- Probabil ca nu, dar acest scenariu presupune ca, in loc sa se macine si sa se iroseasca intr-un deceniu de razboaie interne, Iugoslavia post-Tito s-ar fi consolidat ca o federatie democratica si o sursa de stabilitate si prosperitate in Balcani. Aceasta Iugoslavie ar fi avut de la inceput o optiune pro-occidentala clara si nu s-ar fi lasat manipulata de Rusia. Ea ar fi devenit nu numai membra a NATO, ci si a UE, ceea ce ar fi corespuns poate mai bine aspiratiilor populatiei. Intr-un astfel de stat, nici croatii, nici bosniacii, nici albanezii din Kosovo nu ar fi fost prigoniti si nici ei, nici sarbii, nu ar fi murit intr-un razboi stupid. Zoran Djindjici poate nu ar fi fost asasinat, iar criminalii de razboi Karadjici si Mladici nu ar fi avut prilejul sa se manifeste ca atare. Nu ar fi existat atunci un teren prielnic pentru aparitia si afirmarea UCK, organizatie cu personaje si activitati dubioase, tolerata doar de nevoie de occidentali. Si poate ca si romanii din Valea Timocului ar fi dus-o mai bine!
Din pacate pentru vecinii nostri, ei s-au lasat condusi de Slobodan Milosevici si de sotia sa, Mira Markovici, un cuplu la fel de sinistru ca si Nicolae si Elena Ceausescu. Ambitia lor a fost sa creeze o Serbie Mare, rupand prin razboi regiunile dominate de sarbi din fiecare fosta republica federala si folosind conflictul din Kosovo, pe care l-au generat in 1988, pentru a exacerba extremismul nationalist sarb. In ciuda propagandei anti-occidentale, razboiul care a dus la dezmembrarea fostei Iugoslavii in anii 1990 a fost opera lui Milosevici si a sarbilor care l-au urmat, iar americanii nu s-au amestecat decat atunci cand europenii s-au declarat neputinciosi sa-l opreasca. Odata implicati, nu-i mai putem blama ca-si urmaresc interesele. Pe de alta parte, au asteptat 11 ani ca Belgradul si Pristina sa-si rezolve problemele prin negocieri, inainte de a da unda verde independentei provinciei Kosovo.
Sa nu uitam insa ca, pe vremea lui Slobodan Milosevici, Serbia era un cap de pod al Rusiei, insusi fratele sefului statului fiind ambasador la Moscova. Iar axa Milosevici-Iliescu nu era o axa a democratiei, ci o filiera ruseasca. Departe de a dori prosperitatea si pacea in Balcani, Rusia a dorit dezbinarea si inapoierea zonei, iar in Romania a promovat dezbinarea, utilizand cu abilitate minoritatea maghiara in acest scop. In fond, prima structura autonoma a maghiarilor din Transilvania a fost Regiunea Mures-Autonoma Maghiara infiintata de regimul comunist impus de Moscova, iar una din teoriile care explica incidentele inexplicabile din martie 1990 de la Targu Mures, o descrie ca pe o operatie a serviciilor secrete sovietice menita sa intretina tensiunea romano-maghiara in Transilvania, pentru a distrage atentia si energiile romanilor de la Moldova ex-sovietica. Dupa ce Vladimir Putin a invocat eventualele "probleme in Transilvania", in contextul declararii independentei Kosovo, poate ca ar trebui sa acordam mai multa atentie acestei teorii si sa ne dorim ca Rusia sa fie cat mai departe de noi si de vecinii nostri.
Batalia pentru mai-marii Capitalei se apropie de sfarsit. Cum apreciati "targul primarilor" de anul acesta?
- Este mai mult talcioc decat targ. Ni se ofera numai "marfa" veche si spectacol de balci - adica politicieni uzati si certuri de mahala. Ma refer evident la PSD, care-si spala rufele murdare in piata publica si se degradeaza zilnic, prin disputa in jurul candidatului pentru Primaria Capitalei. Adevarul este ca partidul lui Mircea Geoana se afla intr-o situatie dificila, pe care o gestioneaza prost: este greu sa duci o campanie la Bucuresti, fara sprijinul organizatiei PSD din Capitala, care este condusa de Marian Vanghelie. Pe de alta parte, este clar ca Vanghelie nu poate castiga alegerile in Bucuresti, nu numai din cauza personalitatii sale, ci mai ales din cauza modului discretionar si catastrofal in care a administrat sectorul 5. Nici Sorin Oprescu nu ar castiga probabil Primaria, dar ar avea sanse sa intre in turul al doilea, cand PSD conteaza pe sprijinul votantilor liberali - caci nimeni nu-si imagineaza ca Ludovic Orban ar putea avea un succes notabil, in ciuda aspiratiilor sale la fotoliul ocupat de Adrian Videanu. Este greu de crezut insa ca alegatorii liberali vor vota cu un PSD-ist in al doilea tur. In tot cazul, orice speculatie este prematura, inainte de desemnarea candidatului PD-L, cotat cu cele mai mari sanse in sondaje. Speculatiile ziaristilor s-au oprit asupra numelor lui Vasile Blaga, Adriean Videanu si Liviu Negoita. Primul a fost considerat un bun ministru de interne si este sigur un bun organizator; al doilea nu a fost un primar atat de catastrofal cat il prezinta adversarii sai politici (care-l ataca de fapt prin el pe presedintele Basescu), dar si-a gestionat prost imaginea publica; iar Liviu Negoita este considerat unanim cel mai bun primar de sector din Capitala. De ce nu vrea insa domnul Negoita sa candideze la Primarie ? Probabil pentru ca are mai multa putere ca primar de sector decat ca Primar general. Pentru a-l bloca pe toate caile pe Traian Basescu, in perioada 2000-2004, guvernul Adrian Nastase a adoptat o serie de legi care au transferat catre primarii de sector numeroase prerogative ale primarului general. Guvernul Tariceanu a adoptat si el cateva ordonante in acest sens. Nimeni nu-i blameaza insa pe primarii de sector, ci arata cu degetul spre primarul general. Adriean Videanu a incercat sa explice situatia in cateva randuri, dar nu a fost nici macar ascultat de ziaristi si - in parte si datorita greselilor proprii - a ajuns sa fie considerat raspunzator de toate necazurile orasului.
Nu stiu daca acesta este rationamentul intim al domnului Negoita, dar cred ca orice candidat la primaria Capitalei, care doreste sa faca ceva pentru acest oras-camp de batalie politica se gandeste la posibilitatile reduse pe care le are de a-si pune in aplicare planurile. De fapt, fara o reforma profunda a intregii legislatii a administratiei locale, nici o localitate, mica sau mare, nu va putea prospera. Sa stie cumva Liviu Negoita ca sansele unei asemenea reforme sunt minime, chiar si dupa alegerile parlamentare, mai ales daca ne vom alege cu un guvern de coalitie? Iata adevaratele probleme ale primariei Capitalei, probleme pe care dezmatul politicianist si mediatic le condamna la irelevanta - pe riscul nostru.