"Si la mine dragostea a venit tarziu"
Draga Maria, nu-ti pierde speranta si incearca sa schimbi rutina serviciu - casa. Si la mine dragostea a venit tarziu. Am pierdut anii adolescentei si ai studentiei din cauza ca n-am stiut cum sa ma apropii de oameni. Timiditatea excesiva m-a tinut deoparte, ca si o lipsa totala de incredere in mine insami. Cand am implinit 30 ani, am hotarat ca trebuie sa fac ceva ca sa-mi schimb viata. N-a fost usor sa ies din carapacea care ma proteja de lume. Am facut-o foarte timid si cu mare rezerva. Nu stiam prea bine ce cautam, dar asteptasem destul si asteptarea nu dusese la nimic, in afara de cateva "drame" unilaterale, in care "obiectul" pasiunii mele habar n-avea de existenta mea. Gandindu-ma inapoi, am avut noroc, fiindca desi nu s-a intamplat imediat, am intalnit in cele din urma un OM pe care il inteleg si ma intelege. Legatura noastra e mai profunda decat realizeaza cei din jur. Nu e nici patron, nici doctor, director general sau politician, si nici nu mi-as fi dorit sa fie. N-au mers toate ca pe roate, dar problemele s-au rezolvat, apoi au aparut altele, care in timp s-au rezolvat si ele. Asa e viata. Marturisesc ca mai am si acum momente de singuratate, dar care sunt echilibrate de momentele in care el imi raspunde la intrebarile abia gandite si pe care n-am apucat sa le rostesc. E o magie la mijloc, care nu se poate explica. Reteta unei casnicii fericite este, in cele din urma, norocul de a-l intalni pe cel potrivit.
Cu un pic de noroc si cu hotararea ca vrei sa-ti schimbi viata, porneste maine dimineata si vezi unde te va duce drumul! Nu te astepta sa fie usor si nici nu te compara cu cei care par sa-si gaseasca perechea fara efort. Fiecare are alt drum in viata. Si, mai ales, incearca sa nu te gandesti "de ce tocmai eu n-am noroc"... fiindca nu ajuta, stiu din proprie experienta.
ALINA
"Sunt maritata. Un vis implinit, care le-a ucis pe toate celelalte"
Maria,
In situatia ta se afla multe "fete" trecute de pragul celor 30 ani, multe fete care, ca si tine, nu realizeaza ce bogate si fericite sunt avand un serviciu bun, prieteni multi si, nu in ultimul rand, fiind sanatoase. S-ar putea ca intr-o zi sa intalnesti barbatul visat, care sa vrea sa se casatoreasca cu tine, dar sa constati, dupa un timp, ca esti singura in relatia aia, ca prezenta lui e doar fizica si el e barbatul tau doar pentru nevoi fizice, ca viata voastra e doar zbuciumul fiecarei zile "incununate" de oboseala, griji, nervi si furii exprimate sau nu. S-ar putea sa constati ca visele despre casnicie nu sunt tocmai cum ti le-ai imaginat si sa vrei cu disperare "singuratatea" de care te plangi acum. Vorbesc in nume propriu. De foarte multe ori imi doresc "singuratatea" mea cea de dinainte, care era identica cu a ta de acum; imi lipseste linistea casei mele mici, dar plina de prieteni, sau duminicile ploioase, cand teseam vise pentru zilele cand voi fi casatorita si voi avea copii. Mi-e tare dor de zilele cand imi faceam planuri pentru viitor! Acum sunt maritata! Un vis implinit, dar care le-a ucis pe toate celelalte. Casnicia nu este intotdeauna o plimbare prin parc. Asa ca bucura-te de fiecare clipa a "singuratatii", ca s-ar putea sa o regreti candva. Nu doresc asa ceva nimanui, e suficient ca o traiesc eu, Dumnezeu stie pentru cata vreme inca, doar incerc sa te fac putin mai atenta la minunea fiecarei zile pe care o traiesti acum! Si cand va veni vremea sa te casatoresti, pentru ca negresit va veni si nu trebuie sa te indoiesti de asta, alege-ti barbatul pe care simti ca l-ai cucerit tu! Nu te lasa aleasa ca o marfa la targ, casatoria nu e o simpla afacere. Tu trebuie sa vezi dincolo de cuvinte si sa crezi cu disperare in frumusetea vietii si a fiecarei clipe, pentru ca aceasta frumusete exista, intr-adevar, chiar daca uneori e asa de greu de observat.
SARAH POPESCU
"Am cunoscut si eu iubirea cea mare, dar am pierdut-o din orgoliu, prostie si ticalosie din partea mea"
Ma intristez foarte mult cand vad oameni care sunt singuri... Incerc sa ma rog pentru fiecare, ca Dumnezeu sa le daruiasca si lor norocul sa cunoasca iubirea si fericirea, alaturi de fapturi care sa le odihneasca sufleteste. Iubirea pentru mine este cel mai puternic sentiment, si spun asta, pentru ca am cunoscut-o cand eram la facultate, dar am pierdut-o din orgoliu, prostie si ticalosie din partea mea. Au fost cele mai frumoase crampeie din viata mea. N-am mai intalnit niciodata, dupa aceea, acea iubire frumoasa, linistita, tacuta... Cred ca Dumnezeu m-a pedepsit, pentru ca nu am apreciat si nu am respectat cum se cuvenea iubirea daruita de el, omul care a fost pentru mine frate, prieten si iubit. Inca mai am rani sufletesti si ma dor nespus de tare. Iti doresc mult curaj si nadejde in Bunul Dumnezeu si roaga-te pentru a-ti lumina viata.
ILINCA
"Nu exista o singura cale in viata"
Maria, vreau sa iti spun ca in nici un caz nu esti singura persoana care trece printr-o perioada acuta de singuratate. Povestea ta este si povestea mea. Si eu sunt destul de "batrana" si absolut toate persoanele pe care le-am intalnit au fugit de mine. Totusi, eu as spune sa nu te consideri pedepsita de soarta, pentru ca toate lucrurile care ti se intampla sunt semne. Atunci cand am inteles acest lucru, in urma cu patru ani, am decis sa imi schimb radical viata si sa traiesc, pur si simplu. Nu am mai facut nimic in directia unei relatii de lunga durata si am inteles ca, de fapt, lectia pe care trebuia sa o invat era ca nu ma cunosteam deloc pe mine. Pana la data la care am realizat acest lucru, eram cu totul o alta persoana, foarte traditionalista, convinsa ca munca din greu si prezenta unei familii sunt cele mai importante lucruri in viata. Acum judec altfel. Lectia pe care am invatat-o este ca nu exista o singura cale in viata... A te casatori si a gasi un serviciu bun sunt doua optiuni importante, dar exista o infinitate de drumuri. Pentru mine a fost un soc sa constat ca am o latura artistica foarte pronuntata, ori ca am un spirit de observatie foarte accentuat, ori ca sunt foarte introvertita, pana la limita patologicului. Toate acestea sunt aspecte care ma definesc ca persoana si sunt foarte fericita ca sunt diferita de cei din jur si ca pot, de exemplu, sa petrec o zi in mijlocul naturii, fara sa simt ca am pierdut acea zi, sau sa desenez doua zile la rand, fara sa ma gandesc de ce nu schimb scutece. Eu te-as sfatui sa incerci sa te analizezi pe tine. Prima intrebare la care trebuie sa gasesti raspuns este daca ai ales tu sa ai viata pe care o ai, sau daca ai nimerit in ea din cauza dorintei celor din jur. Pentru mine a fost un soc sa constat ca deciziile pe care le-am luat pana acum patru ani au fost "influentate" direct sau indirect de faptul ca incercam sa nu ii dezamagesc pe cei din jur. Trebuie sa incerci sa te gandesti la tine, in primul rand, si sa ii lasi pe cei din jur sa aiba viata pe care o doresc. In plus, trebuie sa elimini din minte faptul ca exista doar o singura cale de a fi fericita, aceea de a avea o familie, si casa, si masina, si catel, si toate lucrurile pe care le au cei din jur. Poti sa gasesti fericirea intr-un apus de soare, plimbandu-te intr-un parc intr-o zi obisnuita sau avand grija de animale bolnave, la un adapost pentru animale. Acestea sunt doar cateva exemple. Un lucru important pe care nu trebuie sa il uiti este acela ca nu esti singura persoana in aceasta situatie! Sper sa poti sa gasesti calea adevarata, care corespunde sufletului tau. Nu uita ca nu exista o singura floare pe lume. Exista foarte multe flori, pe care Dumnezeu le-a lasat pe culmi abrupte de munte, unde nu foarte multi ochi pot sa le vada... Si totusi, flori exista si acolo! Nu lua conditia in care esti acum ca o pedeapsa! Eu am mare speranta in tine ca vei reusi!
MARIA - Washington DC, SUA
"Nimanui nu-i este dat sa traiasca vesnic singur"
Maria, cand am citit povestea ta, parca mi-am retrait anii adolescentei. Si eu, la fel ca tine, am fost o fata studioasa, serioasa, o fata perceputa de ceilalti ca avand calitati, dar pe care o admiri de la distanta. La inceput, nu mi-am dat seama cat sunt de retrasa si inchisa in mine, pana cand, dupa terminarea liceului, am esuat, din cauza presiunii la care m-am supus la examenul la facultate. Si uite asa, de pe-o zi pe alta, m-am transformat din premianta studioasa si cuminte din vremea liceului, in calcatoreasa la o fabrica de confectii. Nici nu pot sa-ti descriu ce a fost in sufletul meu atunci, de fapt, mi-am dat seama cat sunt de singura. Dar am perseverat, am continuat cu aceeasi viata inchisa. De la munca veneam direct acasa si ma apucam sa studiez si, intr-o buna zi, mi-am vazut visul implinit, am intrat la facultate. Insa lucrurile nu s-au schimbat prea mult, continuam sa fiu aceeasi fata retrasa, timida, si mereu ma gandeam ca trebuie sa apara odata si odata si El, baiatul cel asteptat. Tarziu, pe la 23 de ani, am cunoscut prima mangaiere si primul sarut, insa nu a durat mult si, dupa doua luni, el a decis sa ne despartim. Dupa aceasta ruptura, devenisem si mai inchisa in mine, priveam totul ca pe un nou esec care imi dovedea ca nu sunt in stare de mare lucru, ca nu merit sa fiu iubita, si i-am reprosat de multe ori lui Dumnezeu ca m-a uitat si ca am devenit, asa cum spui si tu, "orfana de dragoste". Apoi l-am cunoscut pe cel de care aveam sa ma indragostesc profund si care avea sa-mi transforme complet viata, insa si pe el l-am pierdut. In acel moment mi-am dat seama ca vina o port eu, ca e ceva in mine care ii face pe acesti barbati sa ma paraseasca, asa ca mi-am facut o analiza amanuntita a caracterului meu, a felului meu de a fi. Si apoi, m-am intrebat de ce m-am agatat tot timpul de cateva lucruri care mie mi s-au parut de o importanta capitala pentru evolutia mea ca om? De ce m-am inversunat atat de tare sa fac o facultate? De ce am vrut cu atata inversunare sa am un iubit? Raspunsul a fost: lipsa pretuirii de sine, lipsa increderii in propria mea valoare. Doream sa obtin din exterior ceea ce nu aveam in interior. Facultatea insemna: linisteste-te, ai dovezi ca valorezi ceva, iar un iubit insemna: meriti sa fii iubita. Insa nu poti primi ceva atat de frumos cum e darul iubirii, daca tu pe tine insati nu te iubesti. Eram in continuare singura, insa mi-am propus sa incerc sa ma cunosc, sa imi dau seama care sunt complexele care ma tin prizoniera, de ce anume imi e teama sa ma deschid, sa fiu vesela, optimista, de ce anume imi e rusine de mine, de sentimentele mele si, mai ales, de impactul pe care il pot avea asupra celorlalti. A trebuit sa lupt pentru mine insami si asa am decis ca am nevoie de un nou start, de o noua viata, care sa-mi ofere noi sanse de a fi fericita. Insa ce aveam sa descopar a fost ca daca nu ai fericirea in suflet, nu o vei avea nici daca schimbi tara. Acum au trecut doi ani de cand sunt in Olanda. Vreau sa raman aici inca un an si apoi vreau sa ma intorc acasa, unde e viata mea. Dar experienta strainatatii mi-a dovedit cat sunt de puternica, acum am un grup larg de amici de diverse nationalitati, am devenit o femeie deschisa, constienta de valoarea ei, nu accept situatii care nu ma multumesc, sunt capabila sa selectez, sa aleg ce e bun pentru mine si, mai ales, de cand am devenit o femeie sigura pe sine si deschisa, sunt o femeie curtata. Chiar asa! Eu, cea care acum doi ani suferea ca era parasita, acum am inceput sa fiu eu cea care refuza si-l asteapta pe cel care i se potriveste.
Mesajul meu este sa te bucuri de viata ta! Cauta sa te descoperi pe tine insati, sa iti cunosti calitatile, nu doar defectele, cauta sa incepi sa te pretuiesti. Nimeni nu e sortit sa fie singur, insa ce e sigur e ca noi toti avem niste lectii de invatat in viata asta, si poate lectia ta exact asta e: invata sa te apreciezi, ofera-ti tu respect si admiratie pentru ce esti, si daca le vei avea in interiorul tau, pentru tine, le vei inspira si altuia si le vei primi din exterior, din partea celui care va aparea intr-o buna zi si ti se va potrivi.
LAURA HONCIUC