Este benefic si important pentru fiecare institutie si persoana sa aiba astfel de actiuni. In acest sens, un aspect important il reprezinta partea de mediu, presiunea mare asupra naturii.
Ma bucur ca a inceput si la noi "marketingul verde", sensibil la problemele mediului. Daca as avea si eu putere financiara, as face tot atatea proiecte sau chiar mai multe. Dar aceasta nu ma descurajeaza. Am 19 ani, sunt student anul I la Geografia Mediului si am facut o obisnuinta si o pasiune din a invata oamenii, printre altele, sa respecte natura. Conteaza imens exemplul personal. Eu am crescut la tara, unde sunt paduri cat vezi cu ochii, e aer curat; izvoare reci, poieni frumoase, fructe din belsug, zapezi adevarate, foarte putine masini (stau la munte, in judetul Valcea, depresiunea Lovistei, poalele Fagarasului). Cu timpul, a inceput sa-mi placa geografia, apoi am fost receptiv la problema climatologica, ecologica si de mediu. Tot liceul am invatat foarte bine, am participat la zeci de concursuri si olimpiade. Cele mai dragi sunt cele nationale, la geografie. Anul trecut, in clasa a 12-a, am luat mentiune pe tara. Deci, vorbesc in cunostinta de cauza, cunosc foarte bine limitele naturii, chiar daca e "aparent" un sistem autoreglabil. Dar altceva conteaza. Nu trebuie sa avem doctorate in geografie pentru a sti ca daca plantam copaci, vom imbunatati calitatea aerului prin aport de oxigen, ca defrisarile fac ravagii pe orice component de mediu (temperaturi mai mari, alunecari de teren, inundatii), ca doar recicland putem avea o presiune mai mica asupra rezervelor si putem obtine o dezvoltare durabila.
Dintotdeauna noi am trait in armonie cu natura, ea ne-a fost casa si masa, ea ne-a protejat. Toate asezarile sunt pe un curs de apa, si multe langa paduri. Avem nevoie de natura, dar si ea are nevoie de noi. Ne ferim sa mancam alimente alterate, dar trebuie sa ne gandim ca, mai intai de toate, noi traim cu oxigen, care trebuie sa fie suficient si in conditii bune, adica "nealterat" de poluanti (oxizi, sulfati, azotati, metan, pulberi, funingine). Sunt multe aspecte la care sa ne gandim si poate apoi ne reconsideram felul de viata. Poate vom planta mai multi copaci. Problemele sunt complexe, la nivel global, si va fi o provocare imensa pentru omenire sa amelioreze impactul ei fantastic asupra mediului natural. Eu sunt optimist si cred ca vom ajunge candva la un echilibru. Pana atunci, trebuie sa facem ce spunem si sa spunem ce facem, adica sa nu fim ipocriti, ci sa facem ceva cu adevarat. Cine nu isi doreste sa traiasca intr-o lume mai curata, mai plina de verdeata si cu un aer mai proaspat? Toti! Atunci, trebuie sa trecem la treaba, in folosul nostru, al generatiilor urmatoare si, cel mai important, al raiului care se numeste Terra. Eu intotdeauna voi incerca sa invat oamenii ca face parte din fiinta noastra sa avem grija de natura. Nu ne-am nascut in mall-uri si pe autostrazi, ci traim pe baza mediului inconjurator. Am scris si la companii mari sa-si roage angajatii sa planteze copaci, sa recicleze etc. Am cerut informatii de la Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului despre proiecte si programe (impaduriri, irigatii, desertificare, seceta, campanii de reciclat etc.); le-am dat idei, sfaturi, mi-am exprimat ingrijorarea. Am plantat la tara, cu tatal meu, sute de copaci. Vreau sa adun toata hartia si plasticul din caminul meu studentesc si sa le duc la reciclare (ma voi ocupa personal, in timpul liber). Castigand un concurs despre UE, am fost la Bruxelles, acum, in ianuarie, la Comisie si Parlament, unde am pus problema mediului. Ma voi stradui sa bat la cap primarii sa contracteze firme de salubrizare serioase, care sa colecteze selectiv si sa recicleze deseurile. Desigur ca nu e usor, dar trebuie facut. Daca iti intra in obisnuinta ti se pare un lucru firesc. Sunt la curent cu tot ce tine de mediu, orice proiect de oriunde si sunt convins ca voi reusi sa fac cat mai multe. Deja, oamenii cand ma vad zic: "Baiatul cu reciclarea" si ma admira.
Daca ar fi nevoie, as bate din poarta in poarta si as invata pe toti cum putem trai mai bine. As cumpara milioane de pomi si i-as planta. Am constatat o lipsa mare de educatie ecologica, care are multe cauze. Dar, cu timpul, daca oamenii au exemple pozitive si proiecte concrete implinite, lucrurile vor progresa inspre bine. Nu avem dreptul, in primul rand, sa ne batem joc de natura. E inuman cand merg acasa si vad Oltul, la hidrocentrale, plin de mizerii; cand vezi o padure doborata la pamant, un lac secat, un rau poluat, poluare peste poluare. Noi nu avem voie sa intervenim asupra naturii, nu ne putem juca de-a Dumnezeu, suntem mici si doar o farama in trecerea timpului si imensitatea Universului. Nu suferim doar noi din cauza poluarii si a nesimtirii multora dintre oameni, ci sufera si animalele, pasarile, apele, padurile, pestii, aerul si, in ultima instanta, tot globul. Bucurestiul, de exemplu, e un oras foarte murdar si poluat. Sa nu mai spunem ca toate apele menajere si unele industriale se varsa direct in Dambovita si in Dunare, periclitand masiv conditiile de viata. Nu trebuie sa acceptam asa ceva. Este o nebunie curata sa stam cu mainile in san. Impactul omului asupra mediului e indiscutabil si evident pentru oricine. Uitati-va in jur; trebuie verdeata, mai multe paduri, mai putina energie consumata, mai putina poluare, iar natura nu are nevoie de gunoaie. Si toti vom avea de castigat. Va rog sa faceti tot ce tine de mediu. Va urez mult succes si spor la treaba pe viitor, pentru alte programe concrete!
Cu admiratie,
MITUT CLAUDIU ADRIAN - e-mail: mitut54@yahoo.com