Brancusi s-a nascut la Hobita, Gorj si a trait intre anii 1876 - 1957, murind la varsta de 81 de ani, iar Picasso s-a nascut la Malaga, Spania si a trait intre anii 1881 - 1972, murind la varsta de 91 de ani. Brancusi n-a fost casatorit niciodata, dar Picasso a fost casatorit de sapte ori, avand numerosi copii. Doua destine in aparenta diametral opuse, dar in realitate asemanatoare: la amandoi femeia a contat enorm in creatiile lor.
Acum ceva timp, am vazut la TV filmul "Picasso, artist si demon", dedicat aproape in exclusivitate relatiilor amoroase si de familie ale artistului. Producatorul a avut de unde sa aleaga subiecte palpitante si socante, din viata ce si-a petrecut-o Picasso alaturi de cele sapte sotii. N-am ce zice, filmul a fost realizat exceptional. Evocand viata artistului alaturi de femeile iubite, scenaristul si regizorul au urmarit si au stiut sa scoata totusi in evidenta, dara de lumina ce a lasat-o artistul, marele creator, in lumea artelor.
Am ramas totusi cu un gust amar, la sfarsit, deoarece mi-am dat seama ca despre viata marelui Brancusi nimeni nu s-a ostenit sa realizeze un film asemanator, desi ar fi avut destule fapte de viata, demne de o ecranizare. Chiar zilele acestea, pe 19 februarie, se implinesc 132 de ani de la nasterea si 51 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi. Nu stiu daca vreo televiziune sau vreo cinematografie a facut vreun film, in decursul celor 50 de ani, chiar documentar, despre viata si opera sa. Carti s-au scris cu sutele, iar studii critice cu miile, dar un film, chiar romantat, nu s-a facut. Apropo de carti, numai in anul 2001, cand s-au sarbatorit 125 de ani de la nasterea sa, s-au editat in Romania 36 de carti, de diferiti autori, iar in lume peste o suta.
Brancusi este ingropat in Cimitirul Montparnasse din Paris. Criticul american Jammes Farrel scrie, in anul 1965, urmatoarele: "Langa Shakespeare si Beethoven se mai afla un Dumnezeu: acesta este romanul Constantin Brancusi". La randul lui, Sidney Gest, sculptor si critic de arta american, scria in una din cartile sale dedicate sculptorului: "...de pe vremea lui Pericle, de la sculpturile lui Fidias (sec.V i.Ch.) ,omenirea nu a avut un sculptor asa de genial".
Constantin Brancusi a avut in viata si in creatia sa multe perioade cruciale, mult mai interesante decat ale lui Picasso. Dupa ele s-ar putea face nu unul, ci cinci filme de lung metraj! As reaminti numai drumul ce l-a facut pe jos, cu ranita in spate si cu cativa gologani in punga, intre Hobita si Paris, pe parcursul anului 1903 si 1904, ajungand in capitala Frantei - coincidenta, providenta? - chiar in data de 14 iulie, de ziua nationala a francezilor. Un alt moment crucial, de mare cumpana in creatia sa, a fost Procesul ce l-a intentat sculptorul Statelor Unite ale Americii, atunci cand vama americana i-a pus taxa pe sculptura "Pasarea in zbor", neconsiderand-o opera de arta, ci drept un obiect de utilitate practica. Sculptura fusese achizitionata de pictorul Edward Steichen, care a urmarit nasterea acestei pasari, chiar in atelierul lui Brancusi din Paris. Procesul cuprins in DOSARUL 209109 - G a inceput in data de 21 oct. 1927, terminandu-se in data de 26 noiembrie 1928. S-a scris despre acest eveniment numai o carte stenograma: "Arta care invinge legea - Procesul Brancusi in S.U.A.". Tribunalul a audiat zeci de martori, procurori, avocati, sculptori, artisti, critici de arta; insusi Brancusi este chestionat, iar el depune, printre altele, drept documente ale studiilor sale, acte de la Scoala de arte si meserii din Craiova si de la Scoala de arte frumoase din Bucuresti. Sunt studiate dictionare de arta, sunt citate galerii de arta din Franta, Anglia, Germania, Belgia, unde se afla opere de arta de-ale lui Brancusi, pentru a se dovedi ca acel obiect de metal este chiar o opera de arta. Ce film extraordinar s-ar putea face pe baza documentelor existente la dosarul procesului! Ar fi mai ceva ca filmul "Procesul maimutelor".
Brancusi a iubit si el cateva femei, pe unele imortalizandu-le in creatiile sale, cum ar fi Domnisoara Pogany si Baroneasa Renee Frachon. A iubit-o si pe Maria Tanase, cu care chiar a stat la New York, in anul 1939, dar nu i-a dedicat nici o sculptura. Fiind intrebat ce a realizat in viata, marele gorjan a spus: "Am facut pasi pe nisipul Eternitatii", iar spre sfarsitul vietii, fiind constient de geniul sau, a scris: "Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup, ma aflu printre lucrurile esentiale".
Unde ne sunt scenaristii si regizorii care sa faca un film despre genialul Brancusi? Oare numai Dracula trebuie sa ne reprezinte?
Prof. STEFAN STAICULESCU - Tg. Carbunesti