"Cand oamenii se joaca de-a Dumnezeu"
(Reportaj semnat de CATALIN MANOLE, F. AS nr. 802)
"Biserica ar trebui sa fie in primele randuri"
Am citit articolul publicat despre OMG-uri in "Formula AS" ("Cand oamenii se joaca de-a Dumnezeu") si m-am ingrozit. Nu as fi crezut ca exista asa ceva. Sa hotarasca "altii" din exterior ce sa manance o tara intreaga? Nu este destul ca avem copii mici care au deja cancer? Eu vreau sa va pun o singura intrebare, si va rog sa se raspunda in revista. Care este pozitia Bisericii? Asta nu mai este o problema de politica. Aici este vorba de a apara un "bun" lasat de Dumnezeu. Biserica ar trebui sa fie in primele randuri. Sau o sa fie ca la Rosia Montana, cand BOR a fost impinsa de la spate, de preoti din afara tarii, sa-si spuna pozitia. Cred ca exista o explicatie pentru pozitia concilianta, de multe ori, a BOR. Sunt functionari platiti de Stat si nu vor sa supere pe nimeni. Biserica ar trebui sa fie independenta, sa nu depinda de stat. Biserica trebuie sa serveasca tara si sa apere ce a lasat Dumnezeu in grija ei. Ar fi interesant pentru cititori sa afle si pozitia Ministerului Sanatatii.
Cu respect si stima,
C.M.
"Ca sa iubesti padurea, iti trebuie dar de la Dumnezeu"
(Interviu semnat de CATALIN MANOLE, F. AS nr. 808)
"Sa speram intr-o reimpadurire a Romaniei"
Impresionant articolul: Ioan Covaciu - "Ca sa iubesti padurea, iti trebuie dar de la Dumnezeu". O viata dedicata padurii. Frumos! Eu ma chinui sa plantez macar un copac. Poate reusesc primavara asta. Va multumesc ca ne faceti cunoscuti asemenea oameni. Multa sanatate voua si d-lui Ioan Covaciu.
Sa speram, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr-o reimpadurire a Romaniei.
TUTUIANU CONSTANTIN - str. Topraisar nr. 3, Constanta
"Crima de la Sibiel"
(Text semnat de AURORA PETAN, F. AS nr. 808)
"De drag pentru adevar si istorie"
Ca si alte materiale de suflet care mi-au incalzit inima, dar in acelasi timp au si ranit-o, "Crima de la Sibiel" arata, iarasi, ca avem un guvern pe care-l doare in papuci de patrimoniul nostru, in totalitatea intelesului acestui cuvant, cu precadere asupra bogatiilor spirituale si culturale. Probabil ca Tariceanu i-a facut cu ochiul lui Iorgulescu ("vezi sa n-o iei in serios!"), altfel nu se explica o asemenea lipsa de respect pentru comoara nationala aflata la Sibiel.
Asa cum ani de-a randul a lasat - ba, din contra, a contribuit la schilodirea Rosiei Montane, a inchis ochii la expatrierea multor valori (ca apoi sa plateasca revenirea unora, cazul faimoaselor bratari dacice fiind notoriu), guvernul nostru (o fi chiar al nostru?) dovedeste lipsa de drag de tara. Inca un strigat al unui bun roman, pentru cultura noastra! Caci Aurora Petan este un asemenea roman, un cercetator de elita, care isi "permite" sa fie si patriot. E strigator la cer ca romani din tara (oare romani sunt?) sa conteste descoperirile de la Schela Cladovei/Lepanski Vir, sa-i conteste pe Ion din Anina, apoi pe Vasile si Maria... Articolul din Formula AS. nr. 752/ian. 2007 cu fotografiile insotitoare, le-am transpus pe 7 pagini A4, cu o foaie de titlu "Pledoarie pentru ca noi insine, cu mai mult curaj, sa ne recunoastem vechimea, precum si locul in istoria omenirii. Sa-i multumim lui Dumnezeu ca traim intr-o tara bogata, si doar minte sa avem pentru a sti sa o gospodarim."
Prin contrast, am fost uluit sa citesc un articol al acad. Marius Sala, care afirma ca "cea dintai "Europa" (cu ghilimelele sale) a fost greaca (...). A urmat "Europa" romana, si dupa cateva rupturi, "economia otomana" ce ne-a absorbit, provocand o alta ruptura, care a permis "intrarea" Orientului in modele si mentalitatile noastre. Nefiind decat un simplu cititor (formatia mea este de muncitor cu studii profesionale si medii), nu intru mai mult in discutii, afirmand doar durerea de roman platitor de taxe, ca guvernantii nostri nu sprijina normal si suficient cercetarea si popularizarea istoriei, revenirea la un patriotism real si permanent.
As mai atrage atentia asupra unui lucru: In "Magazin Istoric" nr. 11-320/1993 se semnaleaza descoperirea manuscrisului "Codicelui de la Ieud", fiind cel mai vechi text in limba romana - 1391, fiind inaintea faimoasei Scrisori a lui Neacsu din 1521. Cu toata prezentarea sa in Academia Romana la 17 ian. 1974, in diverse conferinte si in cateva publicatii, descoperirea prof. D. Serbu din 1962 nu este inca recunoscuta! Si autorul articolului isi arata nedumerirea: (...) "fara sa stim din ce motive istoricii si lingvistii cad prada inertiei, eludand descoperirea prof. D. Serbu".
Doamna Sanziana Pop, va rog sa mentineti pe aceeasi linie calitatea revistei dvs. si a noastra, sa transmiteti felicitari Aurorei Petan si celorlalti colegi de redactie, care ne fericesc saptamana de saptamana cu textele lor. Imi exprim convingerea ca, pana la urma, ni se vor recunoaste meritele de fauritori de istorie europeana.
Al dvs. admirator,
CIOATA TIBERIU - str. Bazarului 7, Faurei, jud. Braila
"Trei povesti despre uitare si tradare"
(Reportaj semnat de RAZVAN BUTARU, F. AS nr. 812)
"Cum putem trai cu rusinea uitarii?"
Vreau mai intai sa va felicit pentru articol, d-le Butaru. Sunt cutremurata si nu am cuvinte. Tata era bucovinean, nascut in `36, in Cernauti. Stiam vag ce au facut sovieticii acolo, dar realitatea descrisa de dvs. depaseste cel mai infiorator cosmar. Cum bine ziceti in articol, acesti romani au fost uitati de fratii lor. Tot timpul ne-am intrebat de ce numai Basarabia are dreptul la compasiunea "mamei" Romanii, probabil ca Bucovina de Nord n-a fost niciodata in planul politicienilor care trag toate sforile!
Cata suferinta, cum putem noi trai cu asa un trecut rusinos si, mai ales, cu rusinea uitarii? Va rog sa-mi iertati emotia, mesajul meu are ca obiect de fapt o intrebare: as fi vrut sa le trimit niste bani, lui David Purice si Mariei Babiuc, credeti ca exista vreo posibilitate? Va multumesc pentru raspuns si cu lacrimi in ochi, din inima va sunt recunoscatoare ca ati impiedicat uitarea.
CORINA WAVRE - e-mail: corina.wavre2libertysurf.fr
"As vrea sa le scriu cateva cuvinte"
Draga d-le Razvan Butaru,
Am citit cele "trei povesti despre uitare si tradare" ale romanilor din Bucovina de Nord si as vrea sa le scriu cateva cuvinte celor trei familii, poate reusim sa legam o corespondenta si macar asa sa fim uniti, caci din pacate, prea multe graniti ne despart acum. As fi foarte fericita daca ati putea sa-mi dati adresele lor complete. Mii de multumiri,
ANDREEA IONESCU - Canada, e-mail: audene7@gmail.com
"Shen-Yun - Divine Performing Arts"
(Text publicat in F. AS nr. 813)
"Spectacolul e interesant, dar tineti minte cine il organizeaza!"
Spectacolul este splendid, intr-adevar, insa are si cateva surprize: cantece si scenete patriotice cu copii persecutati de regimul comunist pentru credinta lor. Despre ce eroi este vorba? Despre practicantii de Falun Gong. La prima vedere, Falun Gong pare o benefica practica spirituala, insa in realitate, fondatorul ei este un foarte abil om de afaceri, Li Hongzhi, care pretinde ca este reincarnarea unui bodhisattva si promite tot felul de puteri supranaturale celor ce ii imbratiseaza "credinta". Li Hongzhi s-a nascut in China comunista, iar in primii ani de raspandire a Falun Gong-ului (a creat cultul in 1992), guvernul chinez i-a acordat chiar niste grant-uri (pe ideea ca practica lui deriva din qigong, recunoscut ca fiind folositor). Astazi, Li Hongzhi traieste in SUA, unde poseda doua "casute", una in New York cumparata in 1998 cu aproape 300.000 dolari, si una in New Jersey, cumparata un an mai tarziu, cu aproape 600.000 dolari - cam multe si prea valoroase posesiuni materiale, pentru o fiinta ce se vrea deasupra muritorilor de rand, si interesata doar de spiritual. Li Hongzhi are azi multi adepti in China (guvernul chinez a estimat ca ar fi fost cam 70 de milioane (!) in 1998), persecutati de regimul comunist. Tehnica Falun Gong aduce niste beneficii reale (prin exercitii de meditatie si cultivarea caracterului), insa din pacate, personajul care a introdus-o nu este demn de incredere. Un adevarat indrumator spiritual este un om de talia lui Arsenie Boca (despre care s-au scris multe articole in acest ziar), care traieste in mijlocul celor pe care ii pastoreste si care nu fuge de persecutii, iar nu un personaj care se crede divin si isi cumpara case scumpe in SUA. Li Hongzhi imi aduce mai degraba aminte de Bivolaru, "gurul" care s-a folosit de o tehnica reala (o ramura Yoga), pentru propriile scopuri, foarte indepartate de spiritual.
"Chinese Spectacular" este organizat de televiziunea NTDTV (New Tang Dynasty Television) din New York, parte a imperiului mediatic creat de practicantii Falun Gong (cultul pretinde ca ar avea 100 milioane de adepti in peste 80 de tari). Spectacolul este interesant, merita vazut (chiar daca banii pe bilet merg in buzunarele cultului), insa tineti minte cine il organizeaza! (Ma intreb daca in spectacolul din Romania vor pastra acele dansuri si cantece despre eroii "macelariti" de comunisti. Desi imi inchipui ca partidul comunist din China nu ii trateaza cu blandete, exact acele aspecte mi s-au parut trase de par in spectacol, aducandu-mi aminte de cantecele/ istorioarele etc. despre maretii eroi comunisti din copilarie. Eu am vazut spectacolul in Canada si, daca nu as fi crescut sub comunism, in Romania, poate nu mi s-ar fi parut sforaitoare respectivele parti; asa, insa, ele m-au determinat sa incerc sa aflu mai multe despre organizatori. Dupa 45 de ani de comunism, romanii nu mai inghit imediat povesti lacrimogene despre eroii-martiri, astfel ca ma intreb daca aceste scenete vor ramane sau nu in spectacolul din Bucuresti.
AKINA REAL
"Prin intermediul acestei reviste mi-am schimbat viata"
Nu stiu daca aceste randuri vor ajunge sa fie parcurse vreodata de cititori. As vrea, in primul rand, sa multumesc revistei "Formula AS" pentru articolele extraordinar de frumoase pe care le realizeaza. Prin intermediul acestei reviste, mi-am schimbat intr-un fel viata, mentalitatea, si acum vad lucrurile diferit. De ce spun asta? In primul rand, atunci cand am inceput sa citesc revista treceam printr-o perioada grea din viata mea. Nimic nu mergea bine. Imi placeau foarte mult articolele din sectiunea "Spiritualitate". Scriau oameni simpli, la fel ca mine, si poate de asta m-au atras asa de mult. Citind din intamplarile lor, din felul cum L-au gasit ei pe Dumnezeu, am inceput sa-L caut si eu. El este mereu acolo, in sufletul nostru. Trebuie doar sa-i cerem ajutorul. Si acesta va veni negresit. Am doar 23 de ani. Dar am facut enorm de multe pacate. Simt ca o parte din ele mi-au fost iertate. De ce? Pentru ca Dumnezeu e mereu in ajutorul celor care il cauta. Indiferent cat de mult ati gresit, indiferent de gravitatea pacatelor, rugati-va sincer, din inima, si chiar daca uneori minunea apare mai tarziu decat ne dorim noi, totusi ea apare mereu, la timpul cel mai potrivit, numai de Dumnezeu stiut.
CIOBANU OTILIA - e-mail: otylya_ele@yahoo.com