Asistam, de catava vreme, la o cautare a implinirii nevoii de libertate a femeii, tinuta sub control de barbati pana acum. Aceasta insa se face fara un anumit echilibru, in sensul sa se tina cont si de celelalte nevoi: de a iubi si de a fi iubit, de a avea un partener stabil etc. Femeia nu mai iubeste, ci doar planifica: cum sa arate, cum sa vorbeasca, ce sa realizeze in viata, cine sa fie acceptat in viata ei si cine nu (e vorba de relatii profitabile, nicidecum sentimentale).
Pentru femeia moderna, preocupata doar de ea insasi, barbatul se afla undeva departe, ca o umbra a trecutului. El este tiranul, este personajul rau. Iar daca vrea vreunul sa se apropie de ea, imediat se apara, respingandu-l prin diverse motive: ca e prea inalt, ca e prea scund, ca e urat, ca e frumos, ca are bani, ca nu are bani, ca e prea educat, ca e prea putin educat, ca e prea devreme, ca e prea tarziu. Si lista ar putea continua...
In momentul de fata, pentru femeia moderna, barbatul este o persoana in plus, care incurca din toate punctele de vedere. Si daca ar fi perfect, amaratul tot ar fi prea putin.
Un alt dusman nedeclarat al femeii moderne e dragostea. Intr-adevar, dragostea poate constitui un impediment serios pentru ea, in implinirea planurilor de realizare sociala. Numai ca inima face cam ce vrea ea si nu crede nici in standarde si nici in reguli. Inima nu vrea sa se realizeze social, ci sa iubeasca. Va veni si vremea (niciodata nu e prea tarziu), cand inima ii va aminti femeii ca trebuie sa mai si iubeasca din cand in cand, nu doar sa fuga de aceasta indatorire fata de ea insasi. Imi doresc foarte mult ca femeia sa nu se transforme in ceea ce uraste ea mai mult, adica in barbat. O femeie este frumoasa atunci cand ramane femeie, un barbat este puternic atunci cand ramane barbat.
Mult succes in viata tuturor femeilor, si sa-si mai aduca aminte din cand in cand, ca sunt femei, si ca a fi femeie nu inseamna doar placere, ci si responsabilitate!
SEBASTIAN MOCANU
Barbatul - un rau necesar?
Am citit cu interes pagina despre femeile frumoase, inteligente, dar singure si am fost profund impresionata, pentru ca ma regasesc in ea foarte mult. Sunt si eu o femeie cu diploma, sunt instruita, am fost in strainatate, in schimburi de experienta, am terminat recent un masterat. As putea spune, deci, ca sunt destul de instruita ca sa imi pot permite o cariera. Niciodata n-am fost genul casnica, desi imi place enorm sa gatesc si sa am grija de copii. Insa pentru mine, mi se pare mult mai important sa ma realizez din punct de vedere financiar si profesional, inainte sa demarez o casnicie. Probabil aceasta e dilema femeilor instruite: oare sunt capabila, sunt pregatita pentru o responsabilitate atat de mare, precum este casnicia? Pot sa va spun ca in profesia mea, la locul de munca, ma pot descurca excelent, absolut nimic nu ma poate surprinde, fac fata stresului extrem de bine si imi ador munca. Insa cand e vorba sa ma gandesc la o eventuala relatie, parca se dezlantuie furtuna. Daca ar fi sa evaluam femeile instruite si barbatii din ziua de azi, se impune o singura concluzie: barbatii nu vor decat sclave in casa, in vreme ce femeile vor langa ele un egal, cu care sa imparta nu numai grijile legate de munca, dar si treburile casnice. Ceea ce barbatii, sa fim seriosi, nu sunt in stare si nici pregatiti sa le faca. Pentru un barbat e mult mai simplu sa aiba o sotie cu IQ sub limita inferioara, insa care il asteapta calduroasa acasa, cu masa pusa si, eventual, la bunul lui plac. Femeile vor de la barbati tocmai inversul decat vor barbatii de la ele. Asta cred ca e si o reminiscenta a faptului ca barbatii gandesc enorm de putin si, probabil, nu cu acea parte potrivita a corpului, iar femeile gandesc prea mult, cand e vorba de alegerea unui partener. Desi sunt singura, eu ma simt foarte bine asa, desi, uneori, trebuie sa recunosc ca barbatul e un rau necesar. Cel mai grav este ca femeile se trezesc cam tarziu ca vor un sot si copii, si ajung fie sa faca un sacrificiu enorm, ca de exemplu sa aleaga un sot care e mult sub nivelul exigentelor lor, fie sa faca un copil cu primul partener care li se pare potrivit, si apoi sa ii arate cum se incuie usa pe dinafara. A doua varianta chiar nu e deloc de neglijat.
Indemnul meu pentru toate femeile - nu numai cele instruite si singure, asa ca mine: nu va temeti, puteti face orice! Toate la timpul lor!
Cu mult respect, din Franta.
JEANNE