul perdant" de acum patru ani, M. Geoana. In context, "strategii" partidului s-au decis sa aplice o alta formula, riscanta, dar - prezumtiv - castigatoare. Bucurestenii apreciaza candidatii duri, cu limbaj agresiv, chiar accesibil mahalalei. Asa a castigat d-l Basescu. Asa vrea sa castige candidatul de fapt al partidului infiintat de I. Iliescu, doctorul Sorin Oprescu. Pentru conducatorii din umbra ai PSD-ului, d-l Diaconescu joaca rolul iepurelui mecanic de la cursele de ogari. Infrant, va fi dat deoparte si va pierde speratul acces la conducerea partidului. Il va trage dupa el si pe Mircea Geoana, care l-a sustinut tocmai pentru a-i bloca posibila concurenta. D-nii Iliescu si Nastase, sustinuti de "baronii" pe care i-au ridicat in timp, vor putea reveni pe fata in fruntea PSD-ului. Conditia este insa ca d-l Oprescu sa castige sau, macar, sa intre in turul secund.
D-l Oprescu este un candidat "conspirat" al falsei social-democratii romanesti. De indata ce candidatura lui oficiala a fost respinsa de PSD si-a dat demisia din "partid". A scapat astfel de "emblema coruptiei" aplicata de bucuresteni PSD-ului. Respingerea a fost suspect de usor acceptata de gruparea Iliescu-Nastase ce domina actualmente partidul condus nominal de M. Geoana. D-l Oprescu a adunat in timp record semnaturile necesare pentru o candidatura independenta. Si, previzibil, a fost respins si de BEM si TMB, provocand o inevitabila reactie afectiva a alegatorilor ce, dintr-odata, au inceput sa-i acorde atentie suspectandu-i pe principalii lui adversari, PD-L si PSD-ul oficial. Ca d-l Basescu, S. Oprescu s-a declarat victima "sistemului ticalosit", pe care a "jurat" sa nu-l ierte. D-l Oprescu a contestat indarjit refuzul BEM si TMB de a-i valida candidatura la Curtea de Apel. A castigat si a fost iarasi contestat. In presa au aparut informatii despre semnaturile false de pe lista de sustinere. Informatii lansate, straniu, chiar de d-l Oprescu. Contestarile i-au dat prilejul sa vorbeasca de un complot al "politicienilor din sistem". D-l Oprescu a devenit astfel o "victima". Iar victimele, cinstite si nevinovate, sunt intotdeauna privite cu simpatie. Strategii conducerii reale a PSD-ului (de la V. Hrebenciuc, la sociologul V. Pasti) au inteles perfect ca o "martirizare" are un impact mediatic mult mai mare decat un sir de "pomeni electorale" sau un program realist de refacere a Bucurestiului. Candidatii seriosi, ca d-l Vasile Blaga, de la PD-L sau d-l Ludovic Orban, de la PNL, risca sa nu aiba cum concura cu "martirul". In stari emotionale, argumentele rationale, programele coerente aproape nu conteaza. Iar o angajare in retorica mistocareasca a d-lui Oprescu, urmarita de acesta, este contraproductiva, pentru ca muta polemica pe un teritoriu iluzoriu.
D-l Oprescu si-a insusit perfect rolul dat de "papusarii" PSD-ului. Preluand "temele" d-lui Basescu si ale PD-L-ului, el spera intr-o "mutare" cu bataie lunga, care sa-i aduca - cu el in frunte - "prietenii" la putere.