Anul trecut, la 3 decembrie, s-au implinit 150 de ani de la nasterea lui Joseph Conrad si scriitorul britanic de origine poloneza continua sa fie contemporanul nostru, cum se intampla doar cu marii artisti. O dovedeste nu doar faptul ca toate romanele lui au fost ecranizate, unele in mai multe versiuni, de catre regizori celebri precum Hitchock, Richard Brooks, Ridley Scott sau Francis Coppola, intre altii, ci si reeditarile care se succed neintrerupt, in toata lumea. Am vazut un sondaj international pe Internet din care reiese ca, la inceputul secolului 21, printre cei mai populari romancieri se numara polonezul Joseph Conrad (1857-1924) si americanul Jack London (1876-1916). Ambii au fost marinari. Conrad (pe numele lui adevarat Teodor Jozef Konrad Korzeniowski) s-a imbarcat prima oara la 17 ani, a devenit secund la 26, capitan de vas la 29 si a petrecut pe mare peste doua decenii, calatorind in jurul lumii. Abia dupa ce primele lui carti, Nebunia lui Almayer si Proscrisul din arhipelag, cunosc un enorm succes si fac sa se vorbeasca despre el ca un mare romancier (o spuneau H.G. Wells, Galsworthy, Henry James, D.H. Lawrence, Steven Crane) se decide sa schimbe timona cu galera mesei de scris. Negrul de pe Narcis, Lord Jim, Inima intunericului, Hotarul invizibil, Taifun, Corsarul, Nostromo ii aduc, pe langa faima, si posibilitatea de a-si intretine sotia si cei doi baieti, Borys si John, din scris. Insa renumele de romancier al aventurilor pe mare si in tinuturi exotice, tiparul constrangator al asteptarilor publice, nu prea corespund exigentei lui artistice si nici firului nevrotic. Caci Joseph Conrad nu e tocmai modelul viril al lupului de mare - curajos, puternic, autoritar. E de fapt un depresiv, cu o tentativa de suicid la 22 de ani, cu neurastenii grave, care reclama internari in sanatoriu, cu stari acute de plictiseala si deznadejde. Cele doua romane politice cu anarhisti, Agentul secret din 1907 (pe care vi l-am recomandat mai de mult) si Sub ochii Occidentului din 1911 sunt mai aproape de constitutia lui psihica, de complicatiile sufletului sau slav, mai moderne in compozitie, actuale ca tematica si dupa un secol de la aparitie. Caci, abordand subiectul dostoievskian al anarhismului, Conrad incerca sa redea - dupa propriile spuse, reactiile morale si emotionale ale temperamentului rus sub presiunea abuzului tiranic. Trebuie sa stiti ca tatal lui, Apollo Korzeniowski, mic mosier polonez din Berdicew, un idealist romantic, se angajase activ in lupta impotriva ocupantului rus. De aceea, impreuna cu sotia si copilul fusese deportat in Siberia in 1861, ceea ce atrasese moartea prematura, de tuberculoza, intai a mamei, cand viitorul scriitor avea 8 ani, iar trei ani mai tarziu si a tatalui. O trauma ce-l va marca definitiv pe orfan si-i va nutri antipatia pentru Rusia tiranica. Conrad marturiseste in prefata la Sub ochii Occidentului ca scrierea acestui roman i-a fost deosebit de dificila, fiindca pretindea un mare efort de detasare de pasiunile si prejudecatile personale. Se stie ca a lucrat la el cam patru ani, pornind de la o nuvela intitulata Razumov in 1907 si ajungand atat de obsedat de complicatiile subiectului si de personaje (e atat de implicat in actiunea romanului, incat il aud adesea vorbind cu voce tare cu personajele, spunea sotia lui, Jessie), incat, odata manuscrisul incheiat, se prabuseste intr-o depresie severa. Accentuata si de primirea rezervata a cartii, in 1911 (lumea astepta de la el aventuri exotice, nu drame psihologice despre tradare-remuscare-ispasire). Actiunea - descalcita simplificator aici - a romanului incepe la Petrograd si il are in centru pe studentul Razumov, care isi tradeaza colegul, pe anarhistul Haldin. Ajuns la Geneva, Razumov e primit de diaspora rusa ca un erou, se indragosteste de sora lui Haldin, dar mustrarile de constiinta il fac pe impostor sa se autodemaste, ceea ce provoaca o noua tagedie in familia celui tradat. Pedepsit fizic de catre un nihilist, infirmul Razumov ajunge in grija unei femei simple si devotate. Iar toate acestea ne sunt povestite de un batran profesor englez, care reprezinta optica occidentala asupra rusilor, de unde si titlul. Foarte bine tradus de romancierul Alexandru Vlad, Sub ochii Occidentului e o lectura pasionanta si cu o problematica morala si politica inca de mare actualitate (din nefericire). E vorba despre terorism, regimuri autocratice, revolutionarism pur utopic, anarhism moral, razboi civil, cruzime si prostie. Va suna cunoscut?