Lovitura de fulger
- Cand abia ne obisnuisem cu tine, ca om de baza in formatia muzicala Hi-Q, ai disparut fara urma. Ce-a urmat a fost surpriza totala: te-ai maritat si ai facut un copil. Cum e sa fii nevasta si mama?
- Oh, foarte bine! Sunt, in sfarsit, un om implinit. Intalnirea cu Dragos (actorul Dragos Bucur - n.r.) a fost cruciala pentru mine, mai ales pentru ca l-am cunoscut intr-un moment in care eram "pierduta". Profund dezamagita pe plan profesional, iar personal, veneam dupa o relatie de foarte lunga durata cu Calin Goia (solistul trupei Voltaj). Din pacate, totul s-a terminat brusc si urat. Eram foarte trista si dezorientata, iar aparitia lui Dragos a insemnat "renasterea" mea. Odata cu el s-a schimbat totul, de la felul in care imi traiam viata de zi cu zi, si pana la idealuri. Mi s-au schimbat toate principiile, toate prioritatile... Mi-e jena sa spun aceste lucruri, dar sunt atat de adevarate! Il iubesc foarte mult pe Dragos! In ultimii ani, uitasem de mine, de cine eram, de lucrurile importante, din cauza valului care te fura, odata cu asa-zisa celebritate. Ma pierdusem, ajunsese sa nu-mi mai placa de mine, cine devenisem, ce faceam. Imi umpleam zilele cu lucruri atat de putin importante si lipsite de valoare... Dragos mi-a aratat tot ceea ce trebuie sa fiu, mai precis, ceea ce eram, dar uitasem sa fiu. Nu vreau sa se inteleaga ca sotul meu a facut din mine alt om. Nu. Dar mi-a aratat drumul spre mine insami, cea care eram inainte de valul de celebritate, cea care eram in strafundul inimii mele. Iubirea m-a facut sa revin la valorile fundamentale ale vietii. Ne-am indragostit fulgerator, ne-am casatorit imediat, iar de atunci au trecut deja trei ani. In fiecare zi din tot acest timp, am invatat cate ceva de la el sau impreuna cu el, iar cel mai important este ca am invatat sa am grija de mine.
- E si Dragos la fel de schimbat?
- Nu pot vorbi din punctul lui de vedere. Dragos nu era un familist, era unul dintre acei barbati care nu intelegea de ce unii oameni tin fotografii ale copiilor in telefonul mobil. Ei, sa-l vedeti acum cand il intreaba cineva de Sofia, fetita noastra, cum se lumineaza. Primul lucru pe care il face, ii arata pozele din telefon. Acum este familist cu totul: merge la munca, iar dupa ce termina, nu se duce cu baietii la o bere, ci vine acasa (si nu pentru ca i-o cer eu). Cand avem timp liber, mergem impreuna la un film sau la un prieten care are o curte frumoasa. Viata noastra s-a schimbat. Si sunt foarte multumita ca este asa.
"Mi-am dorit mereu sa fiu sotie si mama"
- Esti un exemplu ce contrazice un soi de regula care se instaureaza tot mai mult in randul tinerilor din Romania: frica de casatorie.
- In primul rand, eu nu mai sunt asa de tanara: am 32 de ani. Apoi, de ce sa-ti fie frica de casnicie? Daca e adevarat, cred ca acest lucru este valabil in special in Bucuresti. Aici se traieste altfel, la alte turatii. Tinerii vin cu ambitii pentru o cariera extraordinara, vor bani sau parteneri de viata cu bani. Cred ca in orasele mai mici e altfel, acolo se iubeste mai pe indelete, mai frumos, si atunci tinerii se si casatoresc. Nu sunt eu in masura sa dau explicatii, cu atat mai putin solutii, dar pot vorbi despre mine, iar casatoria este pentru mine cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata. Dar eu am vrut sa ma casatoresc! Eu mi-am dorit sa fiu sotie si mama. Nu m-am imaginat niciodata singura la 40 de ani, haladuind prin baruri. Oricum, omul este facut sa iubeasca, asa cred eu, si mai cred ca in momentul in care Romania se va aseza economic, cand pofta aceasta de a avea a oamenilor se va mai potoli, atunci vom redobandi ragazul de a iubi fara interes.
- Ti-ai dorit sa fii mama si acum ai o frumusete de fata, Sofia. Vorbeste-ne putin despre ea...
- Sofia este cel mai vesel copil din lume. Chiar si cand e bolnava e vesela. Facem totul impreuna, vorbim cu ea la fel ca si cu un om mare, iar Sofia intelege tot, desi inca nu vorbeste. Ii spunem povesti in fiecare seara sau eu ii cant. Nu suport sa o las cu vreo bona, asa ca daca nu poate vreuna din bunici sa stea cu ea, o luam peste tot, mai putin la emisiuni de televiziune. As fi venit si azi cu ea, daca nu aveam cu cine sa o las. E un copil extraordinar, si nu spun asta numai pentru ca e copilul meu... Ba da, o spun pentru ca e copilul meu... E extraordinara! Sofia nu e niciodata suparata, nu are rautati, e prietenoasa cu absolut toata lumea, rade la oameni. Doamne, o iubesc la nebunie! De cateva zile i l-am adus pe Pacala, cainele maidanez al lui Dragos. A stat pana acum la curte. Dar l-am deparazitat, l-am vindecat de toate bolile si i l-am adus Sofiei. Au devenit instantaneu cei mai buni prieteni. Pacala e foarte rabdator, atat de afectuos, un dragut, desi e atat de urat... (Rade). E urat, dar foarte frumos.
"Tot ce fac, fac cu inima"
- La un moment dat, ai vrut sa renunti la muzica. Este incompatibila cu casatoria?
- Nici vorba. Am vrut sa renunt pentru ca lumea muzicala este atat de murdara, atat de lipsita de bune intentii... Mai este si presa de scandal, care te haituieste fara mila. De altfel, eu inca nu stiu daca asta vreau sa fac: muzica. E adevarat ca imi place, pentru ca muzica a fost mereu in viata mea, asa, in limitele acestea ale mele, cat pot eu sa cant. Nu stiu sa fac altceva, nu am cine stie ce studii, nu am apucat sa termin facultatea. Oricum, cel care m-a convins sa nu renunt a fost Dragos. Mi-a spus ca nu am ce sa pierd, ca sunt buna in ceea ce fac, ca el are incredere in mine, iar acest lucru mi-a redat increderea de sine. Mi-a dat aripi, dar tot nu sunt fericita in lumea aceasta, nu am prieteni in acest mediu. In schimb, sunt fericita cu mine; tot ce fac, fac cu inima, nu am nici o apasare sufleteasca. Sunt libera cu adevarat.
- Daca ar fi sa pui in ordine urmatoarele cuvinte: artist, mama, sotie, care ar fi ea?
- Sunt mama, sunt sotie si sunt artist. Si nu este nimic in lume care ar putea schimba aceste prioritati si ordinea lor.
- Nu vreau sa incheiem pe un ton pesimist, dar, desi ai asezat in ordinea fireasca multe lucruri in viata ta, nu ai totusi si griji?
- Am. Am griji reale. Ma ingrijoreaza mizeria crunta de pe fiecare centimetru patrat, poluarea, ma ingrijoreaza lipsa de educatie. Nu ma refer la cea de la scoala, ci la cea din familie. Parintii mei sunt muncitori, cand noi eram mici (eu si sora mea), ei lucrau si in trei schimburi, dar tot au reusit sa ne invete cate ceva din valorile vietii. Acum, copiii, fie ei de oameni bogati sau saraci, au pur si simplu statutul de abandonati. Sunt parasiti in fata televizoarelor, a calculatoarelor, nu li se vorbeste acasa, nu li se spun povesti... E foarte trist si sunt foarte, foarte ingrijorata de societatea in care va trai Sofia. Cam astea sunt temerile mele majore; in rest, sunt fericita si implinita din toate punctele de vedere.