Corespondenta din Washington
Dupa o luna si jumatate de relativ calm in plan politic, America reintra in focurile alegerilor, la 22 aprilie, odata cu scrutinul din Pennsylvania, unul dintre statele cele mai importante in economia campaniei din tabara democrata. Barack Obama si Hillary Clinton, aflati de luni de zile intr-o lupta extrem de stransa, se vor duela direct in urmatoarele saptamani, inainte ca unul dintre ei sa primeasca nominalizarea oficiala a Partidului Democrat, in vederea candidaturii la presedintia Americii. Doi politicieni de exceptie, care inflacareaza spiritul electoratului american intr-un mod nemaiintalnit vreodata, se lupta pentru a scrie o pagina de istorie noua in tara tuturor posibilitatilor.
Un mulatru inteligent, dar mai ales carismatic
"Schimbarea in care putem crede cu adevarat!" este motto-ul care-l conduce in campanie pe Barack Obama. Cu o carisma uluitoare si un discurs pe cat de bine articulat pe atat de angajant, tanarul senator de Illinois a reusit intr-un timp record sa castige o popularitate imensa. Intr-un climat politic profund deteriorat in ultimii ani, Obama s-a impus prin franchete si dezinvoltura, aducand un aer de prospetime si optimism, nemaiintalnit in tabara democrata din vremea lui J. F. Kennedy.
Nascut in 1961 in Hawaii, intr-o casnicie de etnii mixte (mama provenea dintr-o familie tipic americana din Kansas, in timp ce tatal era emigrant de prima generatie din Kenya), Barack Obama a excelat in tot ceea ce a intreprins de-a lungul vietii. A studiat la universitati de elita de pe Coasta de Est (Columbia si Harvard), a practicat dreptul la Chicago, s-a angajat de timpuriu in lupta pentru eliminarea barierelor rasiale din Statele Unite. In 2004, cand a fost ales senator de Illinois, a devenit cunoscut la Washington si in restul tarii drept un politician abil, care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. S-a pronuntat inca de la inceput impotriva Razboiului din Irak, iar de cand s-a angajat in campania pentru candidatura la presedintie, a lansat un plan ferm de readucere a trupelor americane acasa, intr-un termen de maximum 16 luni.
Dar dincolo de discursurile bine pregatite si verificate in cele mai mici detalii, de catre un staff extrem de riguros, inainte de fiecare aparitie publica, Obama a reusit sa cucereasca electoratul si printr-o naturalete deosebita. Daca rivalii ii acuza lipsa de experienta pe scena politica, publicul pare incantat de ceea ce are el de oferit: faptul ca stie sa vorbeasca foarte inteligent, dar si cu suflet si, totodata, si pe intelesul tuturor, dincolo de orice bariere de rasa, etnie sau clasa sociala. In urma cu cateva saptamani, chiar in preajma comemorarii a 40 de ani de la asasinarea lui Martin Luther King, cel mai important si iubit lider afro-american al miscarii pentru egalitatea dintre rase din Statele Unite, Obama a scris si el o fila importanta de istorie, vorbind cu inflacarare despre adevarata unitate inspre care trebuie sa tinda aceasta tara. Discursul pe care l-a redactat chiar el, pornind de la propria lui experienta de viata intr-o familie mixta (mama alba, tatal negru) si de la zbuciumul pentru cautarea propriei identitati, vorbeste despre nevoia imensa de toleranta si intelegere intre negrii si albii americani, pentru ca frustrarile si prejudecatile acumulate de ambele parti timp de zeci de ani sa poata fi usor-usor eliminate. Intr-un pasaj extrem de emotionant, Obama a vorbit chiar despre bunica sa din partea mamei, care, desi a acceptat mariajul fiicei sale cu un tanar african, si mai apoi l-a crescut si iubit pe Ba-rack, fara nici o conditionare, nu a reusit niciodata sa depaseasca un sentiment de disconfort in preajma persoanelor de culoare, marturisind ca de cate ori trecea pe langa un barbat negru pe strada i se strangea inima de frica.
Punand pe tapet chestiuni atat de personale, Obama a castigat o mutime de simpatizanti, in interiorul diferitelor comunitati etnice. Este iubit si de hispanici (in randul carora se numara cei mai multi imigranti ilegali din Statele Unite), pentru ca doreste implementarea unui sistem care sa incurajeze intregirea familiilor, indiferent de felul cum membrii acestora au ajuns in America. Un alt punct tare al campaniei sale este planul de reforma a sistemului de sanatate, in care, actualmente, peste 45 de milioane de cetateni sunt nevoiti sa traiasca fara nici o forma de protectie sau de asigurare medicala, si asta in conditiile in care o singura zi de spitalizare poate costa mii de dolari.
Doamna cu mana de fier
Prin forta deosebita pe care o degaja in discursurile sale impecabile, prin consecventa cu care isi sustine ideile si planurile, cat si prin felul remarcabil in care se poarta si in care isi trateaza adversarii politici, Obama pare inatacabil si de neinvins. Pana si sponsorii se intrec intre ei sa il sprijine, tabara sa primind zilnic donatii cat strange campania lui Hillary abia intr-o saptamana. Singurul lui punct slab pare a fi experienta politica limitata, in comparatie cu cea a d-nei Clinton sau a lui John McCain, candidatul republican la presedintie, pe care Obama l-ar avea de infruntat in noiembrie, la alegerile generale, in cazul in care va fi nominalizat de catre democrati. Deocamdata, insa, batalia se da in sanul propriului partid, si fosta Prima Doamna a Americii nu se lasa deloc mai prejos, chiar daca, deocamdata, este pe locul doi.
Atu-urile lui Hillary se situeaza la celalalt capat al spectrului. Experienta sa vasta, atat in Senat cat si la Casa Alba, alaturi de fostul presedinte Clinton, o ajuta sa se prezinte drept candidatul ideal pentru a scoate tara din situatia grea in care se afla, nu numai in plan intern, unde recesiunea bate la usa, cat si in politica externa, unde America trebuie sa isi curete imaginea deteriorata in ultimii ani si sa isi recastige capitalul de bunavointa pierdut in fata multor tari, in perioada mandatelor lui George W. Bush. Reclamele pe care campania ei le promoveaza o arata in permanenta pe Hillary capabila sa dea raspunsuri pe loc, la orice ora din zi sau din noapte, in momente de criza de orice natura. Este imaginea unui posibil viitor conducator cu mana de fier si cu judecata dreapta, imagine care place si care este atat de ceruta in America zilelor noastre, tracasata in permanenta de avertismente de securitate si de angoase legate de razboiul impotriva terorismului.
Ceea ce poate lucra in favoarea ei poate sa o si raneasca insa pe Hillary. Daca multi alegatori o stimeaza pentru felul decis in care abordeaza problemele, altii - foarte numerosi - sunt iritati de acest lucru, de faptul ca doamna Clinton se arata prea stapana pe sine, netradand aproape niciodata vreo emotie sau vreo temere care sa ii imblanzeasca putin imaginea. Incepand de la povestea arhicunoscuta a legaturii dintre sotul ei si Monica Lewinski, in care Hillary a trecut printr-o situatie umilitoare, in vazul tuturor, cu capul sus, si pana in ziua de azi, cand pare extrem de puternica, indiferent de cat de rau i-ar merge in competitia directa cu Obama, fosta Prima Doamna a dat mereu dovada de o uluitoare stapanire de sine. O adevarata luptatoare care nu isi dezvaluie decat arareori si partea umana, emotiva. A facut-o, de fapt, doar o singura data in actuala campanie, cand a lasat sa i se vada cateva lacrimi in coltul ochilor, la o intalnire cu alegatorii din New Hampshire, in chiar pre-ziua alegerilor primare din statul respectiv. Pe care, de altfel, le-a si castigat, multi dintre votanti marturisind apoi ca au ales-o pe ea exact pentru ca au fost placut surprinsi de acel moment in care au vazut-o cu garda jos.
Pe agenda ei electorala, pe langa capitolele Irak si economie (la care are o politica sensibil asemanatoare cu cea a lui Obama), unul dintre punctele tari il reprezinta lupta lui Hillary pentru egalitatea dintre sexe, o lupta in care d-na Clinton s-a implicat de foarte multa vreme. La mijlocul anilor '90, intr-o conferinta tinuta la Beijing, Hillary a adresat indirect critici regimului chinez pentru nerespectarea drepturilor femeilor si implicit a drepturilor omului. Speech-ul ei de atunci este mai actual ca oricand astazi, cu Jocurile Olimpice de la Beijing care bat la usa, si cu valul urias de proteste la nivel global, vis-a-vis de practicile discriminatorii din China. La un alt nivel, Hillary trage insa semnalul de alarma si fata de situatia inegalitatii dintre sexe din Statele Unite, acolo unde, in ciuda emanciparii femeilor, acestea sunt in continuare mai slab platite decat barbatii, chiar daca au job-uri identice. Hillary promite ca, in cazul in care va ajunge din nou la Casa Alba, va schimba imediat aceasta practica.
***
Daca Obama aduce noutatea si schimbarea, Hillary reprezinta continuitatea in cadrul Partidului Democrat si, in caz ca ar iesi presedinte, ar perpetua traditia regimurilor dinastice alternative la Casa Alba: Bush-Clinton-Bush-Clinton. Dincolo, insa, de alegerile din urmatoarele luni, marea intrebare care isi va cauta raspunsul in noiembrie este daca America va fi cu adevarat pregatita pentru primul presedinte de culoare sau pentru prima femeie-sef de stat?!