- Cavalerul romantic din telenovele revine in forta pe micul ecran, tot in armura de cavaler si tot in slujba unui tel nobil. In emisiunea "Dansez pentru tine", ai dansat alaturi de o fata disperata, ca s-o ajuti sa-i salveze viata mamei. Dansezi de mult?
- Da de unde! Spre rusinea mea, in Institut chiuleam pe rupte la orele de balet. Acum regret, pentru ca, iata, aceasta invitatie-provocare m-a luat prin surprindere. Ma gandeam sa refuz, dar am avut sansa unei profesoare care m-a invatat nu numai sa dansez, dar a reusit sa ma faca sa iubesc dansul. Sa devina o noua bucurie in viata mea. Dupa ezitarea de la inceput, mi-am zis: daca nu indraznesti acum, la 33 de ani, atunci cand? Si iata ca am reusit sa intram in finala competitiei, ba chiar sa luam si un premiu. Asa am izbutit sa fiu si eu de folos cuiva si sa invat ceva nou, placut si util profesiei mele in viitor. Adevarul este ca de la o vreme incoace sunt mai tot timpul pe post de invatacel.
La fel s-a intamplat si cand am jucat in serialele de la "Acasa". Desi veneam pe platou cu bagajul meu de actor de teatru, am invatat multe lucruri legate de tehnica filmarii si a ritmului in care trebuie sa actionezi rapid in fata aparatului. A fost o experienta utila, dar istovitoare, 200 de episoade filmate zi si noapte contracronometru e un record! Acum simt nevoia unui "respiro", ca sa-mi reincarc bateriile, sa circul pe strazi, printre oameni, sa-i observ, sa le studiez reactiile. Pentru ca actorul din ele isi trage si inspiratia. Din gesturile si intamplarile vietii obisnuite. Sunt bucuros si ca in ultima vreme am reusit sa stau mai mult timp cu familia mea: cu mama, cu sora mea si cu copiii ei. Am plecat cu totii de sarbatori la casa lor de la munte si a fost minunat. Ne-am bucurat din plin de aer curat, soare, zapada; nepotii mei au schiat, eu, pe langa ei, cu scandurica, cu "snowboard"-ul. Am simtit din plin acea caldura si comunicare sincera, adevarata, profunda, care te leaga de cei dragi, pe care-i iubesti si te iubesc de o viata. Avem atata nevoie de ei, in toate momentele... Cand revin pe scena? Eu n-am rupt niciodata cu scena! Am continuat sa joc, chiar si cand filmam. Joc de patru ani la "Nottara", intr-un spectacol de mare succes, o comedie foarte atragatoare, "Uzina de placeri". Ii multumesc lui Mircea Diaconu, directorul teatrului, ca mi-a inteles dorinta de a nu renunta la teatru, si sunt foarte fericit ca am alaturi actori cu har, ca domnul Virgil Ogasanu si Crenguta Hariton. In rest, chibzuiesc serios la viitorul meu profesional. Vreau sa-mi organizez cat mai bine timpul, sa-mi cantaresc temeinic sansele, prioritatile, pentru ca surprizele sa ma gaseasca pregatit sa le fac fata. Surprize apar mereu. Viata e un continuu neprevazut, si asta-i farmecul ei.