Localele din acest an sunt extrem de importante. Ele nu seamana cu anterioarele. Miza nu este doar prepararea, din pozitii de forta, a "generalelor" din toamna, desi proportiile optiunilor vor indica tendintele. Dupa intrarea in UE, administratiile locale au capatat un rol mult mai mare. Cu toate ca directiile majore de actiune administrativa vor fi decise de partidul sau partidele ce vor ajunge la guvernare, autonomia locala si subsidiaritatea stabilite de legislatia UE vor muta centrele de interes spre formulele regionale. In mod cert, formatiunea (sau formatiunile) ce castiga administratiile locale castiga si administratia centrala, pentru ca facilitatile si fondurile pentru dezvoltare vor depinde de acestea. Iar alegatorul roman s-a saturat de promisiuni si "programe ramase fara acoperire". Standardele UE si "controlul" exercitat de institutiile acesteia ii vor face pe politicieni sa nu-si mai uite electoratul in perioadele dintre alegeri. Impingandu-si in "front" cei mai buni reprezentanti, partidele vor fi obligate sa pregateasca, pentru "generale", garnituri noi, pentru ca politicienii infranti la "locale" vor deveni politicieni expirati. Nu poti sa speri ca vei prelua administratia centrala cu indivizi respinsi de comunitatile locale. Alegerile din iunie devin importante si pentru politicienii intrati in batalie deoarece - de data asta - isi pot continua sau incheia carierele.
Principala "batalie" in alegerile locale se va da, desigur, la Bucuresti. Capitala este insa un caz atipic pentru surprinderea tendintelor electoratului, desi cuprinde peste 10% din el. Bucurestiul a votat intotdeauna cu "dreapta" dupa rasturnarea comunismului. Explicatia a fost ca electoratul bucurestean este cel mai informat, avand mereu sub ochi clasa politica. Bucurestiul nu a reusit, totusi, sa convinga de fiecare data si restul tarii. Situatia a inceput sa se schimbe. Sutele de mii de provinciali romani plecati la munca in strainatate sunt acum mult mai bine informati asupra realitatii politice romanesti si ii influenteaza inevitabil si pe cei ramasi acasa. De aceea, exemplul optiunii electorale bucurestene va deveni esential. Primaria Bucurestiului a dat tarii un presedinte si un prim-ministru si, aproape sigur, va mai da. Politicianul ce va castiga capitala va avea, daca va confirma in functie, toate sansele sa mearga "mai sus". Iata de ce numele candidatilor au fost alese, de fiecare partid, cu grija maxima. Cu exceptia celor pe care propriile formatiuni vor sa-i blocheze sau chiar sa-i elimine din politica.
In virtutea acestei logici, PD-L-ul si-a nominalizat "piesa cea mai grea", secretarul sau general, d-l Vasile Blaga. Alegerea a fost "naturala", inevitabila, pentru ca d-l Blaga a fost verificat drept cel mai bun "administrator" al partidului, prestatia lui ca ministru al internelor si reformei administrative fiind remarcabila prin fermitate, constanta si rigoare. In plus, d-l Blaga are avantajul cunoasterii in intimitate a proiectelor initiate de primarul in functiune, d-l Videanu, provenit din acelasi partid. D-l Videanu a inceput o serie de lucrari ce solicita continuitate, efectul lor urmand sa fie vizibil abia mai tarziu. D-l Videanu ar fi putut candida cu succes pentru un alt mandat daca si-ar fi gestionat mai bine imaginea. Candidatul partidului sau este mult mai deschis in actul comunicarii, esential pentru mentinerea "in priza" a electoratului. Preluand proiectele predecesorului sau, aflate deja in lucru, d-l Blaga va avea, fie si aparent, o misiune mai usoara pentru ca dezvolta ceva existent. Bucurestenii vor aprecia acest lucru, mai ales ca d-l Blaga nu va putea fi suspectat de implicare economica, neavand firme in domeniul constructiilor. Secondat de un primar de sector, d-l Negoita, verificat de mandatul excelent indeplinit, d-l Blaga poate zdrobi pe oricare dintre contracandidatii sai, cei mai multi mizand pe atacuri, cu "efect de biliard", la adresa d-lui Basescu, presedintele tarii, fost primar si fost sef al PD-L-ului.
Optiunea PSD-ului pentru d-l Cristian Diaconescu, un politician onest, cu certe deschideri doctrinare si programatice, indica o anume resemnare a partidului ce a guvernat, condus de d-l Ion Iliescu, cel mai mult Romania postcomunista. PSD-ul stie ca sansele lui in capitala sunt minime, bucurestenii cunoscandu-i foarte bine "actorii" si prestatiile lor. Totusi, asa-zisul partid de stanga (cu cei mai bogati oameni ai tarii) ar fi avut ceva mai multe sanse daca il nominaliza pe "bataiosul" Sorin Oprescu. Manat de jocurile politicianiste ale pitorescului primar de sector, Marian Vanghelie, acesta s-a retras din competitia interna a partidului, PSD-ul ratand posibilitatea de a relua formula propagandistica socialista lansata de fondatorul sau, Ion Iliescu. Nominalizat ca solutie "de avarie", d-l Diaconescu (ce va avea, probabil, o imagine asemanatoare cu cea care l-a pierdut, la trecutele alegeri, pe Mircea Geoana) nu va mai putea candida la sefia executiva a partidului dupa infrangere, desi - se pare - este unul dintre cei ce vizeaza reformarea reala a PSD. "Tandemul" cu M. Vanghelie va face ca "normala" infrangere a PSD-ului sa devina certa.
Pierderea "anuntata" a bataliei PSD-iste mareste sansele candidatului liberal, d-l Ludovic Orban. Si pentru el incercarea electorala este esentiala. Daca va fi infrant, d-l Orban poate sa-si ia adio de la speranta de a deveni liderul PNL-ului. D-l Orban are, totusi, pozitia a treia in optiunile bucurestenilor, dupa candidatii PD-L si PSD. Daca PNL-ul si PSD-ul ar fi finalizat alianta (contra naturii, este adevarat!) cu care au cochetat in ultima vreme, d-l Orban ar fi putut reprezenta, cu cele mai mari perspective, candidatul lor comun. Singur, vicepresedintele liberal va trebui sa duca o batalie in care temperamentul nu il serveste. D-l Orban poate deveni un concurent serios daca, in locul imprecatiilor anticotroceniste si al atacurilor sub centura, va duce o campanie pozitiva. Mai ales ca, atata vreme cat a fost viceprimar al Bucurestiului, a putut cunoaste proiectele d-lui Videanu.
In Bucuresti, ceilalti candidati nominalizati au sanse minime. Multi s-au anuntat doar pentru un castig de popularitate, campania electorala fiind o excelenta tribuna. Toate insa s-ar putea dovedi o arma cu doua taisuri, pentru ca vremea partidelor mici s-a dus.